Cum vor merge astronauții la toaletă în timpul zborului spre Lună? O întrebare care a costat NASA 23 de milioane de dolari
Publicat acum 9 ore si 56 minute
Misiunea NASA Artemis 2, cu zborul navetei Orion în jurul Lunii, este programată a fi lansată în noaptea de miercuri spre joi (ora 01:24, ora României), în ceea ce ar urma să fie zborul la cea mai mare distanță față de Pământ al unei navete cu echipaj uman, din istorie. Cercetătorul în astronomie Adrian Șonka a declarat miercuri pentru antena3.ro că zborul capsulei spațiale Orion, în drumul său spre Lună și înapoi spre Pământ, va putea fi monitorizat de către orice pasionat de astronomie care dispune de un telescop. Monitorizarea zborului capsulei spațiale va fi făcută, de asemenea, și de către Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, care va pune la dispoziția publicului din România imaginile captate de telescop și observațiile făcute.
Reporter: După aproape 60 de ani de la misiunile Apollo, NASA își propune să revină cu un echipaj uman pe Lună în 2028. În această seară (01:24 ora României, 2 aprilie), e programată lansarea Artemis II, o misiune de zbor în jurul Lunii, cu astronauți la bord. Ce ar mai fi de spus celor care nici acum nu cred că omul a ajuns vreodată pe Lună și că nu am avut niciodată tehnologia pentru așa ceva?
Adrian Șonka, cercetător în astronomie la „Observatorul Astronomic Vasile Urseanu” și la Institutul Astronomic: Ar fi totul de spus. Adică trebuie să o luăm de la zero, de la grădiniță, de la clasa întâi, și să le explicăm că Universul nu este o simulare. Foarte mulți dintre cei care sunt împotriva aselenizărilor sunt și cei cu Pământul plat - platiști. S-au amestecat deja și se susțin unii pe alții: toți cred că îi păcălesc guvernele. Trebuie să le spunem așa: că Universul poate fi observat de către oricine. Universul nu e inventat de guverne. Luna se vedea și pe vremea când nu existau guverne, acum 5.000 de ani. O vedeau și maimuțele. Strămoșii noștri de acum un milion de ani se uitau la Lună. Oamenii din Antichitate au făcut observații asupra Lunii, asupra planetelor și au văzut că se mișcă. Nu e ceva ce e legat doar de NASA.
Reporter: Lansarea e programată la ora 18:24, ora Floridei. Cum s-a luat decizia pentru această dată, atât de precisă?
Adrian Sonka: Este simplu de explicat. Astronauții care vor merge acuma până la Lună și înapoi, se vor întoarce direct: ei nu vor face manevre, nu vor rămâne pe orbită în jurul Lunii. Sunt lansați direct spre Lună. Ei trebuie să ajungă la Lună într-un anumit moment. Luna îi va atrage și îi va trimite înspre Pământ.
Capsula Orion, din vârful rachetei de lansare SLS, pe platforma de lansare, cu Luna în fundal. Foto: NASA
Momentul lansării este ales astfel încât momentul aterizării să fie potrivit: să fie zi, acolo unde vor ei să aterizeze în ocean. De asta s-a ales ora respectivă și de asta există doar un interval de vreo două ore, când poți să lansezi, că asta garantează că, peste 10 zile, când te întorci, o să fie zi acolo unde vor fi astronauții recuperați. Ei nu au combustibil să facă multe manevre și se asigură traiectoria de întoarcere exact din timpul lansării.
E mai ciudat pentru noi, care nu planificăm chiar așa de precis. Când pleci de acasă, nu planifici și că te vei întaorce la o anumită oră, pentru că suntem opriți pe drum, facem o treabă etc. Ei nu se opresc. Nu e ca și cum se duc pe Lună, au o misiune și stau acolo.
Reporter: Inițial, misiunea Artemis II era programată pentru 8 februarie, a fost amânată apoi pentru martie și acum e programată pe 1 aprilie. De ce e programată la aceste intervale, de aproximativ o lună între ele și nu mai repede?
