China vrea să construiască cel mai puternic "mega-baraj", într-un canion spectaculos, în „Marea Curbă” a râului Yarlung Tsangpo. Proiectul hidroenergetic de 168 de miliarde de dolari ar putea deveni cel mai puternic din lume, spun oficialii de la Beijing, scrie CNN.
Liderul chinez Xi Jinping a cerut ca proiectul să „avanseze sistematic și eficient”, în timpul unei vizite rare, la începutul acestui an, în Tibet, o regiune în care Beijingul își consolidează în continuare controlul, invocând creșterea economică și stabilitatea.
Experții spun că sistemul hidroenergetic, construit în bazinul inferior al râului Yarlung Tsangpo din Tibet, va fi o performanță inginerească fără precedent. Proeictul va pune în valoare o cădere de altitudine de 2.000 de metri. Prin tuneluri săpate într-un masiv muntos, China ar urma să capteze energia apei într-o regiune supranumită „turnul de apă al Asiei”.
Proiectul ar putea ajuta eforturile globale de încetinire a schimbărilor climatice, sprijinind China, care e în prezent cel mai mare emitent de carbon din lume, să reducă dependența de energia pe cărbune. Însă construcția ar putea, totodată, să perturbe un ecosistem rar și aproape neatins, precum și casele comunităților indigene.
Zeci de milioane de oameni depind, de asemenea, de râu în aval, în India și Bangladesh, unde experții spun că impactul potențial asupra ecosistemului, inclusiv asupra pescuitului și agriculturii, este insuficient studiat.
În India au apărut deja comentarii în care proeictul e numit o posibilă „bombă cu apă”, iar apropierea sa de granița disputată chino-indiană îl expune riscului de a deveni un nou punct de tensiune într-un conflict teritorial de durată între cele două puteri nucleare.
În ciuda mizei, proiectul rămâne un secret
Indiciile privind designul proiectului, menționate în rapoarte oficiale sau științifice și în informații din surse deschise documentate de CNN, sugerează că sistemul complex ar putea include baraje și rezervoare de-a lungul râului Yarlung Tsangpo, precum și o serie de centrale hidroenergetice subterane conectate prin tuneluri, care ar capta energia pe măsură ce o parte deviată a râului coboară brusc în altitudine.
„Acesta este cel mai sofisticat și inovator sistem de baraje pe care l-a văzut vreodată planeta”, a spus Brian Eyler, directorul programului pentru Energie, Apă și Sustenabilitate la think tank-ul Stimson Center din Washington. „Este și cel mai riscant și posibil cel mai periculos.”
China nu este de acord. Într-un comunicat pentru CNN, Ministerul chinez de Externe a declarat că proiectul a „parcurs decenii de cercetări aprofundate” și că au fost „implementate măsuri temeinice de siguranță inginerească și protecție ecologică pentru a se asigura că nu va afecta negativ zonele din aval”.
„De la pregătirea inițială și până la demararea oficială a proiectului, partea chineză a menținut întotdeauna transparența privind informațiile relevante și a păstrat deschise canalele de comunicare cu țările din aval”, a transmis ministerul, adăugând că, „pe măsură ce proiectul avansează”, Beijingul va „împărtăși informațiile necesare cu comunitatea internațională” și va „întări comunicarea și cooperarea cu țările din aval”.
Scopul proiectului, a mai spus ministerul, e „accelerarea dezvoltării energiei curate, îmbunătățirea nivelului de trai local și abordarea activă a schimbărilor climatice”.
Dar Beijingul ar putea avea și alte priorități. „Dacă unești punctele dezvoltării infrastructurii chineze în Himalaya, mai ales în zonele de frontieră cu India de-a lungul Tibetului, ele sunt plasate strategic”, a spus Rishi Gupta, director adjunct la Asia Society Policy Institute din New Delhi. „Proiectul se aliniază obiectivului mai larg al Chinei de a-și valorifica resursele naturale pentru a consolida controlul asupra unor regiuni critice precum Tibetul și granițele sale.”
Joc de putere în Himalaya
Yarlung Tsangpo își croiește drum dintr-un ghețar din Himalaya, traversează platoul care a adăpostit budismul tibetan și se îndreaptă spre marginea sudică a țării. Un sector al râului, situat lângă granița de facto a Tibetului cu un stat indian a cărui teritoriu China îl revendică, a atras de mult timp atenția pentru potențialul său de producere a energiei.
