Discuțiile dintre Marea Britanie și Grecia privind restituirea sculpturilor Partenonului au ajuns într-un impas. Conform relatărilor din The Telegraph, discuțiile au fost practic întrerupte, Atena exprimându-și profunda dezamăgire față de lipsa progreselor. În prezent, nu sunt în curs de desfășurare negocieri și se pare că nu există niciun plan pentru reluarea lor, adaugă ziarul britanic. Totuși, prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis a scris, într-un articol pentru The Guardian, că pledează cu tărie pentru o revenire la masa negocierilor, stabilind o condiție cheie: reunificarea permanentă a sculpturilor din Atena, scrie Euronews.
Grecia a reluat negocierile cu Muzeul Britanic în 2021, ca parte a efortului său de a asigura returnarea sculpturilor arheologice care au fost duse în Marea Britanie la începutul secolului al XIX-lea.
Cea mai recentă intervenție a lui Mitsotakis din The Guardian capătă o semnificație deosebită, venind în urma sugestiei Muzeului Britanic conform căreia acordul privind împrumutul Tapiseriei de la Bayeux ar putea servi drept posibil model și pentru sculpturile Partenonului.
Mitsotakis: „Nu putem împrumuta părți din propriul nostru monument”
În articolul său, prim-ministrul grec respinge orice comparație între cele două cazuri. El spune că Tapiseria rămâne o operă de artă unică, pe care Franța a împrumutat-o Marii Britanii și care urmează să fie returnată țării sale de origine.
Prin comparație, el susține că sculpturile Partenonului sunt părți ale unui singur monument care au fost îndepărtate și împrăștiate între Londra și Atena.
Prin urmare, conform poziției grecești, problema nu este doar despre posesia sau proprietatea operelor, ci despre restaurarea „integrității fizice, estetice și conceptuale” a monumentului.
Mitsotakis subliniază că sculpturile care au supraviețuit ar trebui expuse împreună și, în același timp, să mențină o relație vizuală cu Partenonul, subliniind că Muzeul Acropolei a fost proiectat tocmai având în vedere această perspectivă.
Astfel, Atena nu poate accepta niciun acord care ar obliga Grecia să recunoască dreptul de proprietate al Muzeului Britanic asupra sculpturilor sau să le trateze ca opere pe care Grecia le „împrumută”.
Blocajul privind un împrumut pe termen lung
Această problemă se află exact în centrul dezacordului. Muzeul Britanic susține că, în conformitate cu cadrul legal actual, poate împrumuta sculpturile, dar nu le poate transfera permanent. Un acord de împrumut ar necesita, potrivit părții britanice, recunoașterea proprietății muzeului.
Partea greacă respinge această condiție și insistă asupra reunificării permanente a sculpturilor cu celelalte părți ale monumentului din Atena.
Mitsotakis menționează că guvernul său a purtat „discuții detaliate” în ultimii ani cu conducerea Muzeului Britanic despre cum ar putea fi realizată reunificarea.
Din acest motiv, spune el, a fost surprins de recenta propunerea muzeului de a folosi acordul privind Tapiseria de la Bayeux ca model pentru sculpturi.
Părerea grecilor despre Tapiseria de la Bayeux
Comparația dintre cele două opere este un argument central pentru prim-ministrul grec. Tapiseria, lungă de aproape 70 de metri, narează, ca o singură lucrare, evenimentele care au dus la cucerirea normandă a Angliei, Bătălia de la Hastings și moartea lui Harold.
Mitsotakis susține că tocmai această unitate îi permite privitorului să înțeleagă povestea pe care o spune. În același mod, sculpturile Partenonului au fost create ca părți integrante ale unui singur ansamblu arhitectural și artistic.
Argumentul grecilor este că nimeni nu ar considera rezonabil să taie Tapiseria de la Bayeux și să expună o parte din ea la Londra, iar restul în Franța. Atena susține că sculpturile Partenonului ar trebui tratate în același mod.
„Nu este vorba despre golirea muzeelor”
Prim-ministrul grec încearcă, de asemenea, să distingă revendicarea Greciei de o cerere mai largă de returnare în masă a obiectelor din marile muzee.
El susține că, în cazul Partenonului, este o situație unică, deoarece „ceea ce este în joc nu este pur și simplu o schimbare în custodia unui obiect arheologic, ci restaurarea unității unui monument de importanță globală”.
„Grecia speră că reunificarea sculpturilor va deveni punctul de plecare pentru o cooperare culturală mai largă cu Marea Britanie, deschizând noi oportunități pentru expoziții, cercetare științifică, conservarea operelor și schimburi între muzeele grecești și britanice”, spune el.
În articolul său, Mitsotakis citează și un sondaj publicat anul trecut, conform căruia majoritatea britanicilor susțin returnarea sculpturilor în Grecia.
El acordă o atenție deosebită celor 72% care, conform aceluiași sondaj, au fost de acord că sculpturile sunt mai bine înțelese ca parte a unei singure entități, împreună cu Partenonul.
UNESCO și disputa privind proprietatea
Revendicarea Greciei asupra sculpturilor a fost reafirmată și în cadrul UNESCO, unde Comitetul Interguvernamental a solicitat în repetate rânduri dialogul cu Grecia.
Guvernul britanic și Muzeul Britanic susțin că Thomas Bruce, al 7-lea conte de Elgin, a obținut un permis legal din partea autorităților otomane pentru a îndepărta operele din Partenon. Grecia contestă existența vreunui permis valabil care să justifice îndepărtarea lor.
În 2024, Turcia a intervenit în dezbatere, exprimându-și sprijinul pentru poziția Greciei. Reprezentanții turci de la UNESCO au declarat că cercetările în arhivele otomane nu au găsit nicio dovadă care să documenteze existența „firmanului” (n.r. - ordin, decret) contestat.
„Voința politică” la care apelează Atena
În încheierea articolului său, Mitsotakis susține că reunificarea sculpturilor ar putea servi drept un nou model de cooperare culturală între Grecia și Marea Britanie.
De asemenea, el face referire la o declarație a lui Andy Burnham din 2023, înainte să devină primar al orașului Manchester, în favoarea returnării sculpturilor „fără condiții”.
În cele din urmă, prim-ministrul leagă problema de asocierea simbolică îndelungată a Partenonului cu democrația. El susține că restaurarea unității unui monument atât de strâns legat de nașterea democrației ar putea transmite un mesaj mai amplu de cooperare culturală.
„Atena se declară pregătită să meargă mai departe. Ceea ce este necesar acum este voința politică pentru pasul decisiv: reunificarea sculpturilor Partenonului și transformarea unei dispute de lungă durată într-o nouă relație de cooperare culturală între Grecia și Marea Britanie”, conchide el.