Joseph Stiglitz, laureat Nobel: "AI ne lasă fără slujbe și îi face mai bogați pe miliardari"

Profesorul Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, se alătură vocilor cu mare autoritate care spun că Inteligența Artificială (AI) nu este doar o altă revoluție tehnologică, ci este o forță care poate eroda locurile de muncă și poate aduce o nouă eră a inegalității.

Asta, cu excepția cazului în care guvernele și instituțiile de stat împing această forță într-o direcție diferită, scrie publicația americană Fortune.

AI permite companiilor să elimine forța de muncă din producție, să concentreze profiturile la vârf și să transfere riscurile tranziției asupra lucrătorilor și publicului.

Este exact traiectoria în legătură cu care avertizează laureatul Nobel în cartea sa din 2024, recent reeditată, intitulată „Drumul către libertate: Economie și societatea bună”.

Într-un interviu recent pentru Fortune, profesorul a subliniat că AI devine un exemplu de manual despre cum tehnologia poate accelera inegalitatea.

„Dacă nu facem nimic pentru gestionarea AI, există amenințarea ca tehnologia să ducă la mai multă inegalitate. Din moment ce inegalitatea este o problemă atât de gravă în societatea noastră, ea este o mare preocupare pentru mine”, a spus Stiglitz.

Profesorul a urmărit de-a lungul întregii sale cariere felul cum capitalismul i-a dezamăgit pe oamenii pe care trebuia să îi servească. 

Stiglitz a studiat crizele financiare, promisiunile făcute și încălcate ale perioadei globalizării și erodarea lentă a clasei de mijloc americane. 

Acum, la 83 de ani, profesorul urmărește cum se desfășoară  în timp real următorul capitol al umanității și nu este optimist.

Frăția tehnologică escaladează muntele avuției și elimină oamenii din companii pe parcurs

Aici devine cu adevărat crucială politica de stat. 

În SUA, tocmai oamenii care impulsionează adoptarea Inteligenței Artificiale conduc simultan ofensiva pentru reducerea instituțiilor guvernamentale care ar putea amortiza perturbările provocate de AI.

Pentru Stiglitz, aceasta nu este o contradicție, ci o strategie.

„Din păcate, 'frații tehnologici' (cu referire la liderii companiilor din domeniu, n.r.), care sunt evident susținători ai AI, insistă în același timp asupra unui guvern mai mic (...)

Dacă oligarhii tehnologici continuă cu mentalitatea lor generală de a reduce dimensiunea guvernului, acest lucru va afecta capacitatea guvernului de a facilita tranziția către AI.

Aceasta este limita centrală cu care ne confruntăm: aceea că ei creează condițiile care fac imposibilă o tranziție de succes către Inteligența Artificială”, a argumentat profesorul.

„Guvernul trebuie să ofere sprijin pentru a-i ajuta pe oameni să se mute de acolo unde nu mai sunt necesari acolo unde ar putea fi mai productivi”, a continuat Stiglitz.

Tocmai reglementările guvernamentale stau direct în calea a ceea ce majoritatea proprietarilor de companii doresc să facă: să reducă cheltuielile generale și să stimuleze profitul. 

Strateg tehnologic: Numărul ideal de angajați umani într-o companie este zero

Strategul tehnologic Daniel Miessler a spus recent ceea ce mulți proprietari de capital gândesc, dar puțini o afirmă în mod deschis: „numărul ideal de angajați umani în cadrul oricărei companii este zero”.

Pentru proprietari, forța de muncă a fost întotdeauna un centru de cost, iar Inteligența Artificială este este prima tehnologie care promite în mod credibil să o elimine complet. 

Aceasta este inegalitatea pe care Joseph Stiglitz o descrie de ani de zile.

Remarca asupra căreia insistă profesorul este că, în acest moment, nimeni cu putere de decizie nu ascultă avertismentele.

Avertisment din zona sistemului financiar: Deja, AI îi îmbogățește pe proprietarii tehnologiei și îi sărăcește pe lucrători 

Chiar și cei aflați în vârful sistemului financiar încep să o spună cu voce tare. 

Vorbind la Davos la începutul acestui an, Larry Fink, CEO-ul BlackRock, a făcut o observație similară, menționând că „primele câștiguri ale Inteligenței Artificiale se îndreaptă către proprietarii de modele, proprietarii de date și proprietarii de infrastructură”. 

Între timp, jumătatea inferioară a americanilor, care dețin aproximativ 1% din avuția de pe piața bursieră, nu este nici măcar de departe „pe lângă masa bogaților”.