Acolo, cursul de apă face o întoarcere spectaculoasă în formă de potcoavă, în jurul unui masiv montan, în ceea ce este cunoscut drept „Marea Curbă”, o traiectorie în care râul pierde aproximativ 2.000 de metri altitudine pe o distanță de circa 50 de kilometri.
S-a estimat că această coborâre ar putea genera anual aproximativ 300 de miliarde de kilowați-oră, de circa trei ori producția barajului „Trei Defileuri” (Three Gorges), în prezent cel mai puternic din lume.
Dezvoltarea hidroenergetică din sectorul inferior al Yarlung Tsangpo „nu este doar o inițiativă hidroenergetică”, ci și un proiect de securitate națională, care include securitatea resurselor de apă, securitatea teritorială și altele, a spus Yan Zhiyong, pe atunci președintele Power Construction Corporation of China (PowerChina), într-un discurs din 2020, potrivit unei publicații a presei de stat chineze.
Un astfel de proiect în zona inferioară a râului este discutat de decenii, dar nu a fost încercat niciodată, considerat mult timp extrem de dificil, într-o zonă izolată și periculoasă, complicat chiar și pentru o țară lider la construcția de mega-baraje.
Șantierul a început în iulie
Acum, imagini din satelit, documente publice și postări pe rețele sociale din zonă, analizate de CNN, arată că se lucrează la construirea și lărgirea drumurilor, ridicarea de poduri, amenajarea de facilități de depozitare pentru explozibili, extinderea acoperirii celulare și relocarea sătenilor, toate semne ale unor pregătiri pentru șantier, care a început oficial în iulie.
Documentele oficiale se referă adesea la proiect folosind inițialele latine „YX”, ca abreviere pentru sectorul inferior al Yarlung Tsangpo, dar oferă puține detalii despre design. Presa de stat a spus că proiectul folosește în principal o metodă de „îndreptare și deviere a râului” prin tuneluri și include cinci centrale hidroenergetice în cascadă.
Analiza CNN a informațiilor din surse deschise, inclusiv lucrări academice, licitații oficiale, brevete pentru designul centralelor depuse de o filială PowerChina, un document local de urbanism, precum și imagini din satelit și postări din zonă, a arătat cum prinde contur acest proiect.
O simulare bazată pe aceste informații, realizată împreună cu experți de la programul pentru Energie, Apă și Sustenabilitate al Stimson Center, care au oferit analiză tehnică și geografică, sugerează că designul ar putea fi un sistem întins de centrale, tuneluri și rezervoare, care împreună s-ar putea întinde pe aproximativ 150 de kilometri, în linie dreaptă, de la prima la ultima stație.
Sistemul ar începe cu un rezervor creat de un baraj la orașul Mainling, unde premierul chinez Li Qiang a participat în iulie la ceremonia de lansare a proiectului. Rezervorul de acolo, care, potrivit simulării, s-ar putea întinde pe zeci de kilometri, ar permite operatorilor să regleze debitul de apă în întregul sistem hidroenergetic.
Un al doilea baraj, mai jos, amplasat mai în aval și dincolo de o zonă umedă națională protejată, ar fi probabil folosit pentru a devia o parte a râului departe de Marea Curbă și într-un sistem de tuneluri săpate prin munți și pe sub o vale alăturată, potrivit simulării designului posibil. Aici, apa deviată ar trece, probabil, printr-o serie de centrale în cascadă, fiecare situată cu sute de metri mai jos ca altitudine față de precedenta, generând energie uriașă pe parcurs, înainte de a se reuni din nou cu râul principal.
Locațiile exacte ale tuturor celor cinci stații sunt necunoscute. De asemenea, nu se știe cât teren va fi inundat pentru a crea acest sistem.
O altă întrebare-cheie pentru un astfel de design este dacă sistemul va avea un baraj și o centrală finală care să permită operatorilor să controleze debitul total al râului principal înainte ca acesta să traverseze țările din aval.
