Compania românească de energie nucleară Nuclearelectrica SA și-a exprimat interesul pentru cumpărarea a 300 de tone de concentrat de uraniu dintr-un stoc de peste 1.000 de tone depozitat în apropierea aeroportului din Niamey de la sfârșitul anului 2025, potrivit unei investigații exclusive publicate de Jeune Afrique în colaborare cu MDMG Sahel.
Cantitatea pe care compania românească ar dori să o cumpere reprezintă aproape o treime din stocul de uraniu. Materialul se află în centrul unui litigiu comercial între Niger și compania nucleară franceză Orano, dar și al unor preocupări geopolitice privind posibilitatea ca uraniul să ajungă în cele din urmă în Rusia sau Iran, scrie Turkiye Today.
Documentele obținute de Jeune Afrique și MDMG Sahel prezintă discuții purtate între Nuclearelectrica, guvernul din Niger și Sopamin, compania de stat care administrează activele miniere ale țării.
Uraniul este depozitat de aproape nouă luni în containere aflate în apropierea pistei aeroportului din Niamey.
Compania românească a urmărit cumpărarea a 300 de tone de uraniu
Directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, a transmis pe 13 aprilie autorităților din Niger o scrisoare prin care și-a exprimat interesul pentru achiziționarea uraniului, potrivit documentelor.
Ministrul Minelor din Niger, colonelul Abarchi Ousmane, a răspuns pe 20 aprilie, afirmând că țara sa dorește să "își diversifice partenerii" și să analizeze posibilitățile de furnizare a uraniului către România și Europa. Oficialul l-a invitat pe Ghiță la Niamey pentru a discuta propunerea.
O zi mai târziu, Cosmin Ghiță a reafirmat interesul companiei și a propus trimiterea unei delegații române conduse de Gelu Agafiel Mărăcineanu, director general adjunct al FPCU Feldioara, filială a Nuclearelectrica implicată în activitățile din domeniul combustibilului nuclear.
Delegația urma să viziteze Niamey în perioada 11-15 mai.
Pe 14 mai, înainte de încheierea vizitei, directorul general interimar al Feldioara, Marian Comiati, a trimis o scrisoare către Sopamin în care a exprimat interesul "ferm și fără echivoc" al companiei pentru cumpărarea a 300 de tone de uraniu. Mai multe aspecte urmau să fie negociate, printre care calitatea concentratului de uraniu, condițiile contractuale și ruta de transport. Feldioara și Sopamin au continuat să facă schimb de informații despre termenii unei posibile tranzacții. Potrivit investigației, partea română a solicitat și păstrarea confidențialității negocierilor.
Pe 29 mai, Abdoulahi Garba, directorul general de atunci al Sopamin, înlocuit din funcție pe 17 iulie, a informat Feldioara că susține vânzarea. El a propus însă ca acordul să facă parte dintr-un cadru mai larg de cooperare între Niger și România.
O sursă familiarizată cu negocierile a declarat pentru Jeune Afrique că achiziția ar fi fost finalizată între timp.
Garba a refuzat însă să confirme semnarea unui contract final, iar Nuclearelectrica a negat în mod explicit încheierea unei tranzacții. "Nu a fost încheiat niciun acord și, în consecință, nu a fost stabilit niciun preț", a transmis compania românească pentru Jeune Afrique.
Posibila tranzacție ar putea valora aproximativ 40 de milioane de dolari
Achiziția ar putea avea o valoare de aproximativ 40 de milioane de dolari, potrivit lui Marc Eichinger, specialist în sectorul uraniului din Niger.
Eichinger a explicat că tranzacțiile realizate în afara piețelor obișnuite pot include reduceri de aproximativ 30%.
În condițiile în care uraniul se tranzacționează la aproximativ 190.050 de dolari pe tonă, specialistul estimează că un preț de circa 133.000 de dolari pe tonă ar ridica valoarea tranzacției pentru cele 300 de tone la aproximativ 40 de milioane de dolari. La prețul obișnuit al pieței, valoarea ar ajunge la aproximativ 57 de milioane de dolari. Eichinger a descris un asemenea preț drept avantajos pentru părțile implicate.