„Ce se întâmplă cu toți ceilalți dacă Inteligența Artificială face lucrătorilor 'gulere albe' (angajații de birou, care prestează muncă intelectuală, n.r.) ceea ce a făcut globalizarea lucrătorilor 'gulere albastre?' (care prestau muncă fizică, n.r.)”, a întrebat Fink, retoric.

Răspunsul, a continuat el, ar putea fi „următorul mare eșec al capitalismului”.

Stiglitz spune că această perspectivă sună familiar. 

WWII a ajutat la relocarea și absorbirea agricultorilor rămași fără slujbe. Nu e clar dacă vreun război din prezent ar mai putea face asta

„În Marea Depresiune (după prăbușirea bursieră din anii '30, n.r.), a avut loc un parțial succes al agriculturii. Am crescut enorm productivitatea.

Nu aveam nevoie de la fel de mulți fermieri, dar nu aveam nici capacitatea de a muta oamenii din sectorul rural.

În cele din urmă, am reușit asta în Al Doilea Război Mondial (când industriile mobilizate pentru război au absorbit lucrătorii, n.r.). 

Intervenția guvernului, ca urmare a războiului, a rezolvat această problemă. Acum, nu avem cadrul instituțional pentru a face asta”, a punctat Stiglitz.

Modelul acumulării de bogăție a fost același în urma Revoluției Industriale

Cifrele spun deja aceeași poveste. 

Economiștii Institutului Bank of America au descoperit că recentele câștiguri de productivitate se acumulează ca profituri corporative, în timp ce veniturile din muncă scad constant ca procent din PIB-ul SUA.

Acest model reflectă Revoluția Industrială din secolul al XIX-lea, când proprietarii de fabrici s-au îmbogățit fabulos, în timp ce salariile muncitorilor au stagnat timp de decenii.

Institutul de sondare Gallup a constatat că majoritatea lucrătorilor americani nu au încredere în AI și se tem pentru locurile lor de muncă, în timp ce directorii exagerează și supraestimează entuziasmul personalului față de tehnologie.

Altfel spus, decalajul dintre cine câștigă și cine pierde de pe urma AI nu este un risc viitor.

Este deja aici.

Joseph Stiglitz: O societate care-i face și mai bogați pe oligarhii AI în timp ce distruge clasa de mijloc nu e liberă

În „Drumul spre libertate”, Stiglitz susține că atunci când banii domină politica, politica îi favorizează sistematic pe cei deja puternici, iar „libertatea pieței” devine un pretext și poveste de acoperire pentru înrădăcinarea și perpetuarea inegalității. 

Libertatea autentică - spune Stiglitz - nu înseamnă, pur și simplu, absența interferenței guvernului, ci prezența unor instituții suficient de puternice pentru a controla puterea privată concentrată și pentru a se asigura că sunt împărțite pe scară largă câștigurile economice.

O societate în care AI suprapotențează averea proprietarilor de platforme, în timp ce distruge oportunități pentru clasa de mijloc, nu este, conform definiției sale, una liberă. 

Este o oligarhie cu o tehnologie mai bună.

Stiglitz nu este un pesimist, notează Forbes. 

El însuși folosește AI pentru a se ajuta la cercetare. Dar o folosește ca sursă de a extrage informații, nu ca pe o sursă de judecată.

Joseph Stiglitz: Inegalitatea economică poate fi transformată în inegalitate politică

„Consider că AI îmi sporește abilitățile. Este ca și cum aș avea o echipă de asistenți de cercetare, dar mai rapizi”, a spus el

„Tehnologia este un asistent al inteligenței. Am folosit analogia cu microscopul și telescopul - cumva, ne-au făcut ochii să vadă lucruri pe care altfel nu le-am putea vedea. Așa că ne-au sporit capacitățile”, a punctat el.

„Este un instrument de cercetare uimitor, dar nu este un substitut pentru gândire”, a conchis Joseph Stiglitz.

Forbes notează că diferența dintre AI, ca instrument ce servește oamenilor, și AI ca motor de înlocuire nu este una tehnologică, ci politică.

Totul se reduce la cine controlează tehnologia, cine obține câștigurile și dacă instituțiile publice sunt suficient de puternice pentru a insista asupra unei distribuții echitabile. 

Într-o țară în care banii modelează politica, Stiglitz nu rămâne tăcut, spune publicația americană.

„Inegalitatea economică poate fi amplificată și transformată în inegalitate politică”, a avertizat laureatul Nobel.