La o vârstă la care mulți pensionari preferă liniștea de acasă, alpinistul și scriitorul Dinu Mititeanu continuă să urce pe munte și să își facă planuri pentru noi trasee. La 84 de ani a parcurs integral Via Transilvanica, dormind la cort și purtând în spate un rucsac de peste 20 de kilograme, iar acum, la 87 de ani, spune că nu suferă de nicio boală cronică și nu urmează niciun tratament.
Întrebat care sunt obiceiurile care l-au ajutat să ajungă la această vârstă într-o formă atât de bună, Mititeanu spune că există, desigur, și o componentă genetică, însă mișcarea a avut un rol esențial.
„În afară de componenta genetică, ținând cont că toți ai mei au fost longevivi și au trăit mulți ani, dar toți au făcut mișcare, nu de genul meu, sportiv, ci muncă fizică la țară, cred că foarte important a fost faptul că am mers pe munte permanent, nu doar ocazional. «Mișcarea este viața», așa spunea bunicul meu. Și eu m-am mișcat tot timpul: în concedii, în vacanțe, în fiecare weekend. Merg și acum pe munte. Am 87 de ani, deja nu mai am 86”, povestește el.
Spune că la fel de importantă este dorința de a rămâne activ și de a avea obiective.
„Dacă nu aș mai avea dorința de a vedea muntele, locurile care mi-au devenit dragi sau locurile în care încă n-am fost și în care vreau să ajung, probabil că ar fi altceva. Unii se miră că, la vârsta asta, mai am planuri de viitor și încă multe. Nu pe toate o să le îndeplinesc, dar voi încerca. Chiar dacă, la un moment dat, nu voi mai putea merge pe munte din cauza picioarelor, pentru că bătrânețea începe de la picioare, important este să nu te lași și să nu te consideri bătrân, ci doar un om mai în vârstă, care poate face lucruri, chiar dacă mai încet.”
„Pensionarea nu înseamnă că ți-ai încheiat viața”
Dinu Mititeanu consideră că una dintre cele mai mari greșeli este felul în care mulți oameni privesc pensionarea.
„Unii, când ies la pensie, se consideră că și-au încheiat viața, ceea ce este o prostie. Și-au încheiat viața profesională, atât. Dacă omul are alte pasiuni, ar trebui să se bucure. Eu m-am bucurat când am ieșit la pensie, pentru că am avut mai mult timp să merg pe munte, să citesc cărți despre munte și să caut pe YouTube filme despre munte. Asta este pasiunea mea. Altul are altă pasiune și ar trebui să și-o continue.”
La 87 de ani spune că analizele sale sunt comparabile cu cele ale unui om mult mai tânăr.
„Nici măcar hipertensiune nu am, nici glicemie, nici colesterol. Toate sunt ca la 30-40 de ani. N-am avut niciodată dureri de genunchi sau de coloană. E o mirare și pentru mine.”
Recunoaște că stilul de viață l-a ajutat mult.
„N-am avut vicii. Nu am fumat, nu am băut, n-am fost gurmand. Mi-am dus o viață sănătoasă din dorința de a putea merge pe munte și după 90 de ani. Probabil că și faptul că am făcut Medicina și ni s-a insistat pe medicina preventivă, pe ideea că este mai ușor să previi o boală decât să o tratezi, m-a ajutat.”
„Am și viață spirituală, nu doar fizică”
Pe lângă mișcare, alpinistul spune că încearcă să își mențină activă și mintea.
„Citesc, scriu, corespondez, discut cu alți prieteni. Am și viață spirituală, nu numai viață fizică și mișcare.”
În ceea ce privește alimentația, nu urmează diete speciale.
„În general mănânc de toate. Nu țin niciun fel de regim, dar nici nu fac excese.”
„Confortul este o păcăleală”
După zeci de ani petrecuți pe munte, Dinu Mititeanu spune că a învățat o lecție pe care încearcă să o transmită și altora.
„Opinia mea este că trupul trebuie să fie sclavul sufletului. Se întâmpla să ajung seara foarte obosit și simțeam că abia îmi mai mișc picioarele, dar îmi spuneam: «Mișcați-vă, că trebuie!».”
El avertizează că prea mult confort poate deveni un obstacol.
„Confortul este o păcăleală. Dacă ne lăsăm absorbiți de confort, el se transformă în lene. Eu nu cred că trebuie să ascultăm mereu de dorința de a ne fi cât mai comod. Trebuie să ne obișnuim și cu viața dincolo de zona de confort. Nu căutăm dificultățile cu orice preț, dar nici confortul. Trebuie să existe o cale de mijloc.”
La final, Dinu Mititeanu îndeamnă oamenii să petreacă mai mult timp în natură.
„Confortul nu ne ajută să dormim mai bine, ci mișcarea, mai ales mișcarea în natură. De aceea le-aș recomanda tuturor să iasă din casă, să iasă din oraș, să facă plimbări prin păduri și să se bucure de liniște, care, după părerea mea, este cea mai frumoasă muzică. Sau să asculte cântecul păsărilor. Este o bucurie să observi viața naturii și lucrurile pe care nu le poți vedea dacă stai acasă, în fotoliu.”