Arheologii au descoperit o „autostradă” veche de 2.200 de ani, construită în timpul primul imperiu chinez
Publicat acum 5 ore si 12 minute
Documente guvernamentale din 1993 arată că Marea Britanie a respins o solicitare oficială de a trimite „cu demnitate”, înapoi în Rusia, rămășițele identificate ale familiei ţarului Nicolae al II‑lea, pirntr-o ceremonie, transmite The Times, care citează dosare de arhivă recent deschise ale Ministerului de Externe de la Londra.
Această dezvăluire din arhive aduce în atenția publicului un episod mai puțin cunoscut legat de soarta simbolică a membrilor uneia dintre cele mai faimoase familii imperiale ale Europei și arată modul în care guvernele occidentale au gestionat, la începutul anilor ’90, moștenirea istorică a Romanovilor.
Rămășițele familiei imperiale ruse — descoperite în Siberia în 1991 și confirmate prin teste ADN care au folosit inclusiv o probă de la Prințul Philip, ruda țarinei Alexandra — fuseseră aduse în Marea Britanie pentru analize.
Un grup de monarhiști conduși de Contele Nikolai Tolstoi a trimis o scrisoare oficială celor de la Foreign Office, sugerând că trupurile ar trebui returnate într‑o manieră solemnă, eventual pe o navă a Royal Navy, dat fiind statutul onorific al țarului ca amiral.
Oficialii britanici au respins însă ideea, argumentând că doar o parte foarte mică din rămășițe fusese adusă pentru testare și că restul se afla în continuare în Rusia, unde autoritățile de acolo urmau să se ocupe de înmormântare cu decența cuvenită.
În 1998, aceste rămășițe au fost înhumate oficial în Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg, locul tradițional de odihnă al țarilor ruși, iar familia a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000.
O tragedie istorică: execuția Romanovilor și descoperirea rămășițelor
Povestea familiei țarului Nicolae al II‑lea este una dintre cele mai tragice din istoria modernă. După ce a abdicat în martie 1917, în contextul Revoluției ruse și al unor crize economice și politice profunde, Nicolae al II‑lea, soția sa Alexandra Feodorovna Romanova (născută Alix de Hessa-Darmstadt) și familia lor au fost trimiși în exil forțat în Siberia de către guvernul provizoriu, într‑o încercare de a proteja familia de revolta în creștere.
După ce bolșevicii conduși de Lenin au preluat puterea în octombrie 1917, soarta lor s‑a schimbat dramatic, iar în iulie 1918 — la doar câteva luni după instaurarea controlului bolșevic în toată țara — țarul, țarina și cei cinci copii ai lor au fost executați de un detașament bolșevic într‑un subsol din Ekaterinburg (Yekaterinburg), alături de unii dintre servitorii lor de încredere.
Timp de decenii, locul unde fuseseră îngropați rămășițele lor a fost un mister, dând naștere la numeroase speculații și legende, inclusiv povești despre posibila supraviețuire a unor membri ai familiei, cum ar fi micul Alexei sau una dintre fiicele mari, Anastasia.
În 1991, un mormânt comun a fost descoperit în apropiere de Ekaterinburg, iar analizele de ADN efectuate asupra osemintelor au confirmat că acestea aparținea familiei țarului, punând capăt multor teorii contradictorii.
Descoperirea rămășițelor și testarea lor genetică — inclusiv potriviri cu ADN provenit de la rudele vii ale Romanovilor — au confirmat identitatea lor într‑o manieră considerată de experți „aproape dincolo de îndoială”.
Ulterior, cele mai multe dintre aceste oase au fost reînhumate într‑un ceremonial oficial la Sankt Petersburg, iar memoria familiei a fost reabilitată, culminând cu canonizarea lor ca martiri de către Biserica Ortodoxă Rusă.