Adrian Sonka: Atunci când ajung la Lună, astronauții vor trece prin „spatele” Lunii, față de Soare, adică vor trece în zona întunecată, unde e noapte. Se preferă ca, atunci când astronauții ajung la Lună, să fie cât de cât mai luminată acea zonă, pentru ca (astronauții) să aibă lumină câtă vreme vor sta în acele 40-50 de minute în jurul Lunii, pe partea nevăzută.
NASA preferă să fie „zi” în cele câteva zeci de minute cât vor sta decuplați de Pământ. Ei atunci nu vor mai putea comunica cu Pământul și se preferă să fie „zi, și pentru a se putea observa zona respectivă - dacă era „noapte”, nu vezi nimic, nu?
Capsula Orion și racheta SLS pe rampa de lansare. Foto: Getty Images
Se preferă astfel să fie iluminată acea zonă a Lunii - de asta s-a ales faza asta, care e ultimul pătrar, spre Lună nouă -, că e mai mult luminată partea pe care nu o vedem noi de pe Pământ.
Reporter: Poate fi văzut modulul Orion printr-un telescop, în drumul său spre Lună, sau înapoi? Poate fi observat de către un astronom amator sau la Observatorul astronomic din București într-una din aceste 10 zile?
Adrian Sonka: Teoretic, da. S-a calculat, am văzut: mărimea acestui modul, combinat cu iluminarea pe care urmează să o primească de la Soare, va permite observarea ei cam pe tot parcursul misiunii, mai puțin când e în spatele Lunii, sau foarte aproape de Lună, pentru că și Luna are propria ei luminozitate.
Practic, se poate observa prin telescop. Cu ochiul liber poate fi observată poate în prima zi, când mai e pe orbită în jurul Pământului. Dar după aia, prin telescop se poate vedea.
De la noi de la Observator se vede dimineața. La plecare, o să fie undeva înspre constelația Scorpion, care răsare târziu, pe la 1-2 dimineața, O să fie pe cerul de dimineață. Se va vedea ca un punct luminos, care se mișcă încet, printre stele, la ora 2-3 de dimineața.
Noi o să o observăm și o să punem (pe rețelele sociale) să vadă lumea. Dar nu doar noi, sunt o grămadă de oameni care o pot observa (naveta Orion - n.r.).
Sunt și radioamatori care pot detecta semnalul lor și poate fi urmărit. Asta se face de când lumea și pământul
Reporter: Se vor putea organiza sesiuni de observare pentru public, la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”?
Adrian Sonka: Nu ne-am gândit la asta, pentru că se vede de dimineață și e cam ciudat ca la 2-3 dimineața să vină cineva să vadă ceva. E greu să chem oamenii la 4 dimineața.
Mai bine punem live pe internet, să vadă așa imaginile de pe telescop. Dar nu vă așteptați să fie ceva strălucitor: o să fie ca o steluță pierdută printe alte steluțe. Nu o să vedem detalii.
Încercăm să facem observații. Dacă vom reuși, le vom pune (pe conturile sociale ale Observatorului astronomic - n.r.).
Reporter: De ce, pentru viitoarea misiune de aselenizare propriu-zisă, NASA a ales ca aselenizarea să fie la „Polul Sud” al Lunii și nu în zona „ecuatorială”, cum a fost în cazul misiunilor Apollo?
Adrian Sonka: În primul rând, resursele sunt altele acolo. S-au ales zone care ar putea conține în subsol apă înghețată aproape de suprafață. Se gândesc, probabil, cum le-ar putea folosi în viitor. În al doilea rând, plănuiesc să stea mai mult pe Lună, în viitoarele misiuni de aselenizare: zile, săptămâni.
La Ecuator, unde au fost misiunile Apollo, se face foarte cald ziua, se fac 100 de grade. Nu prea poți explora așa ușor, chiar dacă ai un costum răcit.
Dacă mergi la unul din poli, acolo Soarele e foarte jos, aproape de orizont. Nu se fac 100 de grade, se ating zeci de grade, deci poate fi mai ușor explorată Luna. Asta e ideea, că vor să stea mai mult decât ceilalți (din misiunile Apollo).