Experții spun că un baraj final, care ar putea include o centrală și ar putea fi amplasat mai aproape de granița de facto cu India, ar fi o completare opțională a proiectului principal, din cauza costurilor, a dificultăților și a riscurilor potențiale.
Un articol semnat de oameni de știință ai guvernului chinez, publicat la începutul acestui an în revista Nature, Communications Earth & Environment, părea să confirme că două rezervoare din amonte de tunelurile de deviere vor regla câtă apă intră în acele tuneluri, iar un al treilea, în aval, va regla apa pe măsură ce aceasta revine în râul principal. Dar experții subliniază că, până când China nu publică mai multe detalii, evaluările independente nu pot fi decât „cele mai bune estimări”.
Clar este că, pentru a construi sistemul hidroenergetic, inginerii și hidrologii chinezi vor trebui să lucreze în condiții dificile. Râul traversează una dintre cele mai active zone seismice din lume, unde chiar și munții continuă să crească cu milimetri în fiecare an.
„Provocarea va fi să construiești un sistem care poate atenua sau evita riscurile de siguranță”, a spus Eyler. „Sistemul este foarte complicat. Se toarnă mult beton pentru mai multe baraje și tuneluri care străbat munți activi seismic. China prioritizează siguranța barajelor… dar poți atenua riscul în Himalaya?”
Risc „imens”: Marea Curbă
China are un istoric al construirii de baraje complexe și controversate.
Proiectul „Trei Defileuri”, un baraj care se ridică la aproape jumătate din înălțimea Empire State Building, a impus strămutarea a peste un milion de oameni înainte să devină operațional în 2003.
Aproape o treime din capacitatea totală instalată de hidroenergie la nivel global, în 2024, se afla în China.
În Tibet, autoritățile chineze vor să transforme regiunea într-un hub de energie verde. În această viziune, hidroenergia este legată de instalații masive de panouri solare și parcuri eoliene, folosite pentru a alimenta o industrie de supercomputing la mare altitudine și pentru a trimite electricitate către est, în timp ce „îmbunătățesc nivelul de trai și prosperitatea localnicilor”. Dar acest plan plasează infrastructura necesară tranziției tehnologice și energetice a Chinei chiar în inima unei regiuni sensibile ecologic.
La Marea Curbă, Yarlung Tsangpo este mărginit pe două laturi de cel mai adânc canion din lume, tăiat într-un peisaj de păduri aproape intacte, flancat de munți și desemnat una dintre rezervațiile naturale de nivel național ale Chinei.
„Marea Curbă a Yarlung Tsangpo este unul dintre cele mai extraordinare fenomene geologice și ecologice de pe planetă”, a spus Ruth Gamble, istoric de mediu, cultură și climă al Tibetului la La Trobe University din Australia. „În câteva sute de kilometri treci de la vârfuri de aproape 8.000 de metri la jungle tropicale.”
De ani de zile, oamenii de știință și organizațiile pentru drepturi și-au exprimat îngrijorarea legat de dezvoltarea infrastructurii în această zonă.
Organizația germană Society for Threatened Peoples a trimis la începutul acestui an o scrisoare Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, acuzând China că își încalcă propriile reguli care restricționează amplasarea facilităților de producție în zonele nucleu sau tampon ale rezervațiilor naturale.
Beijingul a declarat la începutul acestui an că proiectul a „respectat strict” o lege de protecție ecologică și include un „sistem avansat de monitorizare a mediului” pentru a preveni impacturi asupra „zonelor ecologice-cheie și habitatelor faunei rare”.
În timpul vizitei sale în Tibet, în iulie, premierul Li i-a îndemnat pe cei implicați în proiect să „se asigure că mediul ecologic nu este afectat”. Dar experții se întreabă cum ar putea un proiect de o asemenea amploare să nu aibă impact.
„Râurile nu se opresc la granițele parcurilor naționale, și nici leoparzii de zăpadă sau alte animale, ori chiar plantele și copacii”, a spus Gamble.
„Amintirile rămân în urmă”
O altă întrebare majoră este cât de mult va perturba proiectul viața oamenilor din regiune, dintre care unii trăiesc de generații într-un colț al țării rămas în mare parte neatins de ambițiile infrastructurale ale Chinei.
