Astronauții Artemis 2 au revenit pe Pământ, după un zbor de 10 zile până la Lună. Capsula Orion a amerizat cu succes

În urmă cu patru ani, NASA estima că programul Artemis va costa 93 de miliarde de dolari în perioada 2012-2025, o sumă semnificativ mai mare decât evaluările anterioare, scrie BBC.

Deși programul a fost lansat oficial în 2017, dezvoltarea rachetei începuse cu mult înainte.

Totuși, potrivit celui mai recent raport de audit, costurile au continuat să crească între timp.

Deși exploatarea resurselor lunare ar putea genera, în viitor, beneficii economice importante, aceste perspective rămân încă îndepărtate.

Cu toate acestea, NASA susține că programul, în forma sa actuală, produce deja efecte semnificative pentru economia Statelor Unite. Cele mai recente date ale agenției arată că Artemis susține aproape 20.000 de locuri de muncă și generează un impact economic de 75,6 miliarde de dolari.

Al doilea argument invocat este că SUA nu își poate permite să piardă cursa în fața rivalilor săi.

În cadrul unei audieri din 2024 a Comitetului pentru Știință, Spațiu și Tehnologie, dedicată evaluării programelor NASA, președintele comisiei, republicanul Frank Lucas, a declarat:

„Le reamintesc colegilor mei că nu suntem singura țară interesată să trimită oameni pe Lună. Partidul Comunist Chinez [...] și-a declarat ambiția de a avea astronauți pe suprafața lunară până în 2030.”

„Țara care va reuși prima această aterizare va putea stabili un precedent pentru modul în care se vor desfășura viitoarele activități pe Lună: fie într-un spirit de deschidere și transparență, fie într-un cadru mult mai restrictiv.”

Howard Hu, managerul programului NASA Orion, a declarat într-o conferință de presă că ziua de astăzi marchează „începutul unei noi ere a explorării spațiale de către oameni”, iar directorul zborului de intrare, Rick Henfling, a declarat că următoarea misiune - programată anul viitor - este „chiar după colț”.

Echipajul misiunii Artemis II a parcurs 1.100.000 de kilometri, atingând o viteză maximă de 38.000 km/h în timpul călătoriei, potrivit lui Henfling.

Au fost reamintite și momentele importante ale misiunii, administratorul asociat interimar Lori Glaze descriind eclipsa solară observată drept o „experiență cu totul unică”.

În urma imaginilor inițiale uimitoare primite de la echipaj în spațiu, Lori Glaze a spus că echipa a „adunat o mulțime de date” care vor fi analizate în următoarele săptămâni.

Hu a făcut și câteva remarci personale emoționante, spunând că ziua de astăzi a fost „de mii de ori” mai bună decât Star Wars - un film pe care își amintește că l-a văzut împreună cu tatăl său.

Jared Isaacman, administrator NASA: "Sincer, încă sunt fără cuvinte. Adică, știți, ca din copilărie... nu pot să cred ce am văzut. Adică aproape mi-am petrecut toată viața așteptând să văd asta. Și apoi, ca administrator NASA, nu pot fi decât extrem de mândru de întreaga echipă. Anii, efortul, nopțile târzii, toată munca depusă în toată țara care a contribuit la acest moment incredibil, chiar acum.

Aceștia au fost ambasadorii umanității către stele pe care i-am trimis acolo. Și nu-mi pot imagina un echipaj mai bun decât echipajul Artemis II care tocmai a finalizat o misiune perfectă. Deci da, este un moment uriaș pentru toată lumea.

Este mult de sărbătorit acum, o misiune dusă la bun sfârșit pentru Artemis II și, în același timp, trebuie să începem să ne pregătim pentru a treia.

Este incredibil de emoționant. Da, sunt contribuțiile celor mai buni și mai străluciți oameni din cadrul NASA din toată țara, ale partenerilor din industrie, ale partenerilor internaționali".

Toți astronauții au ieșit din capsula Orion.

Astronauţii se află acum la bordul navei de recuperare USS John P. Murtha.

După evaluările medicale, ei vor părăsi nava pe calea aerului, către San Diego. Astronauţii au de ales: pot decide să doarmă pe navă sau la un hotel din San Diego vineri noaptea, ori să plece direct din San Diego spre Houston, unde se află familiile lor.

Recuperarea capsulei Orion poate dura câteva ore suplimentare, de obicei între 4 şi 6 ore după amerizare, uneori chiar mai mult.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat vineri la întoarcerea cu succes pe Pământ a celor patru astronauţi de pe nava Artemis care au orbitat în jurul Lunii, lăudând misiunea lor "spectaculoasă" şi stabilind viitorul obiectiv: Planeta Roşie.

"Felicitări echipajului minunat şi foarte talentat Artemis II. Întreaga lor călătorie a fost spectaculoasă, amerizarea a fost perfectă şi, în calitate de preşedinte al Statelor Unite, nu aş putea fi mai mândru!", a scris Donald Trump pe reţeaua sa de socializare Truth Social.

"O vom face din nou şi apoi vom trece la următoarea etapă, Marte!", a adăugat Trump.

Astronauții misiunii Artemis 2 vor fi extrași din capsula Orion și vor fi apoi duși pentru o examinare medicală la infirmeria de la bordul navei de recuperare USS John P. Murtha, într-un interval de până la 2 ore de la amerizarea propriu-zisă, informează CNN. 

De ce procedura durează atât de mult?

În primul rând, echipajul Orion va trebui să închidă toate sistemele de la bord și să se pregătească pentru momdentul deschiderii sasului de evacuare, înainte de a fi scoși din capsulă.

Scafandrii marinei americane vor inspecta zona din jurul capsulei, pentru a se asigura că nu există niciun fel de risc, sau că nu sunt degajate substanțe toxice emanate de capsulă.

Abia după aceste verificări, se va deschide, efectiv, sasul de evacuare.

Medicii militari vor intra apoi în capsuă, câte unul pe rând, pentru a evalua starea astronauților. 

La final, astronauții vor ieși pe rând în următoarea ordine: Christina Koch, Victor Glover, Jeremey Hansen și, la final, comandantul misiunii Reid Wiseman.

Comandantul misiunii Artemis 2, astronautul Reid Wiseman a anunțat că toți membrii echipajului sunt în siguranță.

„Ce călătorie. Suntem stabili. Patru membri verzi”, a spus Wiseman, indicând astfel că toți cei patru astronauți sunt în stare bună.

Echipa de recuperare se apropie de capsula Orion.

Toți cei patru membri ai echipajului Artemis 2 sunt în stare foarte bună, anunță NASA

Capsula Orion e înapoi, pe Pământ.

Orion a amerizat în Oceanul Pacific, în largul coastelor San Diego. Urmează operațiunea de recuperare a astronauților.

Orion's main parachute has deployed. The spacecraft has a system of 11 chutes that will slow it down from around 300 mph to 20 mph for splashdown.

Get more updates on the Artemis II blog: https://t.co/7gicm7DWBt pic.twitter.com/ReXHTfkFld

— NASA (@NASA) April 11, 2026

Primele parașute de frânare au fost desfășurate cu succes, în faza de aterizare.

Cele trei parașutele principale s-au deschis cu succes.

Moment critic depășit: Comunicațile între centrul misiunii NASA au fost restabilite, după reintrarea capsulei Orion în atmosferă.

NASA raportează de asemenea „integritatea” capsulei Orion, după stabilirea comunicațiilor.

Aterizarea e programată în 13 minute.

Capsula Orion reintră în atmosferă, comunicațiile sunt întrerupte timp de 6 minute.

Comandantul misiunii Artemis, astronautul Reid Wiseman a declarat controlului misiunii NASA:

„Se vede foarte bine Luna de la fereastra 2. Arată ceva mai mică decât ieri”.

Controlul misiunii NASA a răspuns: „Cred că va trebui să ne întoarcem”

Astronauții misiunii Artemis 2 vor experimenta forțe gravitaționale de până la 3,9 G, adică de 3,9 ori greutatea lor corporală, în momentul reintrării în atmosferă.

NASA a anunțat că, în urmă cu circa jumătate de oră, a avut loc separarea capsulei Orion de modului de serviciu european, care a propulsat practic naveta Orion, după lansare, în drumul ei spre Lună și înapoi spre Pământ.

Orion’s crew and service module have separated. The crew module continues on its path towards Earth while the service module will harmlessly burn up in Earth’s atmosphere over the Pacific Ocean. The Artemis II return trajectory is designed to ensure any remaining debris does not… pic.twitter.com/k3v1CsFjuZ

— NASA Artemis (@NASAArtemis) April 10, 2026

În momentul în care capsula Orion reintră în atmosferă vor fi 6 minute de „blackout” - lipsă de comunicații între controlul misiunii NASA și membrii echipajului.

NASA a calculat exact viteza pe care capsula Orion o va avea la momentul reintrării în atmosfera terestră: aceasta nu va depăși recordul stabilit încă din 1969 de misiunea Apollo, informează CNN.

Orion va avea o viteză la reintrarea în atmosferă de 24.661,21 mile pe oră (peste 39.688 de km/h), cu 130 de mile pe oră (209 km/h), mai puțin decât Apollo 10.

Cei patru astronauți au început să se îmbrace în costumele speciale de zbor, de culoare portocalie, pe care le-au purtat și în momentul lansării de pe Pământ, informează CNN.

Costumele sunt proiectate pentru a-i proteja pe astronauți în momentele critice ale misiunii Artemis 2: lansarea, revenirea pe Pământ sau în orice situații de urgență. Costumele sunt special concepute pentru a asigura suport vital astronauților. 

Costumele au fost deja testate pentru eventuale fisuri, a precizat NASA.

Naveta Orion a efectuat o a treia corecție a traiectoriei, în urmă cu circa două ore, care s-a desfășurat conform planului, informează CNN. Ultima ajustare a traiectoriei capsulei Orion a fost atât de bine executată, încât Orion va reintra în atmosferă pe culoarul planificat și urmează să aterizeze conform orarului.

Naveta va mai face o astfel de corecție peste aproximativ 2 ore (circa 02:30, ora României), care va ridica partea din spate a capsulei cu 1-2 grade, pentru îmbunătățirea unghiului de reintrare  în atmsofera terestră.

Echipajul Artemis 2 se află la mai puțin de 56.000 de kilometri de Pământ. Astronauții deja au început verificările pentru reintrarea în atmosferă cu 30 de minute înainte de orarul stabilit, informează CNN.

Fist bump! ?

The Artemis II crew is now under 35,000 miles from Earth. The astronauts are preparing the spacecraft for reentry and the weather is looking good for splashdown. pic.twitter.com/jYNlo0xoNu

— NASA (@NASA) April 10, 2026

Astronauții pregătesc naveta Orion pentru reintrarea în atmosferă.

Vremea se anunță bună și însorită, anunță NASA.

În jurul orei 23:30 UTC Greenwich (sâmbătă, 02:30, ora României), este programată separarea modulului de serviciu european (ESM) - ale cărui motoare i-au dus pe astronauți în jurul Lunii și înapoi spre Pământ - de capsula Orion, cu 20 de minute înainte ca Orion să ajungă în straturile superioare ale atmosferei, la sud-vest de Hawai, conform NASA.

În jurul orei 23:37 UTC (sâmbătă, 02:37, ora României), naveta Orion va fi orientată în poziția optimă pentru reintrarea în atmosferă.

Programul momentelor critice ale aterizării. Infografic realizat de NASA

Ora 23:53 UTC (sâmbătă, 02:53, ora României) - la reintrarea în atmosferă, capsula Orion va atinge cea mai mare viteză înregistrată până acum de un obiect terestru cu echipaj uman - peste 40.000 de km/h. Comunicațiile radio cu capsula vor fi termporar întrerupte.

Ora 23:55 UTC (sâmbătă, 02:55, ora României): De la altitudinea de circa 10.000 de metri, începe declanșarea celor patru seturi de parașute pentru frânare. Comunicațiile cu naveta se așteaptă a fi restabilite.

Ora 00:07 UTC (Sâmbătă, 03:07, ora României): Amerizarea capsulei Orion în Pacific, în largul coastei San Diego.

Echipajul misiunii Artemis 2 este acum în drum spre Pământ. Astronauții au efectuat în această dimineață o scurtă corecție a traiectoriei iși au activat motoarele pentru 9 secunde, informează NASA.

O a doua corecție a traiectoriei este programată pentru ora 20:53, ora României.

Misiunea Artemis 2 este programată să amerizeze în Oceanul Pacific, în largul coastei San Diego, vineri la ora 05:07 PM, ora Pacificului - sau sâmbătă, 11 aprilie, ora 03:07, ora României.

Echipajul misiunii Artemis 2 a avut „rara ocazie” de a vedea și înregistra o eclipsă solară din spațiu, în timpul zborului de deasupra părții nevăzute a Lunii, informează NASA.

Eclipsa de Soare a fost surprinsă de astronauți pe 6 aprilie.

„În timp ce Soarele dispărea în spatele Lunii, acesta a proiectat un halou luminos pe marginea discului lunar. Membrii echipei științifice investighează dacă acest efect se datorează coroanei solare, luminii zodiacale sau unei combinații a celor două.

Clipul prezentat de NASA este compus din mai multe imagini surprinse de camerele de pe capsula Orion, pentru a arăta evoluția eclipsei așa cum a fost văzută din capsuă, a precizat NASA.

Misiunea Artemis 2 este acum în drum spre Pământ. Astronautul canadian Chris Hatfield a explicat, într-o postare publicată joi pe contul său de Facebook, că membrii echipajului capsulei Orion vor înregistra, la reintrarea în atmosferă cea mai mare viteză atinsă vreodată de om.

