Folosirea inteligenței artificiale pentru redactarea unor mesaje, prelucrarea documentelor sau rezolvarea unor sarcini de serviciu a devenit tot mai obișnuită. Există însă riscul ca, în încercarea de a obține un răspuns cât mai bun, utilizatorii să ofere informații pe care nu le-ar împărtăși în mod normal cu o companie necunoscută. Diana Alisa Pașavel, expert în cadrul DNSC, spune că înainte de a încărca orice document sau informație într-o platformă AI ar trebui să ne întrebăm dacă am fi dispuși să oferim aceleași date unei alte companii, potrivit Profit.ro.
„Avem un filtru foarte simplu pe care putem să-l aplicăm toți. Aș da datele respective unei alte companii? Dacă răspunsul este nu, nu le urc în niciun AI. Pentru că asta fac, le dau unei alte companii, îi dau acces la datele respective”, a explicat Diana Alisa Pașavel.
Experta atrage atenția și asupra unui fenomen care poate trece ușor neobservat în companii. Faptul că o organizație nu a introdus oficial inteligența artificială în activitatea sa nu înseamnă că angajații nu folosesc deja astfel de instrumente. Din proprie inițiativă, aceștia pot apela la platformele disponibile pentru a-și rezolva mai repede sarcinile, uneori introducând informații interne sau documente de serviciu.
Ce informații nu ar trebui să ajungă în instrumentele AI
Atunci când folosesc astfel de platforme, utilizatorii trebuie să fie atenți în special la datele care permit identificarea unei persoane sau la informațiile confidențiale. CNP-ul, detaliile bancare, datele de identificare ale altor persoane și documentele interne ale unei companii nu ar trebui încărcate în servicii publice de inteligență artificială fără să existe garanții clare privind modul în care sunt protejate.
Dacă avem nevoie de ajutorul unui instrument AI pentru redactarea unui mesaj sau pentru organizarea unor informații, o soluție este să eliminăm datele care pot identifica persoanele implicate. Astfel, putem obține ajutorul dorit fără să expunem inutil informații personale.
„Datele personale trebuie cu siguranță protejate și anonimizate. Eu pot să îi dau AI-ului anumite date, să mă ajute să compun un mail, de exemplu. Dar nu o să îi dau numele dumneavoastră, ca să vă răspundă dumneavoastră în numele meu, o să îi spun: spune doamnei X”, a explicat experta.
Odată ce informațiile au fost încărcate într-o platformă, utilizatorul nu mai poate controla direct infrastructura în care sunt stocate sau procesate. Nici ștergerea lor nu este la fel de simplă în toate cazurile. Fiecare furnizor are propriile reguli privind păstrarea datelor, ștergerea acestora și eventuala folosire a lor pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială.
Pentru companiile care lucrează cu documente sensibile, există și posibilitatea instalării unor sisteme AI locale. În acest fel, organizația poate păstra un control mai mare asupra informațiilor și asupra persoanelor care au acces la ele. O astfel de soluție presupune însă măsuri suplimentare de securitate și o administrare atentă a accesului angajaților.
Cum ne dăm seama că un mesaj este o tentativă de fraudă
Phishingul rămâne una dintre metodele prin care infractorii cibernetici încearcă să obțină parole, date personale sau acces la conturile utilizatorilor. Recunoașterea mesajelor false a devenit însă mai dificilă, deoarece acestea nu mai conțin neapărat greșelile evidente care le trădau în trecut.
Instrumentele disponibile astăzi le permit atacatorilor să redacteze mesaje corecte gramatical și să reproducă tot mai bine comunicările oficiale ale unor instituții sau companii. În aceste condiții, un mesaj care pare autentic nu trebuie considerat automat și sigur. Pașavel spune că un indiciu important rămâne presiunea exercitată asupra destinatarului pentru a-l determina să reacționeze fără să verifice informațiile.
