O companie din Suedia transformă turbinele scoase din uz în case, fațade și chiar schiuri
Publicat acum 33 minute
Tehnologiile de ultimă generaţie au remodelat capitala Rusiei, făcând-o mai sigură, mai comodă – şi mai atent supravegheată, scrie The New York Times.
La prima vedere, Moscova de azi e un tărâm al minunilor tehnologice. Îţi poţi folosi chipul ca să plăteşti aproape orice, de la biletul de metrou până la finalizarea cumpărării unui apartament. Roboţi aleargă pe trotuare făcând livrări de alimente în 15 minute, iar taxiurile fără şofer urmează să intre în serviciul comercial chiar anul acesta.
La baza multora dintre aceste facilităţi moderne stă o infrastructură digitală solidă, dezvoltată de administraţia oraşului, care a făcut viaţa nu doar mai uşoară, ci şi mai sigură. Poliţia sprijinită de instrumente digitale a ajutat la consolidarea transformării Moscovei din locul aspru şi necruţător de acum 25 de ani, măcinat de spargeri, tâlhării stradale şi crime.
Dar comoditatea şi siguranţa au un preţ: un stat de supraveghere tot mai extins.
Cele aproximativ 300.000 de camere de supraveghere ale Moscovei fac din ea unul dintre cele mai atent urmărite oraşe din lume. E imposibil să eviţi vreun obiectiv pur şi simplu plimbându-te prin oraş. Aceleaşi camere care îi trec rapid pe pasageri prin turnicheţii de la metrou sunt folosite şi pentru a-i monitoriza şi semnala pe oameni.
În aprilie, un muzician rock rus a fost reţinut de poliţie într-o gară din Sankt-Petersburg, după ce camerele de supraveghere l-au confundat cu o figură publică ucraineană asemănătoare la chip, căutată de stat. După ce i-au verificat faţa şi l-au tras de păr ca să se asigure că nu poartă perucă, l-au lăsat să plece.
Reţeaua de camere este conectată la baze de date biometrice. Furnizarea datelor biometrice este voluntară în Rusia, dar este încurajată prin reclame răspândite peste tot, iar cetăţenii nu pot beneficia pe deplin de serviciile digitale dacă nu se conformează.
Aceste baze de date îi ajută pe cei de la putere să ţintească disidenţa politică, nu doar infracţionalitatea. Fluxurile biometrice pot fi folosite pentru a-i vâna pe criticii guvernului după ce aceştia participă la adunări. Vremurile în care ruşii care vorbeau deschis se puteau refugia în oraşe îndepărtate pentru a scăpa de autorităţi, aşa cum făceau în timpul epurărilor lui Stalin, au apus în mare parte.
În iulie, în jur de 10 milioane de ruşi foloseau, într-o formă sau alta, aplicaţii bazate pe date biometrice, iar Kremlinul vrea să crească acest număr, împingându-i pe cetăţeni să adopte aceste instrumente pentru identificare nu doar în gări, ci şi în aeroporturi. Anul acesta, Primăria Moscovei a anunţat că un sistem biometric îi va recunoaşte pe pasagerii din autobuze şi tramvaie, reţinându-le automat costul biletului odată ce confirmă tranzacţia într-o aplicaţie.
Şi alte mari oraşe europene au reţele extinse de camere de supraveghere, cel mai notabil Londra. A Moscovei este însă mai centralizată şi foloseşte datele biometrice pentru a identifica oamenii surprinşi de camere, cu mai puţine restricţii.
Odată cu războiul purtat de Rusia în Ucraina, mizele din spatele supravegherii tot mai extinse au crescut.
Zvonuri despre un nou val de recrutare militară – prima mobilizare majoră de la primele luni ale războiului – au străbătut Rusia. Dacă în trecutul recent era relativ simplu să te sustragi de la încorporare, pentru că centrele de recrutare erau îngropate sub dosare pe hârtie, sistemele digitalizate şi îmbunătăţite cu inteligenţă artificială fac acum acest lucru aproape imposibil. Autorităţile au introdus citaţii electronice care au aceeaşi greutate juridică deplină ca notificările pe hârtie, după ce mii de ruşi au fugit de recrutare în 2022.
În martie, Vlad, un fotograf de artă şi modă în vârstă de 28 de ani, a primit o citaţie prin care era chemat la un centru de recrutare pentru un examen medical obligatoriu. Prin aplicaţia State Services – un portal centralizat pentru servicii guvernamentale, îngrijire medicală şi verificarea identităţii –, a aflat că i se interzisese să părăsească ţara până când nu se conforma.
Vlad, care a cerut ca numele său de familie să nu fie făcut public de teama repercusiunilor, spune că trăieşte acum „în frică”, de când sfidează citaţia, despre care crede că ar putea fi preludiul trimiterii sale la război.
„Există un control total, pentru că renunţi la atât de multe date, încât fiecare pas al tău poate fi urmărit”, a spus el. A încetat să mai folosească metroul, îngrozit de camere.
Analiştii apropiaţi de Kremlin susţin că guvernul foloseşte aplicaţiile comode şi colectarea de date pentru a construi un sistem mai atent la nevoile oamenilor decât ceea ce pot oferi democraţiile occidentale, care se chinuie să planifice pe termen lung din cauza schimbărilor de guvern şi care, în unele cazuri, limitează serviciile digitale din motive de protecţie a vieţii private.