„Echipajul Artemis 2 e acum în cădere liberă spre Pământ și câștigă viteză la fiecare secundă, în timp ce gravitația continuă să-i atragă fără milă. Când vor plonja în straturile superioare ale atmosferei, vor avea cea mai mare viteză cu care au s-au deplasat vreodată oamenii în istorie - și nimic altceva decât aerul care să-i încetinească”, a spus Hatfield.

La reintrarea în atmosferă, echipajul Artemis 2 va avea o viteză de 40.200 de kilometri pe oră, sau peste 11 kilometri pe secundă. Viteza-record înregistrată până acum a fost în timpul misiunii Apollo 10, în 1969 - 39.897 kilometri pe oră.

Cei patru astronauți de la bordul capsulei Orion, care acum sunt în călătoria de întoarcere pe Pământ, au avut o discuție de 15 minute cu colegii lor, aflați la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Astronauții au vorbit despre cât sunt de norocoși pentru că sunt printre puținii oameni de pe planetă care au avut șansa să vadă Pământul din spațiu. Astronauta Christina Koch, specialist al misiunii Artemis II, a spus că această călătorie a făcut-o să aprecieze și mai mult Terra, relatează Agerpres.

Koch şi colegii ei de echipaj au discutat marţi (7 aprilie) cu astronauţii aflaţi pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS), la o zi după survolul Lunii la bordul capsulei Orion. Astronauţii de pe ISS au avut o mulţime de întrebări pentru exploratorii spaţiului îndepărtat.

Prima întrebare a venit de la astronautul NASA Jessica Meir, care o cunoaşte bine pe Koch. Cele două au efectuat prima misiune extravehiculară exclusiv feminină în afara ISS în 2020.

„Ştim cât de norocoşi suntem cu toţii, ca oameni, să venim aici şi să privim Pământul de sus; fiecare astronaut care vine în spaţiu remarcă acest lucru”, a spus Meir.

Ea se referea la „perspectiva de ansamblu”, care adesea are efectul de a schimba viaţa observatorului şi care provine din posibilitatea de a vedea planeta noastră aşa cum este ea cu adevărat: o lume fragilă care pare foarte singură într-un cosmos vast şi întunecat.

„Am vrut cu adevărat să auzim cum s-a simţit asta şi cât de diferit s-a simţit acum din noua ta perspectivă din jurul Lunii”, a continuat Meir.

„Voi începe prin a spune că ne este dor de ISS”, a răspuns Koch.

Wiseman şi Glover au desfăşurat şi ei misiuni la bordul staţiei, în timp ce Hansen este un debutant în zboruri spaţiale.

„Perspectiva de acolo este minunată, să poţi vedea anumite locuri - să-ţi poţi vedea casa, în mod specific. Deci şi priveliştea voastră este incredibilă şi îmi este dor de ea aproape în fiecare zi”, a spus Koch. 

Apoi a descris diferenţa, aşa cum i-a solicitat Meir. „Lucrul care s-a schimbat pentru mine privind înapoi la Pământ a fost că am observat nu doar frumuseţea Pământului, ci şi cât de mult întuneric era în jurul lui şi cum acest lucru îl face şi mai special”, a spus Koch.

„Subliniază cu adevărat cât de asemănători suntem, cum acelaşi lucru ţine în viaţă fiecare persoană de pe planeta Pământ.

Am evoluat pe aceeaşi planetă, avem nişte lucruri comune despre cum iubim şi trăim care sunt pur şi simplu universale, iar caracterul special şi preţios al acestui lucru este cu adevărat subliniat atunci când observi cât de multe alte lucruri există în jurul lui”, a adăugat ea. 

Toţi cei patru membri ai echipajului Artemis II - Koch, colegii astronauţi NASA Reid Wiseman şi Victor Glover, şi Jeremy Hansen de la Agenţia Spaţială Canadiană - au participat la apelul de 15 minute.

Pe ISS, Meir a împărţit microfonul cu Chris Williams şi Jack Hathaway de la NASA şi cu Sophie Adenot de la Agenţia Spaţială Europeană. Cei trei cosmonauţi care locuiesc în prezent în laboratorul orbital - Serghei Kud-Svercikov, Serghei Mikaev şi Andrei Fediaev - nu au participat.

Adenot i-a întrebat pe astronauţii Artemis II ce i-a surprins în timpul misiunii lor de până acum.

„Nu vreau să vă dau un răspuns atât de scurt, dar pot spune cu adevărat 'totul'”, a răspuns Glover.

El a citat multe dintre etapele majore ale misiunii, de la lansarea din 1 aprilie cu o rachetă Space Launch System, la manevrele sale pe orbita Pământului, la călătoria către Lună şi apoi survolul emisferei îndepărtate. „Întreaga călătorie a fost interesantă”, a spus Glover.

Artemis II, prima misiune cu echipaj uman dincolo de orbita Pământului de la Apollo 17 din 1972 , se îndreaptă acum înapoi spre Terra. Cei patru astronauţi vor ajunge aici vineri (10 aprilie), aterizând în aceeaşi seară în largul coastei oraşului San Diego.

NASA va începe apoi să se pregătească pentru Artemis III, care va testa tehnologiile de andocare şi întâlnire pe orbita Pământului în 2027. După aceea va urma Artemis IV, care îşi propune să aselenizeze astronauţi în apropierea polului sud la sfârşitul anului 2028.

Astronauții misiunii NASA Artemis II au fost martori, în timpul zborului lor în jurul Lunii, ai căderii unor meteoriţi pe suprafaţa selenară. Spectacolul rar, documentat cu meticulozitate de cei patru astronauți, a stârnit curiozitatea oamenilor de știință de pe Pământ, deoarece este un fenomen rar observat, relatează Agerpres. 

„Acestea au fost, fără îndoială, flash-uri de impact pe Lună. Şi Jeremy (Hansen) tocmai a văzut încă unul”, a descris comandantul Reid Wiseman luni în timpul survolului lunar. 

Foto: NASA

NASA a publicat noi imagini realizate de la bordul capsulei Orion în timpul primului survol lunar realizat de oameni în peste o jumătate de secol. 

Foto: NASA

„Uimitor”, a fost reacția lui Kelsey Young, coordonatorul ştiinţific al misiunii, când a văzut imaginile transmise de Orion. „Nu mă aşteptam ca echipajul să vadă aşa ceva în această misiune, aşa că probabil aţi văzut surpriza şi şocul de pe faţa mea”, a mărturisit ea a doua zi la o conferinţă de presă. 

La centrul NASA din Houston, descrierea în direct a acestor flash-uri de lumină cauzate de impacturi a fost întâmpinată cu urale din partea oamenilor de ştiinţă, a povestit ea.

Acest fenomen fusese într-adevăr „rareori observat”, a declarat luni pentru AFP Jenni Gibbons, astronaută de rezervă pentru misiunea Artemis II. „Faptul că au văzut patru sau cinci (astfel de flash-uri) este pur şi simplu remarcabil”, a subliniat ea.

Întrucât Statele Unite, prin programul lor Artemis, îşi propun să stabilească o prezenţă umană durabilă pe Lună în următorii ani prin construirea unei baze terestre, problema meteoriţilor va apărea inevitabil.

Foto: NASA

În timp ce pe Pământ, atmosfera face ca obiectele mici să ardă înainte de a ajunge la sol, acest lucru nu este valabil şi pe Lună. Pe Lună, ca şi în alte părţi ale spaţiului, problema meteoriţilor este, prin urmare, o preocupare reală şi va constitui o provocare care trebuie abordată. 

La peste 400.000 km de Pământ, s-a petrecut un moment emoţionant în tăcerea spaţială - astronauţii misiunii Artemis 2 au botezat luni un crater lunar în onoarea lui Carroll Taylor Wiseman, soţia decedată a comandantului misiunii, Reid Wiseman.

„Există o formaţiune de relief într-un loc frumos de pe Lună, la graniţa dintre faţa vizibilă şi faţa ascunsă”, a anunţat canadianul Jeremy Hansen în timpul transmisiunii, la scurt timp după ce nava lor a depăşit recordul de distanţă faţă de Pământ. „În anumite momente ale tranzitului lunar, o veţi putea vedea de pe Pământ. Este un punct clar pe Lună, am dori să-l numim Carroll”, a anunţat el.

Reid Wiseman, astronautul american al NASA care comandă misiunea Artemis II, a izbucnit în lacrimi. La fel şi colegii săi şi toţi s-au îmbrăţişat.

Carroll Taylor Wiseman a decedat în urma unui cancer în 2020, iar Reid Wiseman, fost pilot de vânătoare, îşi creşte singur cele două fiice.

Astronauţii au botezat un alt crater „Integrity”, care este numele dat de echipaj navei lor.

Potrivit unui purtător de cuvânt al NASA din Houston, cererea Artemis va fi depusă la Uniunea Astronomică Internaţională pentru a oficializa numele celor două cratere, potrivit NASA.

NASA Artemis passing close to the Moon pic.twitter.com/jLvGoW1IR9

— Elon Musk (@elonmusk) April 7, 2026

Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II a NASA se întorc spre Pământ după ce au finalizat cu succes un survol lunar, în cursul căruia au ajuns mai departe în spațiu decât orice alți oameni până acum.

Echipajul a urmat o așa-numită traiectorie lunară cu întoarcere liberă, o rută fără oprire spre uscat care folosește gravitația Pământului și a Lunii pentru a reduce consumul de combustibil. Traseul, descris ca o traiectorie cerească în formă de opt, i-a plasat pe astronauți pe drumul de întoarcere spre casă imediat după ce au ieșit din spatele Lunii, luni seară.

Centrul de control al misiunii NASA din Houston a reluat legătura cu echipajul după o întrerupere temporară a comunicațiilor de aproximativ 40 de minute, survenită în timp ce nava spațială Artemis II a trecut prin spatele satelitului natural al Pământului.

Pierderea semnalului era așteptată, întrucât capsula a ieșit din linia directă de vizibilitate cu Pământul în timpul traversării feței îndepărtate a Lunii.

„Este minunat să auzim din nou Pământul”, a spus astronauta Christina Koch, în momentul în care membrii echipajului au putut relua comunicarea cu planeta natală. „Vom alege mereu Pământul, ne vom alege mereu unii pe alții.”

Preşedintele american Donald Trump i-a sunat luni seară pe astronauţii misiunii Artemis II a NASA pentru a-i felicita după survolul lor pe lângă Lună, primul în mai bine de o jumătate de secol. "Astăzi aţi făcut istorie şi aţi făcut întreaga Americă mândră, incredibil de mândră", a spus el într-un apel vocal către cei trei americani şi canadianul membri ai echipajului.

"Sunteţi cu adevărat pionierii timpului nostru, toţi", a spus preşedintele, adăugând: "Iar unul dintre voi se întâmplă să fie un vecin. Ştiţi cine este, nu-i aşa? Aveţi pe cineva special acolo, un vecin, şi ne iubim aproapele".

Preşedintele - care uneori a avut relaţii tensionate cu Canada - s-a referit la canadianul Jeremy Hansen, membru al echipajului alături de americanii Christina Koch, Victor Glover şi Reid Wiseman.

Apoi a început o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu astronauţii, Trump întrebându-i, printre altele, cum s-au simţit în timpul întreruperii comunicaţiilor, blocate luni când nava spaţială a trecut prin spatele Lunii. "Am spus o scurtă rugăciune, apoi a trebuit să merg mai departe. Înregistram observaţii ştiinţifice de pe faţa ascunsă a Lunii", a răspuns Victor Glover de pe nava spaţială Orion.

Membrii echipajului i-au răspuns pe rând lui Donald Trump, dându-şi microfonul mai departe. Schimbul de replici a inclus şi un scurt moment de ezitare, determinându-i pe astronauţi să întrebe centrul de control al misiunii dacă mai sunt conectaţi. "Sunt aici", a răspuns preşedintele SUA, care a promis că îi va invita la Washington.

"Sunteţi cu adevărat extraordinari. Toată lumea vorbeşte despre asta. Aştept cu nerăbdare să vă urez bun venit în Biroul Oval de la Casa Albă, unde vom sărbători realizările şi victoriile voastre incredibile", a spus el

Echipajul misiunii Artemis 2 a doborât recordul pentru cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni față de Pământ. Recordul anterior fusese stabilit de echipajul misiunii Apollo 13 în 1970 – echipajul parcursese 248.655 de mile față de Pământ. Misiunea Artemis 2 a atins aproximativ 252.757 de mile, depășind recordul anterior cu peste 4.100 de mile.

Astronauții Artemis 2 s-au trezit în a șasea zi a misiunii lor cu un mesaj special înregistrat în 2025 de astronautul Jim Lovell, pilotul misiunii Apollo 8: „Bun venit în vechiul meu cartier”.

"Welcome to my old neighborhood." Our @NASAArtemis II astronauts woke up on the sixth day of their mission to a special message recorded in 2025 by astronaut Jim Lovell, the pilot of Apollo 8. pic.twitter.com/XA4Dc2yQm5

— NASA (@NASA) April 6, 2026

Aceștia văd deja partea întunecată a Lunii, cu care NASA a publicat o primă fotografie.

„O nouă fotografie surprinde partea vizibilă a Lunii în dreapta (partea pe care o vedem de pe Pământ, identificabilă după petele sale întunecate) și partea nevăzută în stânga. Astronauții Artemis 2 sunt primii oameni care văd cu ochii lor fața nevăzută a Lunii”, transmite NASA.

Make new friends, but keep the old.

