Administrația Trump analizează planuri preliminare pentru un atac asupra Iranului
Publicat acum 26 minute
În Teheran, protestele continuă, dar nu toată lumea mai crede că ele vor duce la o schimbare reală. Oameni din medii diferite vorbesc despre bani care nu mai ajung, afaceri închise, frică și planuri de plecare. Pentru unii, strada rămâne o formă de presiune; pentru alții, doar încă un episod care se termină fără rezultat, dezvăluie un reportaj al jurnaliștilor de la The Guardian.
Numele celor care și-au spus povestea au fost schimbate, pentru siguranța acestora.
„Simt că trebuie să o iau de la zero”
Mahsa este necăsătorită și locuiește cu familia ei. Lucrează de ani buni în design vestimentar și administrează o pagină online unde își vinde hainele. În ultimele luni, spune că avea vânzări bune și reușise să convingă un influencer cunoscut să îi promoveze produsele. Din cauza situației actuale, influencerul i-a returnat banii, iar vânzările și activitatea paginii s-au oprit complet.
A rămas cu economii care și-au pierdut mare parte din valoare și cu stofe de iarnă cumpărate pentru a produce haine. Cum totul este suspendat, a intrat într-o stare de depresie severă, stă mai mult acasă și se simte rău.
„Simt că trebuie să o iau de la zero. Tot ce am muncit, tot efortul depus, s-a dus. Chiar nu știu ce să fac cu prețurile astea la dolar. Chiar dacă piața se redeschide, cum mai putem cumpăra materiale și vinde haine la cursurile astea?
Cum mai putem trăi? Iubesc libertatea. Îmi doresc să vină o zi în care Iranul să fie liber. Dar nu am nicio speranță în aceste proteste. Protestele (de după moartea Mahsei Amini – n.r.) din 2022 au fost și mai mari și nu s-a întâmplat nimic. Nu cred că de data asta se va schimba ceva. Nu sunt deloc în favoarea războiului” - Mahsa, 36 de ani, designer vestimentar.
Mahsa spune că ar fi foarte fericită dacă regimul ar cădea și guvernul s-ar schimba, dar are foarte puțină speranță că acest lucru se va întâmpla. Visează să își poată construi o viață confortabilă. Ea și familia ei se confruntă acum cu dificultăți financiare, iar tatăl ei, trecut de 70 de ani, încă lucrează pentru un salariu mizer, lucru care o apasă profund.
„Această incertitudine, această stare de suspendare, este ceea ce ne macină cel mai tare. Nimeni nu știe ce urmează” – Mahsa, 36 de ani, designer vestimentar.
Bărbatul pe care criza din Iran l-a falimentat
Moien creează și coase haine și deține un magazin unde vinde costume și alte articole vestimentare. A reușit să închirieze un spațiu și să își comercializeze produsele, dar spune că situația lui este extrem de precară și instabilă.
Ajuns la 40 de ani, simte apăsarea unei crize a vârstei de mijloc și este epuizat de faptul că aleargă constant, fără sentimentul că a realizat ceva cu adevărat important.
Este căsătorit de câțiva ani și locuiește cu soția într-un apartament închiriat. Din cauza prăbușirii rialului față de dolar, a grevelor din piețe și a închiderii magazinelor online, Moien spune că se confruntă cu pierderi mari. Are stocuri consistente de haine de iarnă care au trecut de perioada optimă de vânzare și nu are o modalitate eficientă de a le comercializa.
Iranul este o țară eșuată, spune Moien. Chiar dacă Republica Islamică ar fi răsturnată astăzi, ar fi nevoie de cel puțin 50 de ani pentru reconstrucție. Și chiar și atunci, nu ar deveni o țară ideală, ci doar una normală, funcțională. Îl vede pe Reza Pahlavi, fiul exilat al fostului șah, a cărui revenire este cerută de unii, ca pe o simplă figură simbolică.
„Chiar dacă el (Pahlavi – n.r.) ar ajunge în fruntea Iranului, nu el ar lua deciziile. Nu a trăit niciodată aici, nu înțelege țara, crizele ei sau politica. Nu este un politician puternic. Din punctul meu de vedere, este doar o marionetă și va face orice îi vor spune (SUA și Israelul – n.r.)” – Moien, 40 de ani, antreprenor în industria modei
Întrebat despre viitor, Moien spune că intenționează să emigreze în următorii trei ani pentru a locui cu mătușa lui, dar vrea să își continue afacerea de modă în Iran. Una dintre temerile sale este ce se va întâmpla cu producătorii locali ca el după schimbarea regimului: vor fi distruși imediat? Se teme că vor fi loviți înainte să apuce să se redreseze.
Moien spune că fratele său mai mic a fost recent chemat la parchetul de securitate pentru că a postat pe Instagram stories despre proteste, iar linia telefonică i-a fost întreruptă. După ce și-a pierdut părinții, Moien este singura familie apropiată a fratelui său și îi plătește chiria și cheltuielile de trai, întrucât acesta nu a avut niciodată un loc de muncă stabil și se confruntă constant cu probleme financiare.
„Suntem, practic, condamnați”
Sasha a crescut într-o familie de clasă mijlocie, dar spune că nu a beneficiat niciodată de sprijin financiar consistent. Din copilărie, a muncit pe cont propriu, câștigând bani mai ales din sport și antrenorat. Spune că nu a reușit să își asigure o locuință sau o viață stabilă și este încă necăsătorit. Nu vede un viitor clar pentru el sau pentru generația lui.
„Suntem, practic, condamnați. Nu cred că vom apuca să vedem libertate sau vreo îmbunătățire în Iran, decât poate la bătrânețe, privind cum generațiile mai tinere trăiesc, în sfârșit, schimbarea” – Sasha, 35 de ani, antrenor sportiv
Sasha spune că speră la prăbușirea Republicii Islamice și la instaurarea unei republici democratice.
Crede în puterea poporului, dar spune că, fără o lovitură de stat a armatei și fără ca armele să ajungă în mâinile oamenilor, este imposibil să fie învinsă Garda Revoluționară, având în vedere numărul bazelor și depozitelor de armament pe care le controlează.
Pentru că lucrează sub coordonarea unei federații sportive, nu își poate exprima protestul public sau pe rețelele sociale. Federația a amenințat că orice membru care distribuie conținut despre revoltă va fi exclus.
„Prietenii mei nu mai muncesc. Doar fumează”
Majid spune că a muncit din copilărie, făcând tot felul de slujbe, înainte de a lucra în mine de piatră decorativă și, ulterior, de a vinde piatră pe cont propriu. Afacerea lui s-a prăbușit pentru că nu a mai putut ține pasul cu inflația.
„După Covid, totul s-a prăbușit – și viața mea de familie, și economia țării. Am ajuns la concluzia că a sta inactiv și a nu munci aduce, de fapt, mai multe beneficii. Și nu doar eu, toți prietenii mei au ajuns la aceeași concluzie. Fie că au bani sau nu, toată lumea a decis că, în situația asta, e mai bine să nu faci nimic. Prietenii mei nu mai muncesc. Doar fumează” – Majid, 36 de ani, șomer.
Spune că despărțirea de soția lui a avut, în parte, cauze economice. Cumpăraseră o casă în rate și nu au mai putut face față plăților.
„Sincer, nu mai văd niciun viitor clar pentru Iran. Fie țara este vândută, Republica Islamică pleacă și se termină așa. Fie rămâne și duce țara la ruină totală. Oricum, e distrusă. Nu sunt optimist în privința a nimic. Stau pe loc și aștept să văd ce se întâmplă. După despărțirea de soție, am intrat în depresie. Singurul lucru care mă ține în viață sunt repetițiile de teatru. Este singurul loc unde pot scăpa de această depresie amorțită” – Majid, 36 de ani, șomer
Majid spune că toți frații lui sunt traficanți de droguri și au petrecut ani în închisoare. El a fost „copilul bun” dintre ei și a încercat să își câștige existența corect, dar și asta s-a dovedit imposibil.
„Singura mea dorință este ca, într-o zi, Iranul să se reconecteze la comerțul global. Copiii noștri sunt plini de strălucire, de talent, inteligenți și ascuțiți la minte, dar în izolare nu vor putea prospera niciodată” – Majid, 36 de ani, șomer
„Mă epuizează și mă umple de disperare”
Hasan lucrează în piața de aur din Marele Bazar din Teheran, unde au început protestele în decembrie. Spune că negustorii din bazar discutau de mult timp despre grevă și proteste, pe măsură ce inflația împingea prețurile tot mai sus.
„E adevărat că atunci când cresc prețurile la aur, capitalul unor comercianți crește, dar clienții dispar, iar ei înșiși se opun acestor scumpiri. Puterea de cumpărare a oamenilor scade constant. Această incertitudine și lipsă de claritate mă epuizează și mă umple de disperare, dar rămân angajat în greve și sper că lucruri bune se vor întâmpla” - Hasan, 29 de ani, comerciant de aur
„Cred că aceste proteste și demonstrații vor produce, în cele din urmă, o schimbare. Pot fi eficiente în timp. Cred că aceste revolte vor avea loc în mod repetat, în mai multe etape, lent, și de fiecare dată vor exista mai multe dezertări”, mai adaugă el.
Hasan spune că nucleul Republicii Islamice trebuie îndepărtat, dar structurile trebuie să rămână pentru a preveni haosul.
„Treptat, reforme și schimbări ar trebui să aibă loc în interiorul acestor structuri și oameni competenți să preia conducerea. Altfel, nu am nicio speranță într-o schimbare de regim prin război sau colaps brusc și nu o susțin. Consecințele ar fi îngrozitoare. Prefer reforma graduală” – Hasan, 29 de ani, comerciant de aur
Un tânăr optimist
Ashkan are 28 de ani și locuiește singur într-o casă din nordul Teheranului. Din punct de vedere financiar o duce bine; tatăl său, care deține mai multe restaurante cunoscute într-una dintre provinciile Iranului, îi oferă lunar o alocație generoasă. Spune că a lucrat cândva în piață, dar acum nu are un loc de muncă serios și se bazează pe banii tatălui.
Spune că Republica Islamică va lua sfârșit până la finalul acestei luni.
„Sunt sigur că până la sfârșitul lui ianuarie SUA vor interveni, Republica Islamică va cădea, Pahlavi va veni și totul va fi perfect” – Ashkan, 28 de ani, șomer
Întrebat ce părere are tatăl său, Ashkan spune: „Și el se roagă să vină Pahlavi. Spune de mult timp că Republica Islamică este condamnată și că vor pleca”. Afacerile tatălui său nu au fost afectate de greve. „Tatăl meu spune că, în aceste zile, când guvernul a închis multe lucruri, au venit mulți călători în orașul nostru și, de fapt, mâncarea s-a vândut mai bine decât de obicei”.
„Studenții nu au intrat încă serios în proteste”
Farshad locuiește singur într-un apartament închiriat și este necăsătorit. Se află sub o presiune puternică din cauza datoriilor făcute pentru munca sa, explicând că s-a împrumutat în dolari, iar de atunci cursul s-a dublat. Plătește o chirie extrem de mare, dar spune că la vârsta lui nu mai este o opțiune să locuiască cu familia.
Spune că nu crede că protestele vor schimba ceva, dar consideră că, dacă președintele Iranului ar demisiona și SUA ar interveni militar, situația din țară s-ar îmbunătăți în cele din urmă. Ar exista un șoc economic inițial și dificultăți, spune el, dar pe termen lung reconectarea la piețele globale ar face viața mai bună pentru toți.
„Nu sunt susținător al lui Pahlavi. Spune că va organiza un referendum, dar nu prea cred asta. Khomeini (fostul lider suprem – n.r.) spunea aceleași lucruri. Totuși, am ajuns la concluzia că și Pahlavi la putere ar fi mai bine decât situația actuală” – Farshad, 37 de ani, designer de interior
Farshad spune că studenții nu au intrat încă serios în proteste. Dacă o vor face, crede că mișcarea va deveni mai progresistă și va depăși ideea lui Pahlavi ca unică opțiune. În opinia lui, cel mai bun scenariu este ca protestele să continue să se extindă, în timp ce SUA și aliații lor lovesc forțele și comandanții Republicii Islamice, permițând Iranului și protestelor să ajungă în mâinile poporului.
Chiar dacă condițiile vor rămâne dificile după o schimbare de regim, el vrea să rămână în Iran și să fie martor la transformările și frământările care vor urma.