”O adevărată lovitură de maestru”. O conductă de 1.200 de km din 1980 a ajuns gura de oxigen la problema Ormuz. Și nu e singura soluție

Riscul ca Iranul să controleze Strâmtoarea Ormuz obligă statele din Golf să reanalizeze planurile costisitoare privind construirea unor conducte care să ocolească acest punct strategic, pentru a-și putea continua exporturile de petrol și gaze, scrie Financial Times.

Oficiali și executivi din industrie afirmă că noile conducte ar putea deveni singura soluție reală pentru reducerea vulnerabilității persistente a statelor din Golf la eventuale perturbări în strâmtoare, chiar dacă astfel de proiecte ar fi scumpe, complicate politic și ar necesita ani întregi pentru a fi finalizate.

Conflictul actual a readus în prim-plan valoarea strategică a conductei est-vest a Arabiei Saudite, cu o lungime de 1.200 de kilometri. Construită în anii 1980, pe fondul temerilor că „războiul petrolierelor” dintre Iran și Irak ar putea închide Strâmtoarea Ormuz, această conductă reprezintă astăzi o rută vitală. Ea transportă 7 milioane de barili de petrol pe zi către portul Yanbu, la Marea Roșie, ocolind complet Ormuz.

„Privind în urmă, conducta Est-Vest pare o adevărată lovitură de maestru”, a declarat un executiv de rang înalt din sectorul energetic din Golf.

Amin Nasser, directorul executiv al gigantului petrolier saudit Aramco, le-a spus luna trecută analiștilor că această conductă este „principala rută pe care o valorificăm în acest moment”.

În prezent, regatul saudit analizează cum ar putea exporta o parte mai mare din producția sa zilnică, de 10,2 milioane de barili, prin conducte, evitând astfel apele aflate sub influența Iranului.

Cea mai bună soluție e și cel mai dificil de realizat

Printre opțiunile analizate se numără atât extinderea suplimentară a capacității conductei Est-Vest, cât și construirea unor noi rute.

În trecut, mai multe planuri de conducte în regiune au fost abandonate sau amânate din cauza costurilor ridicate și a complexității tehnice și politice. Însă, potrivit lui Maisoon Kafafy, consilier senior în cadrul programelor pentru Orientul Mijlociu ale Atlantic Council, starea de spirit în Golf s-a schimbat semnificativ. „Simt o trecere de la ipoteze la realitatea operațională”, a spus ea. „Toată lumea privește aceeași hartă și ajunge la aceleași concluzii.”

Kafafy consideră că cea mai bună soluție nu ar fi o singură conductă alternativă, ci o rețea de coridoare energetice. Ea admite însă că un astfel de proiect ar fi și cel mai dificil de realizat.

Pe termen lung, este probabil ca orice conducte noi să fie integrate în coridoare comerciale mai ample, prin care să circule nu doar petrol și gaze, ci și alte tipuri de mărfuri. Una dintre opțiuni ar fi relansarea planurilor susținute de Statele Unite pentru un coridor ambițios care să lege India de Golf și apoi de Europa, cunoscut sub numele de IMEC, a declarat un oficial din Golf. Totuși, o parte a proiectului includea inițial și o conductă sensibilă din punct de vedere politic, care ar fi trebuit să ajungă până în portul israelian Haifa.

Costurile estimate: până la 20 de miliarde de dolari

Yossi Abu, directorul executiv al companiei israeliene NewMed Energy, a declarat că este convins că vor fi construite conducte către Marea Mediterană, indiferent dacă acestea vor ajunge în porturi israeliene sau egiptene.

„Oamenii trebuie să-și controleze propriul destin, împreună cu prietenii lor”, a spus el. „Avem nevoie de conducte petroliere, de conectivitate feroviară, de infrastructură regională terestră, fără să mai depindem de blocaje pe care alții le pot folosi pentru a ne sufoca.”

Christopher Bush, directorul executiv al Cat Group, compania privată libaneză care s-a numărat printre principalii constructori ai conductei saudite Est-Vest, a afirmat că interesul pentru noi proiecte exista încă dinaintea izbucnirii războiului. „Am primit solicitări privind diverse conducte”, a spus el. „Am mai multe prezentări diferite pe birou.”

Bush avertizează însă că obstacolele rămân uriașe. În opinia sa, costul replicării în prezent a conductei Est-Vest, care a necesitat săpături prin bazaltul dur al munților Hijaz, de pe coasta Mării Roșii a Arabiei Saudite, ar fi de cel puțin 5 miliarde de dolari.

Propunerile pentru rute multinaționale mai complexe, care ar traversa Irakul și apoi Iordania, Siria sau Turcia, ar costa între 15 și 20 de miliarde de dolari.

„S-a analizat această posibilitate. Există chiar și studii preliminare de inginerie pentru astfel de trasee din Irak. Este o oportunitate despre care s-a discutat”, a spus el.

În același timp, riscurile de securitate sunt majore

Potrivit lui Bush, în Irak există încă „foarte multe” bombe neexplodate, iar prezența continuă a ISIS și a altor grupări militante amplifică incertitudinea.

Nici rutele sudice, către porturile din Oman, nu ar fi lipsite de dificultăți. Acestea ar presupune traversarea atât a deșertului, cât și a unor lanțuri muntoase stâncoase, a avertizat Bush.

În plus, porturile din Oman nu sunt complet ferite de amenințările iraniene. Atacurile cu drone asupra portului strategic Salalah din ultimele zile au forțat închiderea temporară a acestuia.

La dificultățile logistice se adaugă și cele politice, inclusiv problema controlului asupra conductelor și a administrării fluxurilor energetice. O eventuală rețea regională de conducte ar obliga statele din Golf „să renunțe la politicile lor individualiste și să lucreze împreună”, a spus Bush. „Întotdeauna s-a considerat mai ieftin și mai sigur să aduci o navă, să o încarci și să o trimiți la destinație”, a adăugat el.

Cele mai realiste variante

Pe termen scurt, cele mai realiste variante par să fie extinderea conductei Est-Vest și majorarea capacității rutei deja existente dintre Abu Dhabi și Fujairah.

Aceste opțiuni ar permite creșterea capacității de export fără complicațiile unei infrastructuri transfrontaliere noi.

Arabia Saudită ar putea, de asemenea, să dezvolte terminale suplimentare de export pe coasta Mării Roșii, inclusiv în portul de mare adâncime construit pentru proiectul Neom. „Sunt sigur că această opțiune este analizată”, a spus Bush. „Sunt multe minți strălucite care se uită acum la toate aceste scenarii. Este o problemă majoră.”

Ministerul Energiei din Arabia Saudită nu a răspuns solicitărilor de comentarii. Un executiv din domeniul energetic a afirmat însă că Abu Dhabi „a avut întotdeauna un plan B pentru o a doua conductă către Fujairah”. Acesta a adăugat însă că este puțin probabil să fie luată o decizie înainte ca statutul pe termen lung al Strâmtorii Ormuz să fie clarificat. Adnoc, compania petrolieră de stat din Abu Dhabi, a refuzat să comenteze.

Între timp, Regatul Unit coordonează discuții între 35 de țări, în încercarea de a forma o coaliție care să permită redeschiderea strâmtorii.

Maisoon Kafafy a fost de acord că statele din Golf au nevoie de timp pentru a evalua pe deplin situația, însă a subliniat că amploarea actualei crize energetice le obligă deja să gândească diferit. „Discuțiile au avansat mult mai departe de-a lungul întregului lanț decizional”, a spus ea. „Nu mă aștept ca lucrurile să revină la status quo-ul de dinaintea conflictului.”