A new photo captures the Moon's near side on the right (the side we see from Earth, identifiable by its dark splotches) and its far side on the left. The Artemis II crew are the first to see the far side with human eyes. pic.twitter.com/Z8QaZ6J9iA

— NASA (@NASA) April 6, 2026

Românii pot urmări în această seară, în direct, înconjurul Lunii realizat de echipajul misiunii Artemis II, transmis live pe platforme de streaming disponibile și în țara noastră. Este primul zbor cu echipaj uman în jurul Lunii după 1972, un moment considerat istoric de comunitatea științifică.

Momentul spectaculos va începe în această seară, la ora 21:45 (ora României), când Luna va umple hubloul capsulei Orion pentru aproximativ șapte ore. Potrivit specialiștilor NASA, satelitul natural al Pământului le va apărea astronauților „ca o minge de baschet ținută la lungimea unui braț”.

Primul zbor uman în jurul Lunii după mai bine de 50 de ani

Misiunea marchează revenirea oamenilor în apropierea Lunii pentru prima dată de la programul Apollo. Spre deosebire de astronauții de atunci, actualul echipaj va depăși chiar și recordul misiunii Apollo 13, ajungând la peste 406.000 de kilometri de Pământ – cea mai mare distanță parcursă vreodată de oameni în spațiu.

Astronauții vor zbura pe partea nevăzută a Lunii, o zonă care nu poate fi observată de pe Pământ, și ar putea vedea regiuni neexplorate chiar și de misiunile Apollo.

Cei patru astronauți ai misiunii Artemis II a NASA au intrat, luni, în sfera de influență gravitațională a Lunii. Aceștia vor fi oamenii care au ajuns cel mai departe de Pământ.

Nimeni nu va fi fost mai departe de casă decât astronauții navei Orion. Dar, pe măsură ce Pământul se micșorează din ce în ce mai mult în oglinda lor retrovizoare, au avut o legătură constantă cu centrul de control al misiunii din Houston, Texas. Cuvintele calme ale echipei NASA au oferit echipajului o legătură reconfortantă cu casa. Legătura aceea e pe cale să se piardă. Pe măsură ce astronauții trec prin spatele Lunii, luni, semnalele radio și laser care permit comunicarea reciprocă dintre nava spațială și Pământ vor fi blocate chiar de Lună. Timp de aproximativ 40 de minute, cei patru astronauți vor fi singuri, fiecare cu propriile gânduri și sentimente, călătorind prin întunericul spațiului, scrie BBC News.

Pilotul navei Artemis, Victor Glover, a spus că speră ca lumea să folosească acest timp pentru a se uni.

„Când vom fi în spatele Lunii, fără contact cu toată lumea, haideți să luăm asta ca pe o oportunitate. Să ne rugăm, să sperăm, să vă trimitem gândurile și sentimentele voastre bune pentru a relua legătura cu echipajul”, a declarat el pentru BBC News înainte de misiune.

În urmă cu mai bine de 50 de ani, astronauții Apollo au experimentat și ei izolarea adusă de pierderea semnalului în timpul misiunilor lor pe Lună.

Poate nimeni mai mult decât Michael Collins de la Apollo 11. În 1969, în timp ce Neil Armstrong și Buzz Aldrin intrau în istorie făcând primii pași pe suprafața lunară, Collins era singur în modulul de comandă, orbitând Luna.

Pe măsură ce nava sa a trecut prin spatele părții îndepărtate a Lunii, contactul cu perechea de pe suprafața lunară, precum și cu centrul de control al misiunii, a dispărut timp de 48 de minute.

El a descris experiența în memoriile sale din 1974, „Carrying the Fire”, spunând că s-a simțit „cu adevărat singur” și „izolat de orice viață cunoscută”, dar că nu a simțit frică sau singurătate.

În interviurile ulterioare, el a descris pacea și liniștea aduse de tăcerea radio, spunând că aceasta oferă o pauză de la solicitările constante din partea controlului misiunii.

Înapoi pe Pământ, pauza va fi o perioadă tensionată pentru cei care au sarcina de a menține contactul cu nava spațială. La stația terestră Goonhilly din Cornwall, în sud-vestul Angliei, o antenă uriașă a colectat semnale de la capsula Orion, i-a localizat cu atenție poziția pe tot parcursul călătoriei și a transmis aceste informații către sediul NASA.

Matt Cosby, directorul tehnic al Goonhilly, a declarat pentru BBC că „este prima dată când urmărim o navă spațială cu oameni la bord”.

„Vom deveni puțin neliniștiți pe măsură ce trece prin spatele Lunii și apoi vom fi foarte încântați când o vom vedea din nou, pentru că știm că toți sunt în siguranță”, a spus el.

„Pentru o prezență sustenabilă pe Lună, ai nevoie de comunicații complete, ai nevoie de 24 de ore pe zi, chiar și pe partea îndepărtată, deoarece și partea îndepărtată va dori să fie explorată”, a spus el.

Programe precum Moonlight, proiectul Agenției Spațiale Europene, intenționează să lanseze o rețea de sateliți în jurul Lunii pentru a oferi o acoperire de comunicații continuă și fiabilă în viitor.

Pentru astronauții navei Artemis, timpul petrecut fără contact cu Pământul le va permite să își dedice întreaga atenție Lunii. Își vor petrece perioada de întrerupere a activității observării lunare: vor face imagini, vor studia geologia Lunii și pur și simplu îi vor admira splendoarea.

Când vor ieși din umbra Lunii și semnalul respectiv va fi restabilit, lumea va răsufla ușurată.

Noi fotografii impresionante surprinse de astronauții navei Artemis II prezintă luna și interiorul navei spațiale Orion, oferind o privire asupra vieții lor în spațiu, în timp ce se apropie de o altă etapă istorică. O imagine care evidențiază Luna a surprins chiar și o porțiune din bazinul Orientale, ceea ce marchează o premieră pentru ochii umani, potrivit NASA. Doar imagiștii robotici au observat această regiune lunară. Craterul umbrit, care are o lățime de 965 de kilometri, reprezintă o regiune cheie de tranziție între fețele apropiate și cele îndepărtate ale Lunii, scrie CNN.

Astronauta NASA Christina Koch a declarat că primele imagini pe care echipajul le-a văzut cu fața lunară nevăzută, care este orientată permanent în direcția opusă Pământului, au fost „absolut spectaculoase”.

„Ceva în tine simte: «Aceasta nu este luna pe care sunt obișnuit să o văd»”, a spus Koch.

Imaginile surprinse din interiorul capsulei Orion au trecut de la evidențierea exclusivă a spectacolului strălucitor al Pământului, așa cum este văzut dintr-o perspectivă cosmică, la refocalizarea asupra Lunii, pe măsură ce misiunea se apropie de globul argintiu.

Echipajul a parcurs mai mult de jumătatea drumului spre Lună, potrivit NASA, iar mult așteptatul survol lunar va avea loc luni. Astronauții au spus că luna continuă să pară mai mare prin ferestrele lui Orion, pe măsură ce călătoria lor continuă.

Foto: NASA

Imaginile Pământului realizate de Artemis II au fost la fel de uimitoare, prezentând perspective ale planetei noastre care nu au mai fost văzute de ochii umani de când astronauții au părăsit ultima dată orbita Pământului, în era Apollo. Echipajul a apărut, de asemenea, în direct pe camerele de filmat pe tot parcursul transmisiunii continue a misiunii de către NASA, permițând imagini sincere ale vieții lor în spațiu.

Foto: NASA

În această nouă fotografie iluminată verde, majoritatea luminilor navei spațiale Orion sunt stinse pentru a evita strălucirea ferestrelor, permițându-i astronautului Jeremy Hansen al Agenției Spațiale Canadiene să privească afară și să se bucure de priveliște.

Foto: NASA

Și, la fel ca în timpul misiunii Artemis I din 2022, călătoria lui Artemis II va include multiple oportunități pentru selfie-uri. Aripile solare ale navei spațiale Orion sunt echipate cu camere care pot captura selfie-uri de înaltă rezoluție, inclusiv cu Luna sau Pământul.

Astronauții navei Artemis II sunt deja campionii unei noi ere de explorare lunară. Acum este momentul să se stabilească un nou record de distanță. Lansați săptămâna trecută în prima călătorie a omenirii pe Lună din 1972, cei patru astronauți urmăresc atingerea razei maxime de acțiune a misiunii Apollo 13 față de Pământ. Acest lucru îi va face cei mai îndepărtați emisari ai planetei noastre, în timp ce se vor învârti în jurul Lunii fără oprire, luni, și apoi se vor întoarce acasă, scrie AP News.

Survolul lor lunar de aproximativ șase ore promite imagini ale feței ascunse a Lunii, care erau prea întunecate sau prea dificil de văzut. De asemenea, îi așteaptă o eclipsă totală de soare.

„Vom pune ochii pe Lună, o vom cartografia și apoi vom continua să ne întoarcem în forță”, a declarat directorul de zbor, Judd Frieling.

Scopul misiunii este punerea unei fundații pentru o bază lunară dotată cu module de aselenizare, rovere, drone și habitate.

Apollo 13 deține recordul de distanță față de Pământ

Astronauții misiunii Apollo 13 au ratat o aselenizare în 1970, când unul dintre rezervoarele lor de oxigen s-a spart. Centrul de Control al Misiunii a virat atunci pe o traiectorie lunară de întoarcere liberă pentru a-i aduce acasă cât mai repede și eficient posibil. Această rută se bazează pe gravitația Pământului și a Lunii și pe un consum minim de combustibil.

A funcționat pentru Apollo 13, transformând-o în cel mai mare „eșec reușit” al NASA.

Cum va depăși Artemis II Apollo 13

Comandantul Jim Lovell, Fred Haise și Jack Swigert au atins o distanță maximă de 248.655 mile (400.171 kilometri) de Pământ înainte de a face întoarcerea salvatoare la bordul Apollo 13.

Astronauții misiunii Artemis II urmează aceeași traiectorie în formă de opt, deoarece nu aselenizează. Însă distanța lor față de Pământ ar trebui să o depășească pe cea a misiunii Apollo 13 cu aproape 5.400 de kilometri.

Christina Koch a declarat la sfârșitul săptămânii trecute că ea și colegii ei de echipaj nu se bazează pe superlative, ci că este o piatră de hotar importantă „pe care oamenii o pot înțelege”, îmbinând trecutul cu prezentul și chiar cu viitorul atunci când se stabilesc noi recorduri.

Astronauții Artemis II fac ture pentru observații

În timpul survolului, astronauții se vor împărți în perechi și vor surprinde pe rând imaginile lunare prin ferestrele lor cu ajutorul camerelor. La cea mai mică apropiere, se vor afla la 6.400 de kilometri de Lună.

„Echipajul va putea totuși să distingă bucăți clare ale feței îndepărtate care nu au fost niciodată văzute de oameni”, a declarat geologul NASA Kelsey Young.

Își vor nota observațiile în timp ce fotografiază scenele gri și pline de pete. La bord există o suită de camere de calitate profesională, iar fiecare astronaut are și un iPhone pentru fotografii mai informale, realizate spontan.

Echipa lui Young a realizat fișe de geografie lunară pentru astronauți, pe care să le studieze înainte de zbor.

„Au exersat timp de multe, multe, multe luni cu vizualizări ale Lunii”, a spus ea în weekend, „și, odată ce și-au pus ochii pe lucrul real, aștept cu nerăbdare să aducă luna puțin mai aproape de casă”.

Ecipsa totală de soare

Avantajul lansării din 1 aprilie este o eclipsă totală de soare. Eclipsa nu va fi vizibilă de pe Pământ , ci doar din capsula Orion, oferindu-le astronauților posibilitatea de a admira timp de câteva minute atmosfera radiantă a soarelui.

„Astronauții vor fi atenți la orice activitate solară neobișnuită în timpul eclipsei și își vor folosi punctul de observație unic pentru a descrie caracteristicile coroanei solare”, a spus Young.

Orion nu va putea comunica cu Centrul de Control

Orion nu va putea comunica cu Centrul de Control al Misiunii timp de aproape o oră când se va afla în spatele Lunii. Același lucru s-a întâmplat și în timpul observării lunare de către Apollo.

NASA se bazează pe rețeaua sa Deep Space Network pentru a comunica cu echipajul, dar antenele gigantice din California, Spania și Australia nu vor avea o linie vizuală directă atunci când Orion va dispărea în spatele lunii timp de aproximativ 40 de minute.

Aceste întreruperi de comunicare au fost întotdeauna o perioadă tensionată în timpul misiunii Apollo, deși, așa cum subliniază Frieling, „fizica preia controlul și ne va duce cu siguranță înapoi pe partea frontală a lunii”.

Întoarcerea spre casă

Odată ce Artemis II părăsește vecinătatea lunară, îi va lua patru zile să se întoarcă acasă. Capsula va avea ca țintă o aterizare în Pacific, lângă San Diego, pe 10 aprilie, la nouă zile după lansarea sa din Florida.

În timpul zborului de întoarcere, astronauții se vor conecta prin radio cu echipajul Stației Spațiale Internaționale aflată pe orbită. Aceasta este prima dată când un echipaj lunar are colegi în spațiu în același timp, iar NASA nu poate rata ocazia pentru o discuție cosmică. Conversația le va include pe ambele membre ale primei ieșiri în spațiu exclusiv feminine din 2019: Koch la bordul navei Orion și Jessica Meir, pe stație.

Astronauții aflați în naveta Orion a misiunii NASA Artemis 2 au publicat în premieră imagini ale Lunii care nu au putut fi până acum observate de oameni, informează NASA.