Rusia rămâne la câţiva paşi de sistemul chinezesc de „credit social”, care le atribuie oamenilor un scor în funcţie de comportamentul lor în chestiuni financiare, juridice şi de altă natură şi limitează libertatea celor care greşesc. Dar tehnocraţii ruşi văd, în mod evident, arhitectura digitală a Beijingului ca pe un model.
Gleb Kuzneţov, un analist politic care a lucrat anterior pentru un important think-tank apropiat de Kremlin, a indicat Moscova, condusă de mult timp de primarul Serghei Sobianin, şi Shenzhenul, megaoraşul chinez de înaltă tehnologie, drept modele urbane superioare capitalelor occidentale.
„Rata de aprobare a lui Sobianin este ridicată nu pentru că «alegerile sunt lipsite de competiţie»”, a declarat Kuzneţov, răspunzând unor întrebări scrise, „ci pentru că administraţia oraşului lucrează cu adevărat în interesul locuitorilor săi”.
Autorităţile ruse pot însă opri rapid reţelele care stau la baza acestor facilităţi digitale atunci când percep o ameninţare de securitate, ceea ce scoate la iveală o tensiune între agenţiile tehnocrate şi serviciile de securitate.
În martie, de pildă, serviciile de internet mobil au fost întrerupte brusc, pentru mai bine de două săptămâni, în mare parte din centrul Moscovei, inclusiv în reţeaua de metrou, făcând temporar inutile multe dintre preţuitele servicii digitale ale oraşului.
Locuitorii au rămas uluiţi de această pană, despre care unii analişti au speculat că ar fi fost rezultatul unei intense paranoia de stat, după asasinarea ayatollahului Ali Khamenei în Iran.
„Rusia se va întoarce la situaţia de acum 25 de ani, în care ai o «globalizare petic pe petic»”, crede Jeremy Morris, istoric al Rusiei şi unul dintre puţinii universitari occidentali care încă mai fac cercetare pe teren în această ţară.
„Poţi intra într-un loc şi e ultra-cibernetic şi tehnologizat”, a adăugat el, „iar apoi ieşi din zona de acoperire şi te întorci la o economie rudimentară”.
Potrivit unui oficial rus implicat în dezvoltarea infrastructurii digitale, care a vorbit sub protecţia anonimatului pentru că nu era autorizat să facă declaraţii publice, în interiorul statului se poartă un război tăcut.
Agenţiile tehnocrate, precum Ministerul Dezvoltării Digitale, spune el, se ciocnesc de Serviciul Federal de Securitate (FSB) – mai exact de notoriul său departament de poliţie politică. Deşi are acces la instrumentele digitale, FSB-ul nu a fost implicat în crearea lor. Serviciul preferă metodele analogice, de modă veche, de monitorizare şi control al societăţii, spune oficialul, chiar dacă asta înseamnă să strice tehnologia la care tehnocraţii au lucrat şi în care au investit miliarde.
Poziţia FSB este parţial motivată de instinctul de autoconservare instituţională, întrucât inteligenţa artificială ameninţă să erodeze justificarea aparatului său uriaş de agenţi umani, mai spune oficialul.
În cele din urmă, atât agenţiile digitale, cât şi cele de securitate se luptă pentru urechea şi mintea unui singur om: preşedintele Vladimir Putin, care a cerut guvernului să dezvolte inteligenţa artificială, protejând-o totodată de influenţa occidentală.
În aprilie, vorbind la o reuniune de rang înalt a Kremlinului dedicată inteligenţei artificiale, Putin a formulat mizele în termeni existenţiali.
„Suveranitatea statului rus în viitorul apropiat – şi, fără exagerare, însăşi existenţa sa – depinde de capacitatea noastră de a ne descurca bine în domeniul IA, alături de platformele digitale şi sistemele autonome”, a declarat acesta.
Cu toate ambiţiile sale, Rusiei îi lipsesc însă infrastructura şi echipamentele necesare pentru a dezvolta această tehnologie izolat de China şi de Statele Unite. Sancţiunile occidentale legate de invadarea Ucrainei au limitat accesul Rusiei la cipurile de ultimă generaţie, iar multe dintre cele mai bune minţi tehnice ale sale au părăsit ţara de la începutul războiului, în 2022.
Cele două modele IA de vârf ale Rusiei – unul dezvoltat de cea mai mare bancă de stat a ţării, celălalt de principala companie tehnologică autohtonă – au fost „inspirate” de arhitecturi chinezeşti open-source sau se bazează masiv pe acestea.
În fond, spune Ilia Graşcenkov, analist politic din Moscova, Rusia va fi probabil definită de ceea ce el numeşte o încercare de a „combina lucruri aparent incompatibile”. Asta presupune, spune el, construirea unui „perimetru digital exterior”, care să închidă ţara faţă de restul lumii, accelerând în acelaşi timp digitalizarea în interiorul Rusiei.
Vlad, fotograful care a primit citaţia militară, spune că ar renunţa bucuros la comodităţile high-tech, fără fricţiuni, dacă asta ar însemna să-şi recapete libertatea care îi lipseşte cu adevărat.
Viaţa în Rusia, spune el, seamănă acum cu „a trăi cu o mască de oxigen pe faţă”.