Câteva zeci de mii de persoane locuiesc în zonele unde vor fi construite proiectele, inclusiv comunități indigene precum Monpa și Lhoba, două dintre cele mai mici minorități etnice recunoscute oficial din țară.
Oficialii chinezi au recunoscut că proiectul va necesita „relocarea comunităților locale” în Tibet și au spus că au fost identificate „noi locuri de cult” în apropierea „noilor zone rezidențiale”.
Guvernele din orașul Mainling și din județul Medog, unde se construiește secțiunea din aval a proiectului, au emis avertismente că vor „reprima dur” orice infracțiuni care ar putea perturba un „proiect major de construcție națională”.
În județul Medog, videoclipuri postate de utilizatori arată coloane de mașini și camioane cu steaguri chineze și bannere de propagandă, transportând săteni din localitatea lor spre noi locuințe, mai aproape de granița de facto China–India.
„Mutarea ia oamenii și lucrurile, dar amintirile rămân în urmă”, a scris pe rețelele sociale o femeie care a spus că este relocată. „Ajunsă în noul loc, simt un amestec de emoții, fără să știu când voi mai putea vizita din nou satul meu”, a spus ea.
Nu este clar dacă locuințele acestor rezidenți vor fi afectate direct de construcția barajelor. Ministerul chinez de Externe a spus la începutul acestui an că planul de relocare pentru proiect va „prioritiza drepturile, participarea și bunăstarea locuitorilor afectați” și va „respecta credințele religioase și patrimoniul cultural local, evitând strategic siturile religioase”. Agenția de stat Xinhua a spus că proiectul va ajuta economia și va „crea noi locuri de muncă”, „sporind astfel sentimentul de câștig, fericire și siguranță pentru oamenii tuturor grupurilor etnice”.
Temeri legate de „bombă cu apă” în aval
Cel mai important oficial al statului indian Arunachal Pradesh, de lângă granița de facto cu Tibetul, a avertizat în iulie că barajul reprezintă o amenințare existențială pentru oamenii din regiune și ar putea fi folosit de China ca o „bombă cu apă”.
„China nu poate fi de încredere. Nimeni nu știe ce vor face și când”, a spus guvernatorul Pema Khandu într-un interviu pentru Press Trust of India.
La New Delhi, oficiali au declarat la începutul acestui an că monitorizează „cu atenție” planurile hidroenergetice ale Chinei și au promis că vor lua inclusiv măsuri preventive și corective pentru a proteja viața și mijloacele de trai ale cetățenilor indieni”. CNN a solicitat un comentariu de la Ministerul Afacerilor Externe al Indiei privind proiectul și schimbul de informații și date al Chinei.
Situația riscă să tulbure și un echilibru diplomatic oricum complicat între China și India, în timp ce cele două țări încearcă să reducă tensiunile de la granița puternic militarizată. În timpul unei întâlniri la New Delhi, în august, oficiali de vârf din ambele părți au discutat despre „cooperarea privind râurile transfrontaliere”.
China are deja un istoric controversat privind operarea barajelor de pe un alt râu transnațional, Mekong. Operatorii de acolo au fost acuzați că au provocat secetă în Vietnam prin manipularea debitului cu ajutorul rezervoarelor și barajelor pentru a maximiza producția de energie, acuzație pe care Beijingul o neagă.
Pentru proiectul YX, cercetători și oficiali chinezi spun că ar putea ajuta la protejarea regiunilor din aval pe măsură ce inundațiile devin mai imprevizibile din cauza schimbărilor climatice.
Experții sunt de acord că un baraj în amonte ar putea avea un efect pozitiv asupra inundațiilor, dar spun că sunt necesare mai multe informații.
„Deși barajul ar putea, potențial, să regleze inundațiile musonice, o administrare greșită, precum eliberări bruște de apă, ar putea intensifica riscurile de inundații”, a spus experta în guvernanța apei Anamika Barua, profesoară la Indian Institute of Technology Guwahati din Assam, o altă regiune indiană traversată de râu.
„Tot repetă «China asta» și «China aia», dar noi nici măcar nu știm ce construiește China”, a declarat pentru CNN Tagori Mize, purtător de cuvânt al unui grup local de fermieri indigeni. „Nu ni se spune nici unde vom locui. Nimic nu e clar.”