„Asistăm la scrierea istoriei”, a anunțat NASA pe contul său de Facebook.

„În această nouă imagine făcută de echipajul misiunii Artemis 2 a NASA, se poate observa bazinul Orientale, la extremitatea dreaptă a disculului lunar. Misiunea marchează acest moment în care pentru prima oară întregul bazin poate fi văzut cu ochii noștri”, a spus Agenția spațială americană.

NASA anunță că pregătirile pentru zborul din jurul Lunii „sunt în desfășurare”.

Agenția spațială americană a anunțat sâmbătă că misiunea Artemis 2 a depășit deja jumătatea distanței Pământ-Lună.

Astronauții vor trece pe deasupra feței nevăzute a Lunii, care nu poate fi văzută de pe Pământ, și urmează a face fotografii și înregistrări video.

„Împreună, vor fi mai aproape de Lună cum nimeni nu a mai fost în ultimii 50 de ani”, a anunțat NASA.

Misiunea Artemis 2 a străbătut deja jumătate din distanța până la Lună, informează NASA.

„Am avut cu toții un moment de bucurei. Putem vedea Luna prin hubloul sasului de andocare. E o priveliște minunată”, a declarat astronauta Christina Koch.

Echipajul de patru astronauți au început să pregătească astfel capsula Orion pentru obsevarea Lunii, programată a avea loc luni, 6 aprilie.

În plus, astronauții au făcut exerciții fizice, au exersat proceduri de urgență medicale și au testat comunicațiile de urgență ale navetei.

Sâmbătă, la ora 03:00 dimineața, Ora Centrală a SUA (11 dimineața, ora României), astronauții s-au dus la culcare. Ei vor fi treziți de controlul misiunii de pe Pământ la ora 11:35 dimineața, ora SUA - 19:35 ora României.

Lakiesha Hawkins, reprezentanta NASA, a spus că astronauții sunt „în formă maximă”.

„Sunt foarte entuziasmați de oportunitatea de a fi acolo și de ceea ce se întâmplă. Evident, au fost foarte, foarte ocupați în primele două zile, dar acum că am trecut de asta, au avut ocazia să facă lucruri precum să poarte o conversație cu familiile lor”, a spus ea.

Ea subliniază că NASA a trezit echipajul în fiecare zi cu o melodie, cea de astăzi fiind „In a Daydream” a formației Freddy Jones.

„Pe lângă munca grea, se întâmplă și multe lucruri distractive”, spune Hawkins.

„În această nouă imagine realizată de echipajul misiunii Artemis II, vedem linia dintre noapte și zi, cunoscută sub numele de terminator, care traversează Pământul. Fie că suntem treji sau adormiți, suntem cu toții împreună pe această planetă”, a scris NASA.

Foto: NASA/Reid Wiseman via Instagram

„În cea de-a doua imagine, realizată tot din capsula Orion, ne putem vedea pe noi înșine reprezentați de luminile electrice generate de activitatea umană. În partea dreaptă jos, lumina soarelui luminează marginea planetei”, mai spune NASA.

Foto: NASA/Reid Wiseman via Instagram

NASA a publicat noi imagini spectaculoase cu Pământul văzut din capsula Orion.

„În prima imagine, o treime din Pământ se zărește prin fereastra capsulei Orion. Planeta are o nuanță de albastru pal, de vis, pe care se învârt nori albi și se reflectă lumina soarelui. Deși Pământul ocupă doar o mică parte din imagine, este de departe cel mai luminos obiect din cadru. Fereastra capsulei este înconjurată de un cadru gros, fixat cu șuruburi, care amintește de fereastra unui avion de mare capacitate. În interiorul capsulei este întuneric, dar se disting contururile centurilor de siguranță și ale diverselor componente ale capsulei. În colțul din dreapta sus se pot observa componente de un alb mai strălucitor”, a scris NASA pe Instagram.

Foto: NASA/Reid Wiseman via Instagram

„În a doua imaginese vede Pământului în întregime, așa cum se vede din capsula Orion. Planeta are o nuanță de albastru pal, acoperită de nori albi, iar în unele zone strălucește într-un albastru puțin mai deschis datorită luminii reflectate. O mare masă de uscat maro reprezintă Africa, iar Peninsula Iberică strălucește de lumini chiar acolo unde planeta se curbează. Aurora strălucește într-o lumină verde palidă, abia separată de suprafața planetei. Pământul se profilează pe fundalul negru al spațiului”, mai scrie NASA.

Foto: NASA/Reid Wiseman via Instagram

Cei patru astronauți din misiunea Artemis II au părăsit orbita Pământului, după ce nava lor spațială Orion și-a pornit motorul principal pentru o ultimă acțiune spre Lună.

Arderea motorului de cinci minute și 55 de secunde, cunoscută sub numele de injecție translunară (TLI), a decurs „impecabil”, a declarat ulterior Dr. Lori Glaze de la NASA.

Și din capsula Orion, astronautul canadian Jeremy Hansen a declarat că echipajul „se simte destul de bine aici, în drum spre Lună”.

Artemis II se află acum pe o traiectorie circulară care va transporta echipajul în jurul feței nevăzute a Lunii și înapoi. Este prima dată din 1972 când oamenii au călătorit în afara orbitei Pământului.

În transmisiunea în direct de pe Orion, Pământul se micșorează încet, pe măsură ce capsula se deplasează tot mai departe în spațiu.

Hansen, care este primul non-american care a călătorit pe Lună, a declarat pentru centrul de control al misiunii NASA că echipajul „a simțit ferm puterea” celor care au perseverat și au muncit atât de mult în această misiune.

„Omenirea a demonstrat încă o dată de ce este capabilă”, a spus el. „Speranțele voastre pentru viitor sunt cele care ne poartă acum în această călătorie în jurul Lunii.”

După ce a petrecut aproximativ o zi pe o „orbită terestră înaltă” extinsă, motoarele, sistemele de navigație și de susținere a vieții ale lui Orion au fost verificate, în timp ce capsula a înconjurat planeta noastră.

NASA a dat joi undă verde echipajului navei Artemis 2 pentru ca nava lor să se propulseze peste câteva ore în direcţia Lunii, scrie Agerpres, care citează AFP.

„Este un ‘go’” pentru ca nava spaţială Orion să efectueze operaţiunea, prevăzută la ora 23:49 GMT, după ce NASA „şi-a încheiat deliberările în urmă cu câteva minute”, a anunţat directorul de zbor Jeff Radigan de la centrul de control din Houston, puţin după ora 20:00 GMT. „Vom continua pe această cale şi ne vom pregăti pentru propulsie”, a adăugat el.

„Perfect, Jeff, mă bucur să aud asta”, i-a răspuns unul dintre membrii echipajului.

„Este pur și simplu fenomenal. Voiam doar să vă descriu frumusețea pe care o vedem”, a transmis Christina Koch, specialista de misiune.

„Se poate distinge chiar și linia de coastă a continentului, se pot distinge râurile datorită reflexiei soarelui, se pot vedea nori de furtună înalți [...] Polul Sud luminat. Este pur și simplu fenomenal. Este absolut fenomenal. Arătați minunat”, a mai spus ea.

O imagine din transmisiunea Artemis II a arătat Pământul în formă de semilună. Imaginea este transmisă în direct de pe aripa panourilor solare a navei spațiale Orion.

Foto: Captură NASA

La câteva ore după lansarea misiunii Artemis 2 a NASA în jurul Lunii, echipajul a raportat o problemă tehnică la ceea ce reprezintă cel mai aşteptat nou confort al capsulei Orion: toaleta spaţială, transmit joi Reuters şi Space.com.

Specialistul misiunii Artemis 2, Christina Koch, a observat o problemă la pornirea unei părţi a toaletei capsulei Orion - pe care NASA o numeşte Sistemul Universal de Gestionare a Deşeurilor - care se ocupă de colectarea urinei.

"Se pare că ventilatorul toaletei este blocat", a declarat purtătorul de cuvânt al NASA, Gary Jordan, în timpul comentariilor live ale misiunii. "Acum, echipele de la sol vin cu instrucţiuni despre cum să accesezi ventilatorul şi să eliberezi acea zonă pentru a reactiva toaleta pentru misiune".

Norm Knight, directorul operaţiunilor de zbor al NASA, a declarat reporterilor de la Centrul Spaţial Kennedy, că defecţiunea a fost cauzată de o problemă la controlerul toaletei. Dar NASA a confirmat că astronauţii puteau folosi în continuare toaleta spaţială, doar nu pentru a urina, deşi inginerii lucrau pentru a o restabili la funcţionare completă.

"Între timp, îşi folosesc capacităţile de rezervă pentru gestionarea deşeurilor, special pentru urină", a spus Jordan. "Colectarea fecalelor din toaletă, acea capacitate specifică, poate fi încă utilizată cu sistemul de gestionare a deşeurilor de la bordul navei Orion".

La câteva ore după ce Koch a raportat problema toaletei către Centrul de Control al Misiunii, controlorii de zbor au ghidat-o printr-o serie de paşi pentru a încerca să o remedieze.

"Suntem cu toţii optimişti şi vom face asta", a răspuns Koch.

Se pare că cel puţin un membru al echipajului a folosit o pungă de rezervă înainte de remediere. Koch a raportat că un sistem CCU, sau un pisoar pliabil de rezervă, (Collapsible Contingency Urinal) era plin şi trebuia golit peste bord. Dill a transmis prin radio instrucţiuni cu privire la cel mai bun moment pentru golirea acestuia şi operaţiunea a fost îndeplinită cu succes.

Astronauţii Apollo de la NASA nu au avut luxul unei toalete când au zburat pe Lună în anii 1960 şi 1970. Ei au fost nevoiţi să folosească pungi de plastic, apoi au depozitat deşeurile solide şi au evacuat urina peste bord în spaţiu.

Toaleta de la bordul capsulei Orion este o versiune mai mică şi mai compactă a băilor de pe Staţia Spaţială Internaţională. Este încorporată în podeaua capsulei Orion şi le oferă astronauţilor Artemis 2 o anumită intimitate. Deşi nava spaţială Orion este mai mare decât capsulele Apollo ale NASA, este totuşi înghesuită - interiorul a fost comparat cu cel a două SUV-uri.

"Singurul loc în care putem merge în misiunea noastră, unde ne putem simţi ca şi cum am fi singuri pentru o clipă", a declarat specialistul misiunii Artemis 2, Jeremy Hansen, de la Agenţia Spaţială Canadiană, despre toaletă într-o prezentare video.

Toaleta este cunoscută din punct de vedere tehnic sub numele de "compartiment de igienă" şi oferă cam tot atât spaţiu ca baia unui avion de pasageri, potrivit Lockheed Martin, care a construit capsula spaţială Orion pentru NASA. Face parte din sistemele Orion pentru a susţine echipajul - zborul de testare Artemis 1 fără echipaj al NASA din 2022 nu a transportat un astfel de sistem. În cazul unei defecţiuni iremediabile a toaletei, astronauţii vor fi nevoiţi să apeleze la pungi similare celor din epoca Apollo.

Astronauţii navei Artemis 2 folosesc centuri de siguranţă pentru picioare pentru a rămâne pe loc în timp ce folosesc toaleta, care foloseşte fluxul de aer pentru a extrage deşeurile solide şi a le introduce într-un dispozitiv de colectare. Pentru urină, fiecare astronaut are propria pâlnie personală, cu un ventilator care aspiră urina într-un rezervor.

"Aceasta este o componentă absolut importantă pe această navă", a declarat Blaine Brown, directorul sistemelor mecanice ale navei spaţiale Orion de la Lockheed Martin, pentru Space.com, într-un interviu. "Puteţi numi asta un lux. Unii o numesc o necesitate."

Ziua de joi se anunţă hotărâtoare pentru succesul misiunii de survol circumselenar, transmite Space.com, citată de Agerpres.

Astronauţii Artemis 2 au părăsit Pământul, dar nu sunt încă în drum spre Lună. Echipajul va continua să înconjoare planeta noastră până în această seară (2 aprilie), când Orion va efectua o manevră crucială care o va trimite spre cel mai apropiat vecin al Pământului. Această manevră, cunoscută sub numele de injecţie translunară (TLI), este principala activitate a celei de-a doua zile a lui Artemis 2 în spaţiu. Este programată să aibă loc la 25 de ore şi 37 de minute după lansare - deci, vineri dimineaţă, ora 00:12 GMT.

"Această manevră ne duce spre Lună. Această manevră este cu adevărat importantă", a declarat Norm Knight, şeful Direcţiei Operaţiuni de Zbor a NASA, în timpul unei conferinţe de presă post-lansare, miercuri.

Majoritatea operaţiunilor care au avut loc în cadrul misiunii până acum au contribuit la progresul către arderea TLI. De exemplu, Orion a efectuat alte câteva manevre la scurt timp după lansare, care au ajutat la plasarea pe orbita corespunzătoare pentru manevra către Lună.

În plus, Centrul de Control al Misiunii şi astronauţii Artemis 2 - Reid Wiseman, Victor Glover şi Christina Koch de la NASA şi Jeremy Hansen de la Agenţia Spaţială Canadiană - au pus Orion şi diversele sale sisteme la încercare, asigurându-se că vehiculul spaţial este pregătit pentru o călătorie în spaţiul cosmic.

"Încercăm să ne asigurăm că sistemele de susţinere a vieţii funcţionează, că vehiculul este sănătos" şi că există redundanţă în comunicaţii şi în alte echipamente cheie, a spus Knight. "Ne asigurăm că acestea sunt funcţionale, deoarece odată ce ne angajăm la TLI, acestea trebuie să funcţioneze impecabil".

