Nicio călătorie în spațiu nu poate fi considerată un succes dacă nu te întorci în siguranță pe Pământ. Aceasta este o lecție pe care astronauții americani Butch Wilmore și Suni Williams au învățat-o atunci când misiunea lor, planificată să dureze opt zile la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) în 2024, s-a prelungit la nouă luni, din cauza unor probleme ale propulsoarelor navei Boeing Starliner, care i-au lăsat fără mijloc de întoarcere. Și este o lecție repetată zilele acestea de taikonauții (astronauții chinezi) Chen Dong, Chen Zhongrui și Wang Jie, cei care au făcut grătar în spaţiu. Cei trei au ajuns la Stația Spațială Tiangong pe 24 aprilie, la bordul navei Shenzhou-20, și trebuiau să revină acasă pe 5 noiembrie, predând comanda stației echipajului Shenzhou-21, sosit pe 31 octombrie. Astfel, situaţia a reiterat pericolele reprezentate de resturile spațiale, scrie TIME.
Cu puțin înainte de întoarcere, Shenzhou-20 a fost lovită de o bucată de resturi spațiale, care a provocat fisuri într-una dintre ferestre. Un astfel de incident poate fi fatal pentru o navă ce trebuie să rămână etanșă atât în vidul spațiului, cât și în atmosfera densă întâlnită la reintrarea pe Pământ.
"Se suspectează că nava spațială cu echipaj Shenzhou-20 a fost lovită de resturi spațiale de dimensiuni mici, iar analiza impactului și evaluarea riscurilor sunt în desfășurare", au transmis oficialii spațiali chinezi într-o postare din 4 noiembrie pe Weibo.
"Pentru a asigura siguranța și sănătatea astronauților și succesul misiunii, s-a decis amânarea întoarcerii, programată inițial pentru 5 noiembrie", spuneau ei.
O săptămână mai târziu, neavând încă o soluție, autoritățile au adoptat o abordare de "totul este sub control". Într-un comunicat numit "Misiunea de întoarcere a echipajului Shenzhou-20 progresează fără probleme", au precizat:
"Complexul stației spațiale este în stare normală... Echipajul Shenzhou-20 trăiește și lucrează normal și desfășoară experimente științifice alături de echipajul Shenzhou-21".
În cele din urmă, pe 14 noiembrie, directorii misiunii au ales singura opțiune viabilă: au lăsat Shenzhou-20, posibil avariată, atașată la stație, iar echipajul a fost readus pe Pământ cu nava Shenzhou-21 – cea care trebuia să servească drept vehicul pentru propriii ei membri. Astronauții au aterizat în Mongolia Interioară la ora 3:45 a.m. EST, după 204 zile petrecute în spațiu.
"Calea explorării spațiului nu este lină. Este plină de dificultăți și provocări. Tocmai de aceea am ales să o urmăm", a spus comandantul Cheng Dong după ieșirea din capsulă, potrivit unei traduceri oferite de Associated Press.
Între timp, taikonauții Shenzhou-21 continuă misiunea pe stație, fără un mijloc sigur de evacuare în caz de urgență. Potrivit unui raport Xinhua, o navă spațială Shenzhou-22, fără echipaj, "va fi lansată la momentul oportun" pentru a se andoca la stație și a permite echipajului să plece după încheierea rotației de șase luni. Până atunci, sunt blocați.
Resturi mici, probleme mari
Desigur, aceasta nu este o situație sigură, iar astfel de coliziuni vor deveni probabil mai frecvente. De la lansarea Sputnikului în 1957, statele cu programe spațiale au transformat orbita Pământului într-o veritabilă groapă cosmică: trepte de rachete uzate, sateliți dezactivați, saci de gunoi aruncați din nave cu echipaj, șuruburi, unelte pierdute, fulgi de vopsea și multe altele.
Potrivit unui studiu realizat de Kathleen Curlee și Lauren Kahn de la Centrul pentru Securitate și Tehnologie Emergentă al Universității Georgetown, în prezent există peste 34.000 de obiecte mai mari de 10 cm care orbitează planeta, deplasându-se cu peste 17.500 mph (N.r. - 28.163 km/h) – de până la 23 de ori viteza unui glonț.
La acestea se adaugă nenumărate fragmente mult mai mici, invizibile cu ochiul liber, dar capabile să producă pagube serioase. Astronauții de pe ISS raportează în mod constant lovituri minore în exteriorul stației, ca urme ale unor "alice orbitale". În repetate rânduri, echipajele au fost instruite să se adăpostească în navele Soyuz sau Dragon atașate la ISS atunci când controlorii detectează resturi cu potențial de coliziune. În caz de impact sever, ar trebui să se detașeze și să se întoarcă imediat pe Pământ.
"Există zeci de milioane de fragmente imposibil de urmărit, capabile să facă ravagii. Nu este o coincidență că nu am avut mai multe coliziuni grave – operatorii efectuează constant manevre de evitare. Dar este pentru prima dată când o misiune chineză de întoarcere este întârziată din cauza resturilor", explică Curlee.
Aceasta este, spune ea, o situație și ironică, și meritată, deoarece China a contribuit semnificativ la problema resturilor. În 2007, armata chineză a testat o armă antisatelit distrugând unul dintre propriii sateliți meteorologici dezafectați. Impactul a generat peste 2.000 de fragmente de peste 10 cm și zeci de mii de fragmente mai mici. NASA a numit rezultatul "cel mai sever nor artificial de resturi de pe orbita Pământului". Norul persistă și astăzi.
Orbitele se degradează în timp datorită rezistenței atmosferice, iar fragmentele ajung în atmosferă unde se incinerează. Dar cu cât orbita este mai înaltă, cu atât procesul durează mai mult. Satelitul distrus orbita la 868 km, o altitudine suficient de mare pentru ca resturile sale să rămână active și periculoase chiar și acum.
Singura soluție pentru deșeurile spațiale
Deșeurile spațiale nu sunt distribuite uniform. La fel ca traficul rutier, ele se aglomerează în anumite "benzi orbitale". Cea mai joasă este orbita terestră joasă (LEO), între 99 și 1.200 mile (159 - 1.931 km) altitudine. Urmează orbita terestră medie (MEO), între 1.240 și 22.300 mile (1.996 km - 35.888 km). La peste 22.300 mile se află orbita geostaționară (GEO), unde sateliții rămân fixați deasupra aceluiași punct de pe Pământ, ideal pentru comunicații.
Spre deosebire de gunoiul de pe Pământ, deșeurile spațiale nu pot fi colectate. De-a lungul timpului au fost propuse tehnologii experimentale de captare și deorbitare, dar niciuna nu este rentabilă sau fiabilă.
"Nu există în prezent o metodă eficientă și cost-eficientă de eliminare a resturilor existente. Tehnologia este experimentală și departe de a fi scalabilă", spune Curlee.
Singura abordare realistă este să gestionăm riscurile și să încetăm să agravam problema, chiar dacă economia spațială – estimată la 1,8 trilioane de dolari – se extinde rapid.
"Cea mai urgentă soluție este prevenția. Avem nevoie de reguli internaționale stricte care să reglementeze eliminarea tehnologiei spațiale la finalul duratei de viață", subliniază Curlee.
Incidentul Shenzhou-20 a fost un avertisment – unul din care taikonauții au scăpat nevătămați.