Mai mulţi cercetători au reanalizat fosilele descoperite la situl arheologic Grăunceanu, iar aceştia au găsit noi semne clare de tăiere, lăsate de strămoşii noştrii. Această nouă descoperire respinge teoria iniţială, conform căreia hominii au început să trăiască în Europa acum 200.000 de ani, scrie Live Science.
În 2017, Sabrina Curran, unul dintre cercetători, a fost prima care a observat semnele lăsate pe o fosilă descoperită la situl arheologic Grăunceanu, din România. După ce a examinat atent suprafața fosilei, a văzut linii în formă de "V", asemănătoare celor observate anterior pe oasele măcelărite cu unelte de piatră de la Dmanisi, un sit din Georgia, datând de acum 1,8 milioane de ani.
Această observație a fost prima dovadă că homininii măcelăreau animale pe situl Grăunceanu acum cel puțin 1,95 milioane de ani în urmă. Înainte de aceasta, semnele de la Dmanisi erau cele mai vechi dovezi ale prezenței homininilor în Eurasia.
Cercetătorii au identificat și alte situri în Eurasia și nordul Africii care prezintă fosile de hominini, unelte de piatră sau oase de animale măcelărite din acea perioadă. Noile cercetări adaugă dovezi solide și verificate despre răspândirea homininilor în Eurasia acum aproximativ 2 milioane de ani.
Situl Grăunceanu este unul dintre cele mai cunoscute din Pleistocenul timpuriu din Europa Centrală și de Est. A fost excavat pentru prima dată în anii 1960, iar cercetătorii au descoperit mii de fosile de animale. Aceste oase sunt foarte complete și au fost găsite în poziții similare cu cele din timpul vieții, creând un "cuib de oase" dens.
Priveliştea de pe dealul Grăunceanu de acum 2 milioane de ani ar fi fost următoarea: un râu înconjurat de păduri și pajiști. Râul ar fi inundat ocazional valea, aducând soluri fertile care hrăneau animalele. Printre acestea se aflau specii acum dispărute, cum ar fi struți, pangolini, girafe, pisici cu dinți de sabie și hiene, toate în Europa, adaugă Live Science.
Deși multe dintre înregistrările săpăturii și datele de proveniență au fost pierdute, fosilele sunt păstrate excepțional de bine și oferă o mulțime de informații paleontologice valoroase. După descoperirea primelor semne de tăiere, echipa de cercetători, inclusiv antropologul biologic Claire