Această muncă va continua în mare parte din ziua de azi. Apoi, în această după-amiază, echipa de management al misiunii se va întâlni pentru a discuta rezultatele "în pregătirea luării deciziei cu privire la continuarea sau nu a arderii TLI", a declarat Lori Glaze, administrator asociat interimar al Direcţiei Misiunii de Dezvoltare a Sistemelor de Explorare a NASA.

Dacă Orion este considerat nepregătit pentru arderea TLI, Artemis 2 nu va depăşi orbita Pământului.

"Arderea prin injecţie translunară este ultima aprindere majoră a motorului din misiune", au scris oficialii NASA în dosarul de presă Artemis 2.
"Aceasta propulsează Orion pe o cale spre Lună şi o pune pe traiectoria de întoarcere liberă care va aduce în cele din urmă echipajul înapoi pe Pământ pentru amerizare", au adăugat ei. "Deşi la doar două zile de la începutul misiunii, aceasta serveşte şi ca ardere de deorbitare a lui Orion".

O ardere TLI reuşită îi va face pe astronauţii Artemis 2 primii oameni care călătoresc dincolo de orbita joasă a Pământului de la membrii echipajului Apollo 17 în 1972. Wiseman, Glover, Koch şi Hansen vor zbura pe lângă Lună în ziua 6 a misiunii, apoi se vor întoarce pe Pământ în ziua 10.

La puţin timp după lansarea misiunii circumselenare Artemis 2, comunicaţiile dintre cei patru membri ai echipajului de la bordul capsulei Orion şi centrul de control al NASA au fost întrerupte temporar, transmite joi Agerpres, care citează DPA.

Echipajul putea auzi vocile celor de la controlu misiunii, dar aceştia nu-i puteau auzi pe astronauţi, a spus administratorul NASA, Jared Isaacman, într-o conferinţă de presă.

"Comunicaţiile cu echipajul au fost refăcute. Lucrăm pentru rezolvarea acestei chestiuni şi vă vom ţine la curent", a spus el.

Cei patru astronauţi au fost lansaţi la bordul capsulei Orion folosind racheta Space Launch System (SLS) de la baza Cape Canaveral din Florida, miercuri, la ora locală 18:35 (22:35 GMT). 

La câteva ore după lansare, capsula s-a separat de treapta principală a rachetei.

Această misiune marchează prima dată în mai bine de o jumătate de secol când oamenii pornesc spre mediul selenar.

C o durată planificată de 10 zile, misiunea Artemis 2 îi transportă pe astronauţii americani Christina Koch, Victor Glover şi Reid Wiseman, împreună cu astronautul canadian Jeremy Hansen, într-un zbor în jurul Lunii.

Lansarea misiunii Artemis 2 fusese anterior amânată de mai multe ori din cauza unor probleme tehnice.

Reid, Wiseman, Koch și Hansen au trecut de linia Kármán, granița dintre atmosfera Pământului și spațiu. Acum se află pe orbita Pământului.

Toate etapele inițiale par să fi decurs conform planului. Mai sunt încă zece zile până la finalul misiunii, dar până acum totul decurge bine, scrie BBC.

Atât controlorii misiunii, cât și pasionații de spațiu îi spun MECO, pronunțat „meeko”, și este momentul în care mulți își țin respirația. Etapa centrală a rachetei SLS, adică fuselajul mare de culoare portocalie din centrul acesteia, a terminat de consumat peste 700.000 de galoane de combustibil și și-a oprit cele patru motoare.

Odată cu finalizarea MECO, este rândul părții superioare a rachetei, numită Etapa de Propulsie Criogenică Interimară (ICPS), să preia controlul. Aceasta va continua să propulseze capsula Orion la viteze din ce în ce mai mari, ajungând în cele din urmă aproape de viteza de evadare: aproape 25.000 de mile pe oră.

Acum că și-a consumat combustibilul, etapa centrală va urma calea propulsoarelor solide ale rachetei: se va detașa și va cădea înapoi pe Pământ, pentru a-și găsi un mormânt acvatic în Oceanul Atlantic.

Racheta a fost lansată. Misiunea Artemis II a plecat spre Lună.

Trei dintre astronauți au transmis un mesaj înainte de lansare, cu câteva momente înainte de începerea numărătoarei inverse:

„Plecăm pentru familiile noastre”, a spus pilotul Victor Glover.

„Plecăm pentru colegii noștri”, a spus Christina Koch.

„Plecăm pentru întreaga omenire”, a spus Jeremy Hansen.

Cronometrul este la T-2.

Ceasul de lansarea a afișat celebrul „T-10”. Numărătoarea inversă pentru lansare a început.

NASA afirmă că problema identificată la baterie nu va împiedica lansarea. Agenția precizează că inginerii au constatat o „temperatură mai ridicată decât cea preconizată” la o baterie a Sistemului de Abandonare a Lansării, dar „se consideră că este vorba de o problemă legată de instrumentație și că aceasta nu va afecta lansarea de astăzi”.

Echipa NASA responsabilă de pregătirile finale pentru misiunea Artemis II, un grup de tehnicieni îmbrăcați în salopete care efectuează verificările finale ale rachetei, a părăsit platforma de lansare după ore întregi de muncă.

„Nava spațială este acum complet configurată, iar responsabilitatea revine echipei de control a lansării pentru numărătoarea inversă finală”, a declarat NASA.

Costumele astronauților au acea nuanță fluorescentă de portocaliu dintr-un motiv practic: în cazul unei întreruperi de urgență a misiunii, NASA dorește ca astronauții să poată fi ușor de zărit plutind la suprafața oceanului. Racheta SLS, înaltă de 98 de metri, are și ea o culoare portocalie aprinsă, dar nu este o alegere de design, scrie CNN.

Culoarea provine de la izolația din spumă pulverizată care ajută la menținerea rezervoarelor de combustibil de dedesubt la temperaturi ideale. SLS funcționează cu hidrogen și oxigen la temperaturi extrem de scăzute pentru a le menține în stare lichidă. Hidrogenul, în special, este menținut la o temperatură uluitoare de -423 grade Fahrenheit (aproximativ -253 grade Celsius).

De fapt, este același material izolant care a dat rezervoarelor de combustibil ale navetei spațiale a NASA nuanța lor caracteristică. La un moment dat, NASA a luat în considerare vopsirea spumei pentru a conferi navetei un aspect mai curat.

Dar lucrarea ar fi necesitat utilizarea a peste 600 de livre de vopsea, ceea ce este costisitor atât din punct de vedere financiar, cât și al greutății. În zborurile spațiale, fiecare uncie contează, deoarece afectează eficiența cu care funcționează racheta, creând un compromis între vopsea pentru aspectul estetic și capacitatea de a transporta mai multe provizii la bord.

NASA, desigur, a optat în cele din urmă pentru o capacitate mai mare de încărcare. Iar ideea de a vopsi peste portocaliu a fost rapid abandonată.

Mai sunt aproximativ 18 minute până la lansare.

Ofițerii meteorologici responsabili de lansare au comunicat o nouă prognoză pentru decolare, care îmbunătățește previziunile favorabile, scrie CNN.

Condițiile sunt acum favorabile în proporție de 90% în cadrul ferestrei de lansare de două ore din această seară, cerul fiind senin la rampa de lansare.

Mai sunt aproximativ 37 de minute până la lansare.

NASA înregistrează temperaturi neobișnuite la o baterie a Sistemului de Abandonare a Lansării (LAS). „Deși în acest moment aceasta nu reprezintă un obstacol pentru lansare, misiunea ar fi oprită dacă problema ar fi detectată în ultimele momente ale numărătoarei finale”, a declarat purtătorul de cuvânt al NASA, Derrol Nail, potrivit CNN.

„Nu este încă clar dacă problema provine de la un senzor care furnizează o valoare eronată sau dacă într-adevăr există o temperatură îngrijorătoare în acea zonă”, a precizat Nail.

Dacă s-ar întâmpla ceva neprevăzut, fie pe platforma de lansare, fie în primele trei minute de la lansare, sistemul s-ar activa, îndepărtând capsula echipajului din zona de pericol, adaugă BBC.

Sistemul poate accelera de la 0 la 500 mph în două secunde și ar fi folosit doar în cazul unei probleme reale. Însă este esențial ca acesta să funcționeze perfect pentru ca lansarea să poată avea loc.

Echipele au reușit să repare sistemul de terminare al zborului. Problema nu ținea de echipamentul de la bordul rachetei, ci de partea „poligonului”, un termen folosit pentru a descrie supravegherea siguranței de către Forța Spațială, potrivit CNN.

Potrivit NASA, problema a fost rezolvată prin căutarea în depozit și scoaterea de acolo a unei piese de echipament „vechi” de la naveta spațială.

„Semnalul e Go - nu mai este o problemă”.

De asemenea, s-a menționat că vremea a devenit mai favorabilă odată cu retragerea norilor. Acest lucru este important, deoarece prezența lor prezintă un risc de fulgere. Anumite tipuri de nori, chiar dacă nu produc fulgere, sunt încărcați electric, iar o rachetă care îi traversează cu viteză mare poate declanșa o descărcare electrică, adaugă BBC.

Mai este aproximativ o oră până la lansare.

Echipa NASA continuă să parcurgă etapele finale, în ciuda problemelor care au apărut. Trapa capsulei Orion a fost închisă, scrie BBC News.

Cei care au închis trapa sunt ultimii oameni pe care Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen îi vor vedea în următoarele 10 zile.

De acum înainte, vor fi doar ei patru.

Mai este aproximativ o oră și 15 minute până la lansare.

Controlorii de la sol se confruntă cu o problemă de comunicare cu sistemul și nu pot încă testa componentele hardware ale acestuia înainte de lansare. Problema se află la nivelul solului, iar inginerii încearcă să o rezolve folosind unele componente hardware utilizate inițial pentru comunicarea cu naveta spațială, scrie BBC News.

Dacă nu reușesc să rezolve problema în intervalul de lansare, lansarea va fi anulată. Totuși, procedura de numărătoare inversă continuă.

În ultimele minute s-a raportat o problemă cu sistemul de terminare al zborului. Acesta este sistemul care va distruge racheta în zbor dacă aceasta iese de pe traiectorie, pentru a împiedica rănirea cuiva de pe Pământ, scrie BBC News.

În acest moment, echipa continuă cu celelalte verificări ale sistemului în timp ce încearcă să rezolve această problemă. Dacă nu pot face sistemul de terminare să funcționeze, lansarea nu va avea loc.

Problema ține de „zona de zbor”, un termen folosit pentru a descrie supravegherea siguranței în timpul și după decolare, adaugă CNN.

Mai este aproximativ o oră și 35 de minute până la lansare.

Astronauții Artemis II vor începe misiunea la bordul rachetei NASA, Space Launch System (SLS / Sistemul de Lansare Spațială). Este cea mai puternică rachetă construită vreodată de agenția spațială americană, scrie BBC News.

Având o înălțime de 98 de metri, SLS are patru motoare pentru a furniza puterea necesară pentru decolare. Etapa centrală este, în esență, un rezervor de combustibil gigantic, care conține peste trei milioane de litri de hidrogen lichid și oxigen lichid.

Sarcina sa este de a transporta în spațiu capsula Orion, care găzduiește micul modul al echipajului unde astronauții vor petrece următoarele 10 zile.

SLS a zburat o singură dată până acum, lansându-se în 2022 fără astronauți la bord pentru misiunea Artemis I.

Lansarea este una dintre cele mai periculoase părți ale misiunii: totul trebuie să meargă perfect. Dar dacă ceva nu merge bine în primele etape ale lansării, Sistemul de Abandonare a Lansării, aflat chiar în vârful rachetei, ar trebui să propulseze astronauții în siguranță.

Mai este aproximativ o oră și 40 de minute până la lansare.

V-ați întrebat vreodată de ce racheta SLS are un vârf alb, în ​​formă de pâlnie, în partea de sus? Această parte înaltă de 13 metri funcționează de fapt ca o trapă de evacuare alimentată de o altă rachetă. Mecanismul, numit Sistemul de Abandonare a Lansării (LAS), se află direct deasupra capsulei echipajului Orion, care va găzdui cei patru astronauți în timpul călătoriei lor de 10 zile în jurul Lunii și înapoi. Un hardware similar a fost folosit în timpul programelor Mercury și Apollo, scrie CNN.

Scopul LAS este de a adăuga un nivel de siguranță. Rachetele sunt practic bombe gigantice dacă funcționează defectuos, așa că sistemul este conceput să se declanșeze și să propulseze capsula echipajului departe de rachetă în caz de urgență.

Poate fi folosit în timp ce se află pe rampa de lansare sau chiar în primele minute după decolare. Există un „coridor de abandon” predefinit care se întinde peste Oceanul Atlantic, terminându-se în largul coastei Africii, unde NASA este pregătită să efectueze o recuperare de urgență a capsulei Orion dacă este necesară o ieșire de urgență.

LAS este conceput pentru a fi utilizat la altitudini mai mici, unde capsula ar trebui să lucreze cel mai mult împotriva gravitației Pământului pentru a încerca să se îndepărteze de rachetă.

Sistemele de întrerupere a misiunii sunt rareori folosite. Dar se întâmplă: astronautul NASA Nick Hague și colegul său rus, Alexey Ovchinin, au abandonat racheta lor rusească Soiuz la doar două minute de la începutul unui zbor către Stația Spațială Internațională în 2018.

Sistemul de abandonare s-a declanșat în timp ce se aflau la aproximativ 51 de kilometri deasupra solului.

„Nu vei avea întotdeauna succes, dar trebuie să perseverezi”, a spus Hague.