„Phishingul s-a schimbat față de ultimii ani, în care erau greșeli gramaticale evidente și ne puteam da seama mult mai ușor că este phishing. Acum nu mai e același lucru, dar tot putem să avem o gândire critică și, cumva, principalul instrument pe care îl folosesc atacatorii este urgența”, a explicat reprezentanta DNSC.
Un exemplu sunt mesajele prin care ni se cere să achităm imediat o sumă de bani, să accesăm un link pentru a evita blocarea unui cont sau să transmitem rapid anumite date. Tocmai graba pe care o impun astfel de solicitări ar trebui să ne determine să ne oprim și să verificăm dacă expeditorul este într-adevăr cine pretinde că este.
„Ei creează un sentiment că trebuie să acționăm acum. Ar fi mai precaut să ne luăm câteva secunde și să verificăm dacă chiar este real”, a spus Diana Alisa Pașavel.
O altă amenințare tot mai greu de depistat este reprezentată de materialele deepfake. Cu ajutorul inteligenței artificiale pot fi imitate atât chipul, cât și vocea unor persoane reale, iar rezultatele sunt din ce în ce mai convingătoare. Potrivit expertei DNSC, identificarea acestor falsuri nu mai poate fi făcută întotdeauna prin simpla urmărire a mișcărilor buzelor sau prin observarea unor diferențe între voce și imagine.
De ce nu este bine să folosim aceeași parolă pentru mai multe conturi
Securitatea conturilor online depinde în mare măsură și de parolele pe care le alegem. Folosirea aceleiași combinații pentru e-mail, rețele sociale, aplicații bancare și alte servicii poate avea consecințe serioase: dacă una dintre platforme este compromisă, atacatorii pot încerca să folosească parola respectivă și pentru celelalte conturi.
La fel de riscant este să alegem combinații construite în jurul unor informații personale care pot fi găsite relativ ușor, cum ar fi data nașterii, anul căsătoriei sau anul nașterii copiilor.
„Recomandarea este în primul rând să fie parole diferite, nu le reciclăm. Apoi să fie parole complexe, care să nu aibă nicio legătură cu viața noastră personală”, a declarat Diana Alisa Pașavel.
Pentru cei care au zeci de conturi și nu pot memora parole diferite pentru fiecare dintre ele, există managerii de parole. Aceste aplicații stochează combinațiile de acces și le asociază automat cu serviciile pentru care au fost create. În acest fel, utilizatorul nu mai trebuie să folosească aceeași parolă peste tot sau să aleagă variante ușor de ghicit.
„Le punem într-un password manager, un manager de parole. El le va ține minte, le va asocia cu fiecare cont. Ele vor fi diferite pentru fiecare cont în parte, iar noi ne logăm o singură dată în password manager cu o parolă complexă și, de preferat, cu autentificare în mai mulți factori”, a explicat reprezentanta DNSC.
Cum pot fi pregătiți angajații să recunoască atacurile cibernetice
În companii și instituții publice, pregătirea angajaților este la fel de importantă ca soluțiile tehnice de securitate. DNSC recomandă organizarea unor exerciții prin care salariații să fie puși în situația de a identifica mesaje false și tentative de manipulare.
O astfel de simulare presupune trimiterea unor mesaje de phishing controlate, pentru a observa câți angajați accesează linkurile sau răspund solicitărilor. Scopul nu ar trebui să fie sancționarea celor care cad în capcană, ci identificarea vulnerabilităților și îmbunătățirea modului în care aceștia reacționează.
Diana Alisa Pașavel a mai precizat că DNSC pune la dispoziția publicului ghiduri de securitate cibernetică, atât pentru utilizatorii obișnuiți, cât și pentru diferite domenii de activitate. Instituția participă, de asemenea, la exerciții și simulări menite să pregătească organizațiile pentru eventuale incidente.
Dacă un atac reușește, timpul de reacție devine esențial. Utilizatorii și companiile trebuie să încerce să limiteze cât mai repede efectele și să anunțe incidentul către DNSC, inclusiv prin platforma națională de raportare a incidentelor de securitate cibernetică.