Entuziasmul din jurul cuprului nu dă semne de temperare, fiind alimentat de cererea în creștere pentru infrastructura destinată inteligenței artificiale (AI) și de o ofertă minieră limitată structural. Banca Mondială estimează în prezent că, anul viitor, prețul „metalului roșu” va ajunge la 13.000 de dolari pe tonă, o valoare cu 18% mai mare decât cea prognozată chiar în luna aprilie a anului trecut. Totuși, nu toate segmentele lanțului de aprovizionare beneficiază în egală măsură de acest avânt, se arată într-o analiză Financial Times.
Publicația dă exemplu situațiile divergente ale companiilor chineze care se ocupă de extracție, respectiv de topire. Având în vedere poziția Chinei în centrul pieței globale a cuprului, fiind cel mai mare consumator la nivel mondial, țara dispune de o prezență semnificativă în ambele sectoare.
Potrivit S&P Global, cota Chinei în producția de cupru s-a dublat, aproximativ, între 2016 și 2024, pe măsură ce marile sale grupuri miniere și-au extins operațiunile în străinătate. În plus, China domină sectorul global de rafinare și topire, deținând peste jumătate din capacitatea existentă la nivel mondial.
Actualul context de piață favorizează companiile miniere, întrucât prețurile de vânzare ale acestora cresc mult mai rapid decât costurile unitare. În primul trimestru al anului trecut, cel mai mare producător minier din China, Zijin Mining, a vândut concentrat de cupru la un preț mediu de peste 60.000 de yuani (RMB) pe tonă, față de un cost unitar de vânzare de aproximativ 21.000 de yuani, ceea ce a însemnat o marjă brută de 65%.
Un an mai târziu, această cifră a urcat la 71%. Cu cât un producător minier se situează mai jos pe curba globală a costurilor, iar S&P Global estimează că Zijin va rămâne în primul cvartil al curbei globale pentru cupru și aur, cu atât marja pe care o poate obține este mai mare.
Pe de altă parte, economia activității de topire (metalurgie extractivă) evoluează în direcția opusă. Deoarece unitățile de topire cumpără concentrat de cupru, ele au costuri ridicate cu materiile prime. Profitabilitatea lor depinde de nivelul tarifelor de procesare pe care le pot percepe. Răspunsul, în acest caz, este că pot percepe foarte puțin, întrucât noile capacități de topire au depășit volumul producției miniere. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, tariful anual de referință pentru prelucrare a scăzut anul acesta la zero, în timp ce tarifele pe piața spot au devenit negative.
„Boom-ul” cuprului aduce câștiguri neașteptate
Pentru producătorii minieri chinezi, cel puțin, „boom-ul” cuprului aduce câștiguri neașteptate: în prima jumătate a acestui an, fluxul de numerar operațional al Zijin aproape s-a dublat. Acest lucru îi oferă resursele financiare necesare pentru a continua investițiile în propriile proiecte și pentru a achiziționa noi mine.
Cu toate acestea, acțiunile companiei se tranzacționează la un multiplu de puțin sub 8 ori profitul estimat (forward earnings), o evaluare semnificativ mai scăzută față de cea a competitorilor globali, precum Glencore sau Southern Copper, în ciuda anvergurii producției și a rezervelor sale.
Acest lucru sugerează că piața evaluează compania mai degrabă ca pe un producător concentrat pe China, decât ca pe un grup minier internațional. Adevărata oportunitate, în prezent, ar putea să nu rezide în parierea pe prețuri mai mari ale cuprului, ci în deținerea acțiunilor companiilor cel mai bine poziționate pentru a capta valoarea generată de acest avânt al pieței.