Mai e aproximativ o oră și 50 de minute până la lansare.

Astronauții misiunii Artemis au dezvăluit obiectele personale pe care le iau cu ei în survolul lunar, scrie BBC News.

Victor Glover, pilotul misiunii, un creștin devotat și profesor de școală duminicală, a luat în călătoria sa Biblia.

Astronautul Jeremy Hansen al Agenției Spațiale Canadiene are patru pandantive cu Luna. Le-a cumpărat acum doi ani și le-a dat soției și copiilor săi să le poarte. Acum le-a luat vor cu el în călătoria sa istorică.

Alegerea comandantului Reid Wiseman este foarte simplă. Niște hârtie și un creion. Vrea să-și noteze gândurile în timp ce admiră priveliștile spectaculoase ale Lunii și Pământului.

Mesajele scrise de cei dragi se află în valiza specialistei în misiune Christina Koch. Ea spune că faptul că are în mâini ceva ce familia ei a ținut și a compus cu grijă va avea o semnificație foarte specială pentru ea atunci când va fi departe de casă.

Mai sunt aproximativ 2 ore și 15 minute până la lansare.

Costumele spațiale purtate de astronauții navei Artemis II sunt practic baloane în formă de corp, care pot ține purtătorul în viață până la șase zile în caz de urgență. „Într-o situație de urgență, practic trăiești într-o navă spațială personală, care este doar cu un inch mai mare decât corpul tău”, a spus Dustin Gohmert, șeful sistemului de supraviețuire a echipajului Orion (OCSS) al NASA. „Aceasta este realitatea supraviețuirii în spațiu”, a subliniat el, potrivit CNN.

Costumele OCSS, pronunțate „costume ox”, folosesc culoarea de înaltă vizibilitate „Portocaliu Internațional”, utilizată în industria aerospațială și maritimă de decenii, deoarece iese în evidență în scenariile de salvare de urgență. Costumele sunt echipate pentru orice: aer, hrană, apă potabilă și chiar eliminarea deșeurilor purtătorului. Astronauții le vor folosi dacă un accident îi lasă fără aer respirabil în interiorul capsulei Orion, cu o lățime de 5,2 metri.

„Ceea ce înseamnă că întreaga misiune, inclusiv opțiunile noastre de abandon, a fost, de asemenea, concepută în jurul acestui termen de șase zile”, a declarat duminică reporterilor specialista misiunii, astronauta Christina Koch.

„Dacă ceva nu merge bine în timp ce echipajul se află în spațiu, costumele ar putea oferi astronauților opțiunea fie de a renunța mai devreme la misiune și de a se întoarce acasă prematur, fie de a încerca să continue în jurul Lunii. Această decizie va depinde de locul în care se află astronauții pe traiectoria lor de zbor atunci când apare problema”, a spus Koch.

Dacă totul merge conform planului, echipajul va purta costumele OCSS în timpul lansării rachetei, care este o aventură cu miză mare, dar le vor putea scoate după ce vor ajunge pe orbită. Ulterior, vor exersa îmbrăcarea și scoaterea costumelor grele în timp ce plutesc în mediul imponderabil al spațiului.

Astronauții le vor îmbrăca din nou când Orion va fi gata să reintre în atmosfera Pământului la sfârșitul misiunii.

În jurul orei 21:55, toți cei patru astronauți s-au îmbarcat în capsula Orion. Ei au făcut o scurtă oprire în „Camera Albă”, micul spațiu situat la capătul pasarelei aeriene pe care astronauții o folosesc pentru a ajunge la capsula Orion, așezată pe vârful rachetei, scrie CNN.

Conform unei tradiții de lungă durată a NASA, fiecare astronaut a folosit un marker Sharpie pentru a-și scrie semnătura pe perete, aceasta fiind prima dată când astronauții au făcut acest lucru înainte de a urca la bordul unei rachete SLS.

Acum, oficialii responsabili de lansare vor efectua o serie de verificări, inclusiv asigurarea faptului că sistemele de comunicații ale astronauților sunt toate funcționale și că nu există „resturi de obiecte străine” ascunse lângă garniturile din jurul trapei navei spațiale.

Mai sunt aproximativ 3 ore și 20 de minute până la lansare.

Astronauții au început să intre în capsula Orion a rachetei.

Președintele Donald Trump a transmis un mesaj de încurajare astronauților din misiunea Artemis II a NASA, profitând de ocazie pentru a lăuda dominația SUA pe plan intern și spațial, scrie CNN.

„CÂȘTIGĂM, în Spațiu, pe Pământ și peste tot între acestea - economic, militar și acum, DINCOLO DE STELE. Nimeni nu se apropie! America nu doar concurează, DOMINĂM, iar întreaga lume ne privește. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe incredibilii noștri astronauți, Dumnezeu să-i binecuvânteze pe NASA și Dumnezeu să binecuvânteze cea mai mare națiune care a existat vreodată, Statele Unite ale Americii” (N.r. - sic!), a spus Trump.

În jurul orei 20:50, cei patru astronauți au început să se îndrepte spre rampa de lansare.

După ani de întârzieri, misiunea Artemis 2 a NASA este pregătită pentru lansarea din noaptea de miercuri spre joi, urmând să ducă un echipaj uman în mediul selenar pentru prima oară de la misiunea Apollo 17 din 1972 şi reprezentând un pas important al programului Artemis care are drept obiectiv prezenţa umană permanentă la suprafaţa Lunii, transmite miercuri Live Science care publică principalele 12 etape ale misiunii Artemis 2, potrivit Agerpres.

Echipajul misiunii Artemis 2, format din comandantul misiunii Reid Wiseman, pilotul Victor Glover şi specialiştii Christina Koch şi Jeremy Hansen urmează să fie lansaţi spre Lună la bordul capsulei Orion, cu racheta gigantică Space Launch System (SLS) şi sunt aşteptaţi înapoi pe Pământ peste 10 zile.

Misiunea Artemis 2 poate fi împărţită în 12 etape importante:

Lansarea şi separarea de racheta SLS

Secvenţa oficială de lansare a misiunii Artemis 2 a început cu aproximativ 49 de ore înainte de desprinderea de pe rampa 39B a Centrului Spaţial Kennedy, din momentul în care tehnicienii de control a misiunii au sosit la faţa locului pentru a derula o multitudine de verificări tehnice şi de siguranţă, conform NASA.

Lucrurile devin cu adevărat interesante cu aproximativ trei ore înainte de lansare, când astronauţii vor fi legaţi în centurile de siguranţă şi închişi în capsula spaţială Orion, în vârful rachetei SLS, înaltă de 98 de metri şi alimentată cu peste 2,65 milioane de litri de combustibil criogenic. Apoi, cele patru motoare principale ale rachetei vor fi aprinse cu şapte secunde înainte de lansare.

Va dura aproximativ 6,5 secunde pentru ca racheta gigantică să depăşească turnul de lansare după ce cele două motoare cu combustibil solid se aprind la decolare (cunoscută şi sub numele de T-0). De acolo, echipajul se va ridica rapid spre cer, fiecare membru experimentând o forţă de până la 4G în timp ce luptă pentru a scăpa de gravitaţia planetei noastre. Se aşteaptă ca aceştia să depăşească bariera sunetului după 56 de secunde de zbor vertical (T+0:56).

Puţin peste un minut mai târziu (T+2:08), la o altitudine de aproximativ 48 de kilometri, motoarele goale ale rachetei vor fi ejectate. Alte câteva componente neesenţiale, inclusiv sistemul de întrerupere a lansării, vor fi, de asemenea, aruncate. Acest lucru reduce greutatea totală a navei spaţiale şi permite motoarelor principale ale rachetei să o propulseze pe restul drumului. Componentele ejectate vor cădea probabil înapoi pe Pământ undeva în Oceanul Atlantic.

Întreruperea motorului principal

Aproximativ 6 minute mai târziu (T+8:06), motoarele principale ale rachetei vor rămâne şi ele fără combustibil. Acestea se vor desprinde la rândul lor şi vor arde la reintrarea în atmosferă sau se vor prăbuşi în Oceanul Pacific.

Din acel moment, astronauţii şi ceea ce a mai rămas din rachetă vor fi intrat pe o orbită rapidă şi extrem de eliptică, cu un apogeu, sau cea mai mare altitudine, de 2.250 km: de peste cinci ori mai departe de Pământ decât Staţia Spaţială Internaţională.

Echipajul va înconjura Pământul rapid şi neuniform în următoarele 40 de minute, în timp ce specialiştii misiunii Koch şi Hansen îşi desfac curelele de pe scaune şi îndeplinesc o serie de sarcini, inclusiv instalarea toaletei, a dozatorului de apă şi a altor echipamente de bază. În acest moment, panourile solare ale navei spaţiale se vor desfăşura pentru a ajuta la alimentarea sistemelor de la bord.

Manevra de ridicare a perigeului

Odată ce Koch şi Hansen şi-au finalizat sarcinile (în jurul T+49), îşi vor pune din nou centurile pentru prima manevră orbitală, care va ridica perigeul navei spaţiale, sau cea mai mică altitudine, pentru a se potrivi cu apogeul acesteia. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, nava spaţială ar începe să cadă înapoi spre Pământ.

Această primă aprindere a motoarelor de manevră, sau „ardere”, va fi efectuată folosind a doua treaptă a rachetei, denumită Etapa Intermediară de Propulsie Criogenică (ICPS), şi va dura un minut sau două. Wiseman şi Glover vor monitoriza arderea aşa cum au făcut-o în timpul lansării, dar toate manevrele majore vor fi complet automatizate.

Odată ce această etapă este finalizată, nava spaţială se va afla pe o orbită relativ stabilă în jurul Pământului, ceea ce va permite echipei să ia o scurtă pauză înainte de a încerca să facă următorii paşi departe de planeta noastră.

Aprinderea motoarelor la creşterea apogeului

Aproximativ o oră mai târziu (T+1:47:57), nava spaţială va efectua o a doua ardere, mai lungă, cu ICPS pentru a-şi ridica semnificativ orbita. Această ardere automată va dura aproximativ 15 minute. Odată ce această etapă este finalizată, echipajul va fi blocat pe o „orbită terestră înaltă” cu un apogeu de 70.000 km. La această altitudine maximă, le va lua aproximativ 23,5 ore să orbiteze planeta. Această orbită este, de asemenea, locul unde Orion va desfăşura în cele din urmă patru sateliţi mici de cercetare, numiţi „cubesats”, aparţinând Argentinei, Coreei de Sud, Germaniei şi Arabiei Saudite, potrivit unui comunicat al NASA.

În acest moment, astronauţii se vor pregăti să efectueze paşii finali necesari pentru destinaţia lor selenară.

Separarea celei de-a doua trepte şi „operaţiunile de proximitate”

După a doua ardere, ICPS va fi în mare parte epuizat şi se va separa de restul vehiculului spaţial dar nu va merge foarte departe.

În acel moment (T+3:24:15), Glover va prelua controlul capsulei Orion, botezată „Ingenuity” de către echipajul Artemis 2, şi va începe operaţiunile de proximitate, sau „prox ops”. În timpul acestei faze, care va dura puţin peste o oră, Glover va folosi un joystick pentru a efectua diverse teste de zbor spaţial în jurul ICPS, folosind motorul uzat ca ţintă indirectă în jurul căreia nava trebuie să manevreze, conform unui videoclip NASA.

Acesta este un pas important deoarece nava spaţială Orion nu a mai fost pilotată niciodată de oameni în spaţiu şi trebuie testată corespunzător pentru misiuni viitoare, cum ar fi Artemis 3 şi Artemis 4. Odată ce operaţiunile proximale sunt finalizate, ICPS va efectua o ardere finală care o va trimite înapoi pe Pământ fie pentru a arde la reintrare, fie pentru a se prăbuşi în ocean, conform NASA.

Din acest moment, astronauţii vor face exerciţii şi vor lua prima masă în spaţiu, înainte de a dormi aproximativ patru ore, potrivit Ars Technica. Apoi vor fi treziţi pentru a supraveghea o serie de arderi de corecţie a traiectoriei, pentru a se asigura că rămân pe o orbită stabilă, înainte de a se întoarce la culcare pentru încă aproximativ patru ore. Când se vor trezi din nou, vor afla dacă pot continua misiunea sau dacă trebuie să se întoarcă pe Pământ.

Injecţia translunară

Odată ce echipa primeşte undă verde pentru a continua, următorul pas, numit injecţie translunară, va fi pornirea motoarelor principale ale Modulului European de Serviciu (European Service Module), un sistem de propulsie dezvoltat de Agenţia Spaţială Europeană şi ataşat la Ingenuity. Acest modul ajută, de asemenea, la furnizarea altor sisteme vitale, cum ar fi aerul, apa şi încălzirea, şi deţine panourile solare care alimentează capsula Orion.

Această ardere finală va începe la aproximativ 25,5 ore de la începutul misiunii, când nava spaţială atinge perigeul, cel mai jos punct al orbitei sale de mare altitudine. La perigeu, gravitaţia Pământului va da capsulei impulsul final de care are nevoie pentru a ieşi complet de pe orbita planetei noastre. Dacă echipajul nu este gata să continue, poate aştepta încă 23,5 ore pentru o a doua şansă de a efectua manevra.

Odată ce manevra se va termina, astronauţii vor fi blocaţi în „traiectoria de întoarcere liberă” finală, în care vor naviga în jurul Lunii şi înapoi pe Pământ fără alte manevre majore. Aceasta va fi prima dată când astronauţii vor finaliza acest tip de traiectorie de la misiunea Apollo 13 din 1970, când astronauţii au fost forţaţi să abandoneze o aselenizare în urma unei explozii la bordul capsulei lor spaţiale.

