Grecia refuză să împrumute nouă bucăți de marmură de la Partenon unui muzeu din Frankfurt din cauză că e și British Museum implicat

Guvernul de la Atena a respins o solicitare de la muzeul de sculptură Liebieghaus din Frankfurt de a împrumuta de la Muzeul Acropole nouă fragmente de marmură de la Partenon pentru o expoziție care reconstituie, în premieră, frontonul estic de deasupra intrării principale a celui mai cunoscut templu al Greciei. Motivul: în expoziție este implicat și British Museum, cu care grecii are o dispută de zeci de ani, relatează The Art Newspaper. 

Expoziția initulată „Atena, scena îți aparține: puzzle-ul Partenonului”, se va deschide la Liebieghaus, în Frankfurt, la data de 18 noiembrie și va putea fi vizitată până în 25 iulie 2027. 

Potrivit presei din Grecia, solicitarea muzeului german pentru nouă fragmente de marbură de la Muzeul Acropole a fost respinsă de Consiliul Central de Arheologie al Greciei, pe motiv că acestea ar urma să fie expuse alături de piese de la British Museum. Grecii susțin că cele două bucăți de marmură împrumutate de britanici muzeului din Frankfurt au fost luate de la Acropole, fără permisiune, de Lordul Elgin în secolul al XIX-lea. 

Grecia cere de mai multe decenii ca bucățile de marmură de la Londra să fie înapoiate. 

„Anularea împrumutului din partea Greciei nu afectează conceptul expoziției sau importanța sa științifică. Expoziția se bazează în principal pe noi descoperiri rezultate în urma mai multor ani de cercetare desfășurată la Liebieghaus”, a scris într-un e-mail Elisabeth Pallentin, purtătoare de cuvânt a Liebieghaus.  

Muzeul din Frankfurt a reconstituit frontonul estic al Partenonului

Frontonul estic, care înfățișează nașterea zeiței Atena, este probabil „cea mai cunoscută imagine a Antichității”, a declarat Vinzenz Brinkmann, curatorul expoziției de la Frankfurt.

Ansamblul, format din 39 de figuri, inclusiv reprezentări ale Atenei și lui Zeus în centru, cu o înălțime de 3,5 metri, a fost distrus la un moment dat între secolul al V-lea d.Hr. și anul 1670. Nu se știe când sau de ce a avut loc distrugerea, deși există numeroase teorii.

Expoziția este rezultatul unor decenii de cercetare, asemănătoare cu „asamblarea unui puzzle fără a avea toate piesele”, a mai spus Brinkmann. Aproximativ 80% din frontonul estic lipsește în continuare, iar restul se află sub formă de fragmente în muzee din întreaga lume.

Până acum, nimeni nu a reușit să reconstituie integral ansamblul de figuri. „În ultimii 200 de ani au existat multe propuneri, dar am observat că întotdeauna existau goluri”, a explicat Brinkmann.

Cea mai importantă cercetare asupra frontonului estic de până acum a fost realizată în urmă cu mai bine de un secol de curatorul British Museum, Arthur Hamilton Smith. Acesta a reconstituit parțial frontonul estic folosind mulaje din ipsos realizate de arheologii muzeului și colaborat cu colegii din Atena pentru a obține și alte mulaje. Reconstrucția sa a fost expusă la muzeu în 1908. „A făcut o treabă fantastică pregătind terenul. Aceea a fost baza noastră”, a spus Brinkmann.

Folosind scanări și o imprimantă 3D, echipa a recreat fragmentele reprezentate de mulajele realizate de Hamilton Smith. Însă cea mai mare parte a frontonului lipsea în continuare.

O descoperire esențială a avut loc când echipa a început să studieze o serie de nouă reliefuri de pe capacele unor sarcofage romane, care s-au dovedit a fi cheia pentru rezolvarea misterului.

Majoritatea acestora se află la Muzeul Vaticanului și în alte locații din Roma, a spus Brinkmann. „Fuseseră trecute cu vederea. Dar romanii au copiat tot ce au făcut grecii”, a explicat acesta. 

Totuși, niciunul dintre aceste reliefuri de pe sarcofage nu prezintă întregul ansamblu al frontonului estic; fiecare înfățișează un grup diferit dintre cele 39 de figuri, a mai explicat Brinkmann.

Echipa sa a reușit să demonstreze că fragmentele rămase ale frontonului estic și reprezentările de pe reliefuri corespund în proporție de 100%, ceea ce a permis reconstituirea părților lipsă.

O expoziție unică

Fragmente originale din frontonului estic vor fi expuse în vitrine la Liebieghaus.

De asemenea, vizitatorii vor putea vedea o reconstrucție din ipsos, la scară redusă, a întregului ansamblu, cu o lungime de 4 metri și o înălțime de 50 de centimetri. Vor fi prezentate și reconstrucții digitale, precum și reconstituiri la dimensiune naturală ale unora dintre figurile ansamblului.

Cel mai mare dintre cele două fragmente de sculptură împrumutate de la British Museum a făcut parte dintr-o pereche de picioare desprinse de la o figură aflată în mers și dintr-un trunchi de copac. Deși curatorii British Museum consideră că figura aflată în mers se afla inițial pe frontonul vestic, Brinkmann crede acum că aceasta făcea parte din frontonul estic.

Baza cu cele două picioare are aproape 50 de centimetri înălțime și 1,4 metri lungime.  Aceasta nu este expusă în principala galerie dedicată Partenonului din British Museum, unde sunt reconstituite fragmentele mai mari ale celor două frontoane, aflate la capetele sălii. Fiind un fragment de dimensiuni reduse, perechea de picioare este expusă în mod normal într-una dintre cele două încăperi laterale mai mici din apropiere. Sculptura a fost retrasă recent, înainte de a fi transportată la Frankfurt.

Cealaltă sculptură este un fragment de drapaj cu falduri, posibil provenit din partea din spate a unei sculpturi. Aceasta nu a mai fost expusă de ceva timp.

Marmurile se află la British Museum din 1817. Instituția de la Londra afirmă că nu poate să să le returneze Greciei din cauza legii British Museum din 1963.

Vinzenz Brinkmann este cunoscut la nivel internațional pentru cercetările sale privind policromia sculpturilor antice grecești și romane. O expoziție curatoriată de el, „Gods in Color: Painted Sculpture of Classical Antiquity”, a fost prezentată în mai multe instituții din Statele Unite, precum și la Atena, Oxford, Istanbul și Muzeul Vaticanului, printre alte locații din întreaga lume.