Stocul mai mare cuprinde aproximativ 1.050 de tone de uraniu, transportate la sfârșitul lunii noiembrie 2025 de autoritățile militare din Niger de la mina Somair, aflată în apropierea orașului Arlit, în nordul țării, până la Niamey.
Potrivit mai multor surse citate în investigație, uraniul ar fi trebuit inițial să ajungă la un alt cumpărător, Rusia. Compania nucleară de stat rusă Rosatom a semnat în iulie 2025 un memorandum de cooperare cu Ministerul Minelor din Niger, în vederea extinderii colaborării în sectorul nuclear.
Surse guvernamentale franceze consideră că Niger și Rusia ajunseseră la un acord în valoare de aproximativ 170 de milioane de dolari pentru cumpărarea concentratului de uraniu.
Vânzarea către Rusia nu a mai fost finalizată, în ciuda planurilor de exportare a uraniului prin portul Lomé din Togo.
Rusia și Orano rămân factori importanți în posibila tranzacție
Rusia nu s-a retras complet din discuțiile privind uraniul, chiar dacă Niger a început să caute și alți cumpărători internaționali.
Analistul MDMG Sahel Abdou Pagoui a declarat că Rusia a negociat cumpărarea concentratului de uraniu, a contribuit la escortarea convoiului de la Arlit la Niamey și a asigurat paza materialului la aeroport.
Potrivit lui Pagoui, Moscova ar fi cerut un procent direct din valoarea oricărei vânzări către Nuclearelectrica și, în caz contrar, ar putea bloca autorizarea tranzacției. Sopamin nu a confirmat această afirmație.
În același timp, Orano, companie care a fost îndepărtată din Niger, a început mai multe proceduri de arbitraj pentru recuperarea uraniului. Grupul francez a denunțat ceea ce a numit "transportul ilegal" al materialului depozitat la mina Somair.
Orano susține că deține drepturi legale asupra stocului de uraniu.
Compania a transmis pentru Jeune Afrique că își rezervă „dreptul de a iniția orice acțiune, inclusiv proceduri penale și acțiuni împotriva unor terți”, dacă materialul va fi cumpărat cu încălcarea drepturilor sale. Avertismentul ar putea afecta orice posibil cumpărător, inclusiv o companie cu sediul în Uniunea Europeană.
Rutele de transport nu au fost încă stabilite
Transportarea celor 300 de tone de uraniu din Niger în România ar presupune și dificultăți logistice.
Togo ar fi în continuare reticent să permită tranzitarea drumurilor sale de către o încărcătură atât de sensibilă. În același timp, frontiera dintre Niger și Benin rămâne închisă, în ciuda îmbunătățirii recente a relațiilor diplomatice.
O posibilă soluție ar fi transportarea uraniului pe cale terestră prin Nigeria.
Analistul MDMG Sahel Hamid N’gade a explicat că această variantă ar necesita o notă diplomatică sau un acord special de tranzit cu autoritățile de la Abuja, separat de procedurile vamale obișnuite. Materialul radioactiv nu ar putea fi transportat în baza unei autorizații standard de tranzit.
O altă variantă ar fi transportul aerian între Niamey și București.
Potrivit lui N’gade, transportarea întregii cantități de 300 de tone ar necesita cel puțin șase până la opt zboruri cu avioane cargo Iliuşin Il-76, fiecare aeronavă având capacitatea de a transporta aproximativ 50 de tone. O asemenea operațiune ar putea costa Nuclearelectrica între 1,5 și 3 milioane de dolari.
Eichinger consideră că tranzacția ar putea rămâne avantajoasă chiar și după includerea acestor costuri de transport. Specialistul a remarcat și că România este membră a Uniunii Europene și, spre deosebire de Rusia sau Iran, nu se află sub sancțiuni. În opinia sa, acest lucru ar putea oferi garanții suplimentare Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.