Zborul către Lună

În următoarele patru zile, astronauţii se vor deplasa spre Lună. Este posibil să fie nevoiţi să efectueze câteva manevre care să modifice subtil traiectoria, dar, în cea mai mare parte, vor fi doar pasageri ai acestei călătorii. Ei vor mânca, vor dormi şi vor efectua o serie de exerciţii, inclusiv resuscitare cardiopulmonară cu gravitaţie zero şi o „demonstraţie rapidă de îmbrăcare şi presurizare a costumelor spaţiale”, potrivit NASA. De asemenea, probabil vor realiza interviuri media din capsulă, în drum spre Lună.

Toată această muncă se va desfăşura în spaţiile confortabile ale Ingenuity, care are un volum interior de aproximativ 9,3 metri cubi: aproximativ aceeaşi dimensiune ca două microbuzuri.

Survolul selenar

Echipajul Artemis 2 va ajunge în sfârşit în mediul selenar în jurul începutului celei de-a şasea zile a misiunii şi va rămâne în acest mediu pentru doar câteva ore.

Timp de 30 până la 50 de minute, astronauţii vor pierde comunicarea radio cu Pământul în timp ce capsula Orion trece prin spatele emisferei vizibile a Lunii. În acest timp, capsula Orion va atinge o distanţă maximă de 400.000 km faţă de Pământ, cea mai îndepărtată distanţă la care oamenii s-au aventurat vreodată de planeta noastră, doborând recordul stabilit de astronauţii Apollo 13.

Una dintre sarcinile cheie pe care echipa le va îndeplini în timpul survolului este testarea sistemului de comunicaţii optice Orion Artemis 2, care foloseşte lasere pentru a trimite şi primi mesaje de pe Pământ şi va servi drept bază pentru viitoarele relee de comunicaţii la baza selenară planificată de NASA.

De asemenea, vor fotografia imagini ale feţei îndepărtate a Lunii. Pentru astronauţii misiunii Artemis 2, Luna va apărea probabil de aproximativ aceeaşi dimensiune ca o minge de baschet în afara ferestrelor capsulei, potrivit NASA.

Călătoria de întoarcere pe Pământ

După finalizarea survolului selenar, astronauţii se vor întoarce pe Pământ, etapă ce va dura aproximativ acelaşi timp ca şi drumul dus şi va fi petrecută în mare parte făcând aceleaşi lucruri.

Totuşi, a şaptea zi de zbor „va fi în principal dedicată timpului liber pentru echipaj”, conform fişei informative NASA.

Pe parcursul misiunii, echipajul va efectua o serie de experimente pe ei înşişi pentru a testa modul în care misiunea le afectează aspecte precum calitatea somnului şi nivelul de stres şi îşi vor monitoriza sângele, urina şi saliva. Echipa transportă, de asemenea, „miniavatare” ale lor, probe de sânge cultivate pentru a simula măduva osoasă pe dispozitive „organ-on-a-chip”, care vor testa modul în care radiaţiile şi microgravitaţia afectează sănătatea umană la nivel celular, a relatat anterior Space.com.

Separarea modulului echipajului

Pe măsură ce astronauţii se apropie de atmosfera Pământului, capsula Orion, care serveşte şi ca modul de reintrare în atmosferă a echipajului, se va separa de Modulul European de Serviciu cu aproximativ 20 de minute înainte de reintrare.

Această separare va fi urmată de o ardere finală a motoarelor care creşte uşor altitudinea Ingenuity, încetinind capsula şi oferind unghiul optim de reintrare care va reduce presiunea imensă asupra navei spaţiale.

Modulul European de Serviciu va reintra în atmosferă cu puţin timp înainte de Ingenuity şi probabil se va dezintegra complet din cauza vitezei sale mari, conform NASA.

Reintrarea în atmosfera terestră

Viteza estimată de reintrare pentru Orion Ingenuity este de puţin peste 40.000 km/h, ceea ce va reprezenta un record pentru o reintrare cu echipaj uman şi cea mai rapidă viteză cu care au călătorit vreodată oamenii.

La această viteză, exteriorul capsulei ar putea atinge temperaturi de până la 1.650 grade Celsius. Unii experţi s-au întrebat dacă scuturile termice ale lui Orion pot rezista la această intensitate, dar NASA este încrezătoare că nu va fi o problemă.

Întregul proces de reintrare va dura aproximativ 10 minute, iar echipajul va fi în afara contactului radio timp de câteva minute în timpul momentului crucial al reintrării, când capsula este înghiţită de plasmă superfierbinte.

Amerizarea

Odată ce capsula a reintrat în atmosferă, aceasta va cădea liber spre suprafaţa Pământului. La altitudinea de 7.600 m, două paraşute de frânare, fiecare cu un diametru de 7 metri, se vor desfăşura şi vor încetini capsula până la aproximativ 494 km/h. Apoi, la aproximativ 2.900 m, cele trei paraşute principale ale capsulei, cu o lăţime de 35 de metri, vor fi desfăşurate, încetinind capsula la doar 27 km/h pentru o amerizare în siguranţă undeva în Oceanul Pacific, potrivit NASA.

Capsula poate ameriza în poziţie verticală, pe o parte sau cu susul în jos. Cu toate acestea, cinci airbag-uri mari se vor umfla rapid în jurul părţii superioare a capsulei, asigurându-se că aceasta va ajunge şi rămâne la suprafaţa apei. Astronauţii vor aştepta apoi să fie recuperaţi de Marina SUA, încheind astfel misiunea Artemis 2.

Săptămâna aceasta, la Cape Canaveral și Cocoa Beach, deja aglomerate cu vacanțele de primăvară, entuziasmul pentru lansare este în creștere , iar camerele de hotel libere sunt puține. Cu puțin peste o oră înainte de apusul soarelui pe coasta spațială a Floridei, până la 400.000 de oameni adunați pe plaje și pe alei vor privi spre cer miercuri pentru a asista la un spectacol incendiar nemaivăzut de aproape 54 de ani: o rachetă NASA cu echipaj complet echipat care se întoarce pe Lună, scrie The Guardian.

Este un sentiment care se regăsește și în Centrul Spațial Kennedy, unde inginerii și managerii de misiuni planifică de ani de zile următorii pași ai programului Artemis. Acesta a fost conceput pentru a asigura o aselenizare umană la începutul deceniului, dar este cu ani în urmă și cu miliarde de dolari peste buget .

„NASA a fost înființată pentru a întreprinde proiecte mari și îndrăznețe în aer și spațiu, pentru a realiza aproape imposibilul”, a declarat Isaacman reporterilor la începutul acestui an.

„Următorul pas este întoarcerea Americii în mediul lunar. Ceea ce vom învăța din această misiune va ajuta la revenirea Americii pe suprafața lunară. Când vom ajunge pe Lună, vom rămâne acolo.”

Artemis 2 va trece pe lângă Lună, dar nu va ateriza pe ea - de ce?

Artemis I, misiunea de debut a programului, a fost lansată în noiembrie 2022 și a intrat pe orbită în jurul Lunii, durând în total 25 de zile. Cu toate acestea, nu a avut echipaj, așa că aceasta este prima dată când oamenii vor fi la bordul navei spațiale Artemis, care include capsula Orion ce îi va duce pe astronauți pe Lună și Sistemul de Lansare Spațială - racheta ce duce Orion pe orbita Pământului.

Prioritățile NASA pentru Artemis 2 sunt foarte clare, a adăugat Horn: siguranța și sănătatea echipajului sunt pe primul loc, inclusiv întoarcerea lor acasă. Siguranța și sănătatea vehiculelor sunt pe locul doi, iar obiectivele misiunii urmează abia după aceea.

Cu 6 ore înainte de lansare, echipajul misiunii Artemis 2 va primi ultimul briefing meteo, informează NASA.

T-5h45 – T-5h30 – Se testează sistemele de ventilație și siguranță pentru oxigenul lichid al treptei superioare (ICPS)

T-5h30 – T-5h10 – Se completează rezervoarele cu oxigen lichid

T-5h10 – Se intră în faza finală a numărătorii inverse; alimentarea cu oxigen lichid continuă pentru a menține nivelul optim

T-5h10 – Se completează combustibilul pentru toate treptele rachetei

T-5h10 – Se introduce o pauză planificată de 1 oră și 10 minute în cronologia lansării

T-5h10 – T-4h55 – Echipa tehnică finală merge în zona de acces a capsulei („white room”)

T-4h40 – T-4h10 – Astronauții sunt transportați către rampa de lansare

T-4h – Echipajul urcă la bordul navei Orion

T-3h40 – T-3h10 – Trapa capsulei este pregătită și închisă

T-3h10 – T-2h45 – Se verifică etanșeitatea trapei (dacă pierde sau nu presiune în timp)

T-2h20 – T-1h40 – Se montează panoul extern de service și se finalizează închiderea capsulei

T-1h40 – T-1h30 – Se închide trapa sistemului de salvare de urgență (LAS)

T-1h10 – Directorul lansării primește un raport final despre starea rachetei și a protecției termice, pe baza imaginilor analizate

T-50 – T-40 min – Echipa tehnică părăsește rampa de lansare

T-50 min – Are loc ultima ședință tehnică înainte de lansare

T-40 min – Începe o pauză programată de 30 de minute în numărătoarea inversă

T-25 min – După informarea finală a directorului de test (NTD), echipele trec pe bucla de comunicație dintre Orion și sol

T-17 min – Directorul lansării verifică fiecare echipă pentru confirmarea „GO” (pregătit pentru lansare)

T-15 min – Echipajul își coboară vizierele căștilor

T-14 min – Se verifică sistemul de purjare al echipajului (fluxul de aer curat din costume)

T-10 minute – Se reia numărătoarea inversă

T-10 min – Sistemul de lansare la sol (GLS) inițiază secvența finală

T-8 min – Brațul de acces al echipajului se retrage de la capsulă

T-6 min – Se dă undă verde pentru presurizarea rezervoarelor treptei principale

T-6 min – Se armează încărcăturile pirotehnice pentru urcarea capsulei Orion

T-6 min – Orion trece pe alimentare internă

T-5 min 57 sec – Se oprește completarea cu hidrogen lichid (LH₂) pentru treapta principală

T-5 min 20 sec – Sistemul de salvare la lansare (LAS) devine operațional

T-5 min 20 sec – Comandantul este informat că LAS este disponibil

T-4 min 40 sec – Se verifică circulația de mare debit a hidrogenului lichid

T-4 min 30 sec – Sistemul de autodistrugere în zbor (Flight Termination System) este armat

T-4 min – Se dă undă verde pentru pornirea unităților auxiliare de putere (APU)

T-4 min – Unitățile APU ale treptei principale pornesc

T-4 min – Se oprește completarea cu oxigen lichid (LOX) pentru treapta principală

T-3 min 30 sec – Se oprește completarea LOX pentru treapta superioară (ICPS)

T-3 min 10 sec – Începe secvența 4 de purjare (curățare a liniilor cu gaz)

T-2 min 02 sec – ICPS trece pe alimentare de la baterii interne

T-2 min – Boosterele trec pe alimentare internă

T-1 min 30 sec – Treapta principală trece pe alimentare internă

T-1 min 20 sec – ICPS intră în modul final de lansare

T-50 sec – Se oprește completarea cu hidrogen lichid pentru ICPS

T-33 sec – Se dă comanda pentru secvența automată de lansare

T-30 sec – Calculatorul de bord al treptei principale preia controlul lansării

T-12 sec – Se pornesc aprinzătoarele pentru arderea hidrogenului rezidual

T-10 sec – Se dă comanda de pornire a motoarelor principale

T-6,30 sec – Motoarele RS-25 pornesc

T-0 Aprinderea boosterelor, desprinderea conexiunilor („ombilicale”) și decolarea

Racheta SLS a fost suficient de bine răcită pentru a putea fi alimentată acum cu combustibil, informează CNN.

Echipele specializate au început să umple încet rezervoarele rachetei cu hidrogen lichid.

Zborul misiunii Artemis 2 îi va duce pe cei patru astronauți de la bordul navetei Orion la o distanță maximă de peste 430.000 de kilometri de Pământ - cea mai mare distanță atinsă până acum de o misiune spațială cu echipaj uman, conform ABC.

În a cincea zi de la lansare, naveta Orion e programată să zboare în jurul Lunii la o altitudine de circa 7.500 de kilometri „deasupra” suprafaței satelitului natural al Pământului.

Misiunea Apollo 13 a atins o distanță de 400.000 de kilometri în survolul făcut în jurul Lunii, pe 14 aprilie 1970.

Ulterior, în noiembrie 2022, recordul a fost depășit de misiunea Artemis 1, care a atins 432.194 kilometri și urmează a fi din nou depășit, acum, de misiunea Artemis 2.

NASA transmite LIVE pregătirile de lansare. Momentul lansării va putea fi urmărit, de asemenea, în direct

Prognoza meteo pentru ziua de 1 aprilie arată 80% șanse de vreme și condiții favorabile lansării misiunii Artemis, informează NASA.

Principalele griji sunt legate de norii cumulus, viteza vântului la sol și vânturile solare.

„Specialiștii NASA, alături de ofițerii meteo din cadrul forțelor spațiale ale SUA, vor continua să monitorizeze starea vremii până înainte de lansare”, a precizat Agenția Spațială americană.

