Moartea Papei Francisc aduce lupta de putere internă de la Vatican la apogeu zilele acestea, în condițiile în care Biserica Catolică va decide dacă viitorul său este alături de reformă și transparență, alegând un papă „franciscan” sau dacă va reveni la conservatorism sau poate chiar la reacționarismul unor membri ai clerului, scrie The Guardian.
Dintre cei 135 de cardinali cu drept de vot în Colegiul Cardinalilor, 110 au fost numiți la posturi de Papa Francisc, inclusiv cei mai conservatori dintre ei.
În zilele următoare, o luptă feroce pentru viitorul Bisericii se va lupta la vârful organizației bisericești.
În total sunt peste 250 de cardinali, însă cei cu vârste de peste 80 de ani nu mai pot participa la conclav. Asta face ca doar 135 să mai aibă drept de vot, ei urmând să se deplaseze spre Roma în zilele următoare pentru a duce la capăt misiunea alegerii noului Episcop al Romei.
În cei 12 ani de pontificat ai lui Francisc, suveranul pontif a numit în jur de 110 dintre cardinalii eligibili, prelați din toată lumea. Unii observatori ai Vaticanului spun că Francisc a „pregătit” un conclav care să-i aleagă un succesor după asemănarea sa.
Aripa liberală vs. aripa conservatoare din Colegiul Cardinalilor
Aceste numiri ale pontificatului lui Francisc fac „dificilă alegerea unui papă «anti-franciscan»”, spune Iacopo Scaramuzzi, jurnalist de la Vatican pentru ziarul La Repubblica și autor al cărții Tango Vaticano. La Chiesa al Tempo di Francesco (it. n. red. – Tango a la Vatican. Biserica în timpul lui Francisc).
„Dar asta nu înseamnă deloc că acest grup de cardinali numiți de Francisc este unanim în idei sau coeziv. Aproape toți cardinalii aleși sunt pastori din mari eparhii din toată lumea. Sunt și conservatori dar și progresiști printre ei”, spune Scaramuzzi.
De exemplu, Gerhard Ludwig Muller, un cardinal german numit de Francisc a avut un conflict deschis cu regretatul papă pe numeroase probleme, inclusiv pe tema decretului prin care s-a permis binecuvântarea cuplurilor gay. Muller a spus că acest decret este o „erezie”.
Din momentul în care a fost ales, Papa Francisc i-a înfuriat pe conservatori și pe tradiționaliști cu noul său stil pontifical, cu mesajul său al compasiunii și toleranței și cu felul în care a pus stop secolelor de privilegiu și opulență la vârful Bisericii Romano-Catolice.
În discursul său public, Papa a fost o voce puternică a celor săraci și marginalizați, a criticat impactul capitalismului global asupra vieților oamenilor, a cerut acțiune în domeniul crizei climatice, a îndemnar la compasiune față de păcătoși și față de migranți și refugiați.
Chiar și prezența sa la Vatican a fost diferită de cea a predecesorilor săi – dacă aceștia au preferat îmbrăcăminte opulentă, cu pantofi roșii și pelerine din blană de hermină sau coroane și haine pline de aur și diamante, Papa Francisc s-a prezentat auster și smerit – a purtat mereu doar o sutană albă și simplă, pălăria papală albă simplă și o cruce pe care a purtat-o și când era arhiepiscop de Buenos Aires.
Predecesorii săi au locuit toți într-un apartament papal opulent gestionat de călugărițe devotate, în timp ce Francisc a ales să trăiască într-o simplă cameră de oaspeți la Santa Marta și să mănânce într-o cantină simplă cu autoservire.
Opoziție permanentă la pontificatul lui Francisc
Multă vreme în pontificatul său, principalul lider simbolic al facțiunii conservatoare a fost chiar predecesorul său direct, Benedict al XVI-lea. Josef Ratzinger a promis să rămână „ascuns de lume” după demisia sa neașteptată din anul 2013, prima oară când un papă a renunțat la funcție în 600 de ani.
Totuși, Papa Benedict a rămas la Vatican, a organizat întâlniri, a dat interviuri și a scris cărți și articole, exprimând de multe ori idei radical diferite de cele promovate de Francisc.
Opoziția la pontificatul lui Francisc nu s-a încheiat, însă, cu moartea bătrânului papă emerit în 2022, sau după zece zile de la moartea influentului cardinal George Pell, care a descris pontificatul lui Francisc drept „o catastrofă” într-un articol publicat sub un nume fals.
Deseori, Francisc a făcut referiri acide la adversarii săi. În autobiografia sa, „Speranță”, publicată în ianuarie, papa spunea că un indiciu față de starea psihică a adversarilor săi este felul ostentativ în care ei se îmbracă.
„Aceste feluri de a te îmbrăca uneori ascund un dezechilibru mintal, o deviație emoțională, dificultăți de comportament și probleme personale care pot fi exploatate”, scria el.
Cei mai duri critici ai lui Francisc
Conservatorii au fost înfuriați de relaxarea poziției Bisericii față de catolicii divorțați și recăsătoriți, deschizând drumul pentru ca ei să se poată împărtăși din nou.
Astfel, cei care consideră că divorțul este un păcat, l-au acuzat pe Papa Francisc de „erezie”.
Acuzația de erezie a fost repetată într-o scrisoare deschisă de 20 de pagini din 2019, semnată de mai mulți preoți și cărturari catolici proeminenți ca răspuns la „daunele în acumulare provocate de cuvintele și acțiunile Papei Francisc din ultimii ani, multe dintre care au provocat cele mai rele crize din istoria Bisericii Catolice”.
Cel mai aprig critic a fost cardinalul american trumpist Raymond Burke, un fervent susținător al președintelui republican și un vocal critic față de poziția franciscană față de drepturile minorității gay și față de dreptatea socială.
Francisc l-a marginalizat pe Burke, tăindu-i inclusiv salariul și apartamentul pe care-l avea din banii Vaticanului. Burke rămâne, totuși, popular printre americanii catolici conservatori.
Cardinalul Robert Sarah s-a profilat ca un alt rival puternic al lui Francisc în ianuarie 2020, când a publicat o carte, aparent cu Benedict al XVI-lea drept co-autor, în care a apărat celibatul clerical într-un moment în care Francisc lua în calcul o relaxare a regulilor. Cardinalul din Guinea este un aprig critic al Islamului, de asemenea, al migranților și persoanelor gay și al rolului femeilor în societate.
Rezultatul acestui conclav istoric va fi influențat de numeroase variabile, mai ales politica globală din prezent.
„Trump, China, naționaliștii... toate acestea sunt variabile care ar putea să conteze. În plus, va exista o dorință pentru un personaj mai tradițional și mai puțin carismatic decât Francisc. Multe lucruri pot să conteze la momentul votului și nu este clar dacă el va merge mai degrabă spre un progresist sau spre un conservator”, spune Scaramuzzi.