Cum revoluționează Japonia sistemul medical prin date genetice personalizate și terapie țintită cu exozomi
Publicat acum 7 ore si 0 minute
De zeci de ani, Marea Baltică se află sub o presiune uriașă, activitățile umane transformând-o într-una dintre cele mai mari „zone moarte” din lume, scrie presa internațională.
Din cauza unui cumul periculos de factori reprezentat de schimbările climatice, algele care consumă oxigen și ciclurile nutrienților, Marea Baltică „se sufocă”, iar anii în care s-au luat măsuri de protecție par să nu fi dat rezultatele așteptate.
Un nou raport al Institutului Leibniz din Warnemünde (Germania) pentru cercetări la Marea Baltică (IOW) reclamă o gestionare mai strictă a apelor baltice și avertizează că arealul vizat nu se poate reface pe baza unui „simplu principiu cauză-efect”.
De ce se sufocă Marea Baltică
De mai bine de o jumătate de secol, Marea Baltică suferă de eutrofizare.
Acest fenomen apare atunci când mediul este supraîncărcat cu nutrienți, precum azotul și fosforul, declanșând înfloriri algale, scăderea nivelului de oxigen și sufocarea vieții acvatice.
Când excesul de alge se descompune, generând cantități mari de dioxid de carbon, pH-ul (potențialul de hidrogen al) apei marine scade, existând riscul de acidificare.
Nutrienți aflați la baza fenomenului provin în mare parte din activități umane: utilizarea îngrășămintelor și a gunoiului de grajd în agricultură, deversările de ape uzate netratate sau insuficient tratate și deșeurile industriale, în special din industria alimentară și cea chimică.
Azotul rezultat din arderea combustibililor fosili poate ajunge, de asemenea, în ape, printr-un proces numit depunere atmosferică.
Eutrofizarea conduce adesea la apariția așa-numitelor „zone moarte”, unde nivelul de oxigen este atât de scăzut încât viața sub stratul superficial al apei este aproape inexistentă.
Poluarea cu fosfor în Marea Baltică a scăzut cu 50% în ultimele decenii
Prin legislația Uniunii Europene și reglementările naționale, inițiative precum Planul de Acțiune pentru Marea Baltică al Comisiei Helsinki pentru Protejarea Mării Baltice (HELCOM) au dus la o reducere semnificativă a poluării cu nutrienți din surse umane.
Potrivit IOW, din anii 1980 până în prezent, încărcătura de fosfor din râuri a scăzut cu aproximativ 50%, iar cea de azot, cu circa 30%.
În cifre nete, în 1995, cantitatea totală de fosfor care ajungea anual în zona centrală a Mării Baltice depășea 20.000 de tone, însă până în 2017 aceasta a scăzut la aproximativ 12.400 de tone.
În ciuda progreselor acestor proiecte, monitorizate timp de decenii, oamenii de știință au constatat că, până în prezent, nu a existat „nicio îmbunătățire semnificativă” a calității apelor de suprafață în Marea Baltică.
De ce nu au funcționat măsurile de conservare
Marea Baltică este un mediu salmastru (cu salinitate scăzută, n.r.), puternic stratificat. Cu alte cuvinte, apa sa este mai sărată decât apa dulce, dar mai puțin sărată decât apa oceanică obișnuită.
De asemenea, apa de la suprafață, mai puțin sărată, se află deasupra apei mai dense și mai sărate din adâncime.
Această structură face dificilă pătrunderea oxigenului din atmosferă către straturile adânci.
„Descompunerea materiei organice duce frecvent la epuizarea oxigenului în adâncime, care poate fi reîmprospătat doar temporar prin rarele influxuri de apă sărată din Marea Nordului”, se arată în raportul IOW.
Un fenomen recent a scăzut nivelul Mării Baltice cu 67 de centimetri
Un astfel de eveniment rar ar putea fi iminent: la începutul lunii februarie, aproximativ 275 de miliarde de tone de apă au fost dislocate în afara Mării Baltice, nivelul acesteia scăzând cu 67 de centimetri.