Conform procedurilor NASA, lansarea e amânată în anumite condiții specifice de vreme. Exemple: Dacă există o probabilitate mai mare de 10% de producere de furtuni cu fulgere, pe o rază de circa 40 de kilometri de la locul lansării, vânturi de peste 60 de kilometri pe oră, temperaturi mai mici de 5 grade Celsius, dacă e ploaie, strat gros de nori etc. Întreaga listă poate fi consultată aici.

Cum se folosește o toaletă în condiții de gravitație zero? Iată o întrebare la care savanții NASA au cheltuit peste 23 de milioane de dolari în căutarea unui răspuns, informează BBC.

Răspunsul poartă denumirea de „Sistem Universal pentru Gestionarea Deșeurilor”, o toaletă „spațială” care poate fi folosită ăatât de către bărbați, cât și de femei.

Este prima astfel de toaletă folosită într-o misiune lunară: în timpul misiunilor Apollo, din anii 60'- 70', astronauții foloseau pungi speciale.

„Ne putem considera chiar destul de norocoși să avem la dispoziție o toaletă cu ușă, în această capsulă spațială relativ mică”, a declarat astronautul Jeremy Hansen, într-o postare publicată pe YouTube, în octombrie anul trecut.

„Este acel loc în care putem merge în timpul misiunii și în care putem fi, pentru moment, singuri, cu noi înșine”, a adăugat astronautul canadian.

Toaleta de la bordul capsulei Orion are dimensiunea unei toalete a unui avion comercial de mici dimensiuni , conform Lockheed Martin, care a construit capsula Orion pentru NASA, precizează publicația Space.

Volumul total al capsulei Orion în care se vor afla astronauții este de circa 9,3 metri cubi.

Această toaletă va fi folosită de cei patru astronauți NASA pe durata a 10 zile, cât durează zborul spre Lună și înapoi. „Baia” este prevăzut inclusiv cu o perdea.

Sistemul pentru „gestionarea deșeurilor” e compus dintr-o canistră de care e atașat un tub. „Deșeurile” astronauților sunt captate în canistră cu ajutorul unui flux de aer.

Această misiune a agenţiei spaţiale americane, NASA, numită Artemis 2, este programată pentru lansare de la legendarul Centru spaţial Kennedy din Florida, miercuri, la ora locală 18:24 (22:24 GMT; joi, 01:24, ora României), avându-i la bord pe americanii Reid Wiseman, Victor Glover şi Christina Koch şi pe canadianul Jeremy Hansen.

„Abia aşteptăm, n-am mai văzut niciodată aşa ceva", a exclamat pentru AFP, preluată de Agerpres, Melinda Schuerfranz, o pensionară americană care intenţionează să urmărească marea lor plecare de pe o plajă situată în apropiere.

Acest entuziasm pentru un program care a costat zeci de miliarde de dolari şi a acumulat ani de întârziere contrastează cu indiferenţa - de până acum - a multor americani faţă de reeditarea unei realizări tehnologice atinsă deja în timpul Războiului Rece.

Timp de aproximativ zece zile, cei patru astronauţi se vor aventura în jurul satelitului natural al Pământului, pe care îl vor orbita, dar pe care nu vor aseleniza, la fel ca misiunea Apollo 8, în 1968. Dacă totul merge bine, ei vor stabili un record călătorind mai departe de Pământ decât orice fiinţă umană.

O versiune ulterioară a imensei rachete alb-portocalie, cu o înălţime de 98 de metri şi de unică folosinţă, va transporta astronauţi pe suprafaţa Lunii până în 2028, înainte de sfârşitul mandatului lui Donald Trump. În anii următori, este planificat un proiect de bază selenară, un pas înainte în explorarea planetei Marte.

„Sperăm sincer ca această misiune să marcheze începutul unei ere în care toată lumea (...) poate privi Luna şi o poate considera o destinaţie în sine”, a insistat Christina Koch, prima femeie care va participa la un zbor selenar.

Colegii săi, Victor Glover şi Jeremy Hansen, vor deveni primul bărbat de culoare, respectiv primul non-american care vor călători spre Lună.

Numită în onoarea lui Apollo, această misiune va avea loc sub presiunea implicită a Chinei, care îşi propune să păşească pe Lună până în 2030.

Între mizele geopolitice, strategice şi ştiinţifice, motivele pentru revenirea pe Lună sunt numeroase, a subliniat astronautul canadian Joshua Kutryk într-o declaraţie pentru AFP. Aceasta arată, însă, şi faptul "că suntem capabili încă să ne ridicăm la înălţimea acestui tip de provocare, să realizăm lucruri cu adevărat dificile", a subliniat el.

Aventura va fi, într-adevăr, riscantă - nava spaţială nu a transportat niciodată pe nimeni şi trebuie să ajungă pe Lună, la peste 384.000 de kilometri de Pământ, de o mie de ori mai departe decât Staţia Spaţială Internaţională (ISS).

„Fiecare trebuie să se asigure că îşi îndeplineşte sarcinile la perfecţie”, altfel consecinţele ar putea fi fatale, a subliniat Peggy Whitson, fostă astronaută a NASA.

În cazul unei probleme tehnice de ultim moment sau al unor condiţii meteorologice nefavorabile, ceea ce nu este neobişnuit în Florida, lansarea ar putea fi amânată pentru zilele următoare.

Agenţia spaţială americană îşi asumă un mare risc. Obiectivul său de a reveni pe Lună în 2028 suscită îndoieli în rândul experţilor, deoarece astronauţii vor avea nevoie de un modul de aselenizare... care este încă în curs de dezvoltare de către companiile miliardarilor Elon Musk şi Jeff Bezos.

Cei patru astronauți, membri ai echipajului misiunii lunare Artemis II, sunt pe cale să devină cel mai urmărit echipaj de la Apollo încoace. Ei vor fi primii care vor orbita Luna după mai bine de 50 de ani.

Echipajul include trei astronauți NASA – comandantul Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch – alături de Jeremy Hansen, de la Agenția Spațială Canadiană.

Astronauții misiunii Artemis II. De la stânga la dreapta: Jeremy Hansen, Christina Koch, Reid Wiseman și Victor Glover. Foto: Getty Images

Reid Wiseman – Comandantul misiunii

Reid Wiseman este un pilot de test al Marinei SUA devenit astronaut, care a petrecut șase luni pe Stația Spațială Internațională în 2014, ca inginer de zbor în cadrul Expediției 40. Wiseman spune că are o pasiune de-o viață pentru zbor, dar pe pământ îi este frică de înălțime.

El va comanda Artemis II, a doua misiune a navei Orion și prima care va transporta oameni în jurul Lunii după mai bine de 50 de ani.

Născut în Baltimore, Maryland, Wiseman și-a pierdut soția din cauza cancerului în 2020 și și-a crescut singur cele două fiice adolescente. El descrie experiența de părinte singur ca fiind „cea mai mare provocare și cea mai plină de satisfacții etapă” din viața sa.

Ca obiect personal, Wiseman intenționează să ia un carnețel mic în care să-și noteze gândurile pe durata misiunii.

Christina Koch – Specialist de misiune

Christina Koch este inginer și fizician, devenită astronaut în 2013, care a stabilit recordul pentru cea mai lungă misiune spațială realizată de o femeie, petrecând 328 de zile pe Stația Spațială Internațională în 2019. În timpul acelei misiuni a participat și la prima ieșire în spațiu realizată exclusiv de femei.

Născută în Grand Rapids, Michigan, și crescută în Carolina de Nord, ea va deveni prima femeie care călătorește spre Lună.

Koch a petrecut peste 25 de ani în jurul veteranilor Apollo și spune că ceea ce a învățat cu adevărat de la ei este spiritul de camaraderie.

Pentru obiectul personal, ea va lua bilețele scrise de mână de persoane apropiate, pe care le descrie drept o „legătură tactilă” cu cei dragi rămași pe Pământ.

Jeremy Hansen – Specialist de misiune

Jeremy Hansen este fost pilot de vânătoare în Forțele Aeriene Regale Canadiene și fizician, care s-a alăturat Agenției Spațiale Canadiene în 2009. Deși nu a zburat încă în spațiu, a avut un rol esențial în pregătirea noilor astronauți la Centrul Spațial Johnson al NASA, devenind primul canadian care a condus această activitate.

Este căsătorit și are trei copii, iar în timpul liber îi plac navigația, escalada și ciclismul montan.

Dacă totul merge conform planului, Hansen va deveni primul non-american care ajunge în jurul Lunii – un moment pe care îl vede ca dovadă a progresului cooperării internaționale în spațiu.

Hansen va lua patru pandantive în formă de Lună pentru soția și cei trei copii ai săi, inscripționate cu „Moon and back” și decorate cu pietrele lor natale. De asemenea, va duce sirop de arțar și biscuiți cu arțar.

Victor J. Glover – Pilot

Victor Glover este fost pilot de vânătoare și pilot de test al Marinei SUA, selectat ca astronaut NASA în 2013. A fost pilotul misiunii SpaceX Crew-1 și a petrecut aproape șase luni pe Stația Spațială Internațională, în cadrul Expediției 64.

Născut în Pomona, California, este căsătorit și are patru copii și va deveni prima persoană de culoare care călătorește spre Lună.

Indicativul său, „IKE”, ar proveni de la „I Know Everything” („Știu tot”), o referință la cele trei diplome de master în inginerie de testare a zborului, ingineria sistemelor și științe militare.

Pentru Artemis II, Glover a studiat documente originale din programele Gemini și Apollo din anii ’60, căutând lecții tehnice și de pilotaj încă relevante. Printre grafice și ecuații, spune că descoperi și oamenii din spatele misiunilor – familiile lor, ceea ce știau și ceea ce nu știau în timp ce explorau necunoscutul.

Glover a spus că va lua cu el o Biblie, verighetele și obiecte de familie, precum și o colecție de citate inspiraționale compilată de astronautul Apollo 9, Rusty Schweickart.

NASA a publicat orarul lansării misiunii Artemis II cu echipaj uman spre Lună.

„L Minus” semnifică timpul rămas până la lansarea propriu-zisă (L - de la „Launch”, lansare), iar „T Minus” semnifică durata estimată a proceselor din acel interval orar.

L-16 ore înainte de lansare

L-15H30M – L-14H: În acest interval orar tot „personalul neesențial” va trebui să părăsească Complexul de Lansare

L-14H15M – L-12H05M: Comutare de la aer la azot gazos (GN₂) și inertizarea cavităților rachetei

L-13H15M – L-11H45M: Activarea secvențiatorului de lansare de la sol (GLS)

L-13 ore înainte de lansare

L-12h35m – L-9h50m: Începe o pauză programată în numărătoarea inversă de 2h45m

L-10h50m: Echipa de lansare decide „go/no-go” pentru începerea alimentării

L-10h50m – L-9h35m: Stabilizare termică la rece a capsulei Orion

L-10H40M – L-10H35M: Răcirea conductei de transfer LOX (oxigen lichid) a etajului principal

L-10H40M – L-9H55M: Răcirea sistemului LH₂ (hidrogen lichid) al etajului principal

L-10H25M – L-9H40M: Răcirea sistemului principal de propulsie LOX al etajului principal

L-9H55M – L-9H25M: Începerea umplerii lente cu LH₂ a etajului principal

L-9H50M: Reluarea cronometrului T de la T-8h10m

L-9H40M – L-9H30M: Umplere lentă / rapidă cu LOX a etajului principal

L-9H30M – L-6H40M: Umplere rapidă cu LH₂

L-9H05M – L-8H30M: Răcirea sistemului LH₂ al ICPS (etaj superior criogenic interimar)

L-8H30M – L-7H45M: Începerea umplerii rapide LH₂ pentru ICPS

L-8H – L-7H55M: Completare (topping) LH₂ la etajul principal

L-7H55M: Reumplere continuă LH₂ (pentru compensarea evaporării)

L-7H45M – L-7H20M: → Test de ventilare și supapă de siguranță LH₂ pentru ICPS

L-7H20M – L-7H10M: Începerea completării rezervorului LH₂ al ICPS

L-7H05M: Reumplere LH₂ ICPS

L-6H40M – L-6H10M: Activarea sistemului de comunicații Orion (radio către controlul misiunii)

L-6H40M – L-6H05M: Completare / reumplere LOX etaj principal

L-6H40M – L-6H30M: Răcirea sistemului principal LOX al ICPS

L-6H30M – L-5H45M: Umplere rapidă LOX ICPS

L-6H10: Echipa de intervenție la rampă în poziție

L-6H10M: Echipa de închidere (closeout) se reunește

L-6H05M: Reumplere sistem principal LOX ICPS

Cu șase ore înainte de lansare, echipajului îi este prezentat un briefing meteo, după care încep efectiv pregătirile cu echipaj, propriu-zise (transfer către rampa de lansare, deplasare, îmbarcare,  închiderea capsulei, verificări etc.). Vom reveni cu orarul cu 6 ore înainte de lansarea propriu-zisă, în cazul în care misiunea are „go” - OK pentru lansare.

Misiunea îi va transporta pe astronauţii NASA Reid Wiseman, Victor Glover şi Christina Koch, precum şi pe astronautul Agenţiei Spaţiale Canadiene Jeremy Hansen, într-un zbor de 10 zile în jurul Lunii, la bordul capsulei Orion.

În cadrul misiunii Artemis II, capsula Orion nu va zbura efectiv pe orbita Lunii, ci o va „ocoli”, zburând pe partea nevăzută a sa, urmând să revină apoi pe o traiectorie direct spre Pământ.

Prima misiune a programului Artemis al NASA, Artemis I, a avut loc în noiembrie 2022 şi a a constat în plasarea cu succes a capsulei Orion (fără echipaj uman) pe orbita selenară timp de aproape o lună.