Fenomenul a fost determinat de vânturi puternice, pe fondul unei zonă cu presiune ridicată.
Potrivit Institutului de Oceanologie al Academiei Poloneze de Științe, „vânturile puternice și persistente din est, prezente de la începutul lunii ianuarie, au împins masele de apă prin strâmtorile daneze către Marea Nordului, determinând scăderea nivelului în întregul bazin”.
„Atât timp cât această configurație meteorologică persistă, apa este menținută la nivel scăzut în extremitatea sud-estică a bazinelor, cu scăderi locale ale nivelului”, anticipat organizația citată.
Când fenomenul se va încheia, este de așteptat un aflux de apă sărată și bogată în oxigen dinspre Marea Nordului, care ar putea contribui temporar la revitalizarea zonelor moarte. Totuși, este puțin probabil ca beneficiile să fie de durată.
Ce rol are schimbarea climatică în „mortificarea” Mării Baltice
Deși eutrofizarea Mării Baltice este cauzată de poluarea cu nutrienți, schimbările climatice agravează, fără, îndoială situația.
Temperaturile la suprafață în bazinul central Gotland au crescut, în medie, cu aproape 2 grade Celsius din 1960.
Potrivit modelărilor incluse în noul studiu IOW, o tendință de încălzire este observată și în straturile mai adânci.
„Deoarece apa mai caldă absoarbe mai puțin oxigen decât apa rece, influxurile de vară au un potențial mai redus de a oxigena bazinele adânci ale Mării Baltice decât cele din timpul iernii”, se arată în document.
În ape mai calde, oxigenul este consumat mai rapid, crescând probabilitatea apariției zonelor moarte.
Trecutul „bântuie” Marea Baltică
Concentrarea exclusivă pe reducerea poluării cu nutrienți ignoră impactul pe termen lung al ciclului fosforului, care joacă un rol esențial în eutrofizarea continuă a apelor.
Raportul IOW arată că, în condițiile lipsei de oxigen, fosfații sunt eliberați din sedimente și se acumulează în apă.
Acest fenomen este provocat în principal de absența compușilor de fier oxidați, care în mod normal ar fixa nutrienții în sedimente.
Deși mulți speră că afluxul de apă din Marea Nordului ar putea elimina fosfații, cercetătorii au constatat în iarna anului 2014 că doar aproximativ 30% din cantitatea de fosfați a fost eliminată din apă, iar circa 5% a fost îngropată permanent în sedimente.
Vara, înfloririle de alge albastre-verzi sunt mai greu integrate în lanțul trofic. Ca urmare, după moartea acestora, cantități mari de materie organică se depun pe fundul mării.
„Astfel, compușii de fosfor sunt transportați în sedimente, unde continuă să se acumuleze și să stimuleze consumarea oxigenului prin procesul de descompunere”, arată oamenii de știință.
Acesta este motivul pentru care scăderea poluării cu nutrienți nu a dus la reducerea concentrațiilor din apă.
Practic, Marea Baltică suferă de pe urma cantității de nutrienți acumulată în deceniile de activitate umană intensă.
Își poate reveni Marea Baltică?
Cercetătorii au identificat patru direcții-cheie în care ar trebui organizate măsurile pentru a ajuta Marea Baltică să „respire” din nou.
Printre acestea se numără reducerea consecventă și suplimentară a poluării cu nutrienți și consolidarea sau refacerea filtrelor naturale din zonele de coastă - precum lagunele, fiordurile și estuarele. Acestea pot reține nutrienții și îi pot fixa permanent.
„Măsurile bazate pe natură ar trebui extinse, cum ar fi cazul pajiștilor de iarbă de mare al microalgelor pentru a elimina activ nutrienții din apă. Recifurile și bancurile de midii contribuie, de asemenea, la acest proces”, menționează documentul IOW.
Documentul solicită, totodată, „extinderea observațiilor pe termen lung și a sistemelor moderne de măsurare”, argumentând că noile sisteme de senzori vor ajuta la detectarea din timp, atât a ameliorării calității apelor, cât și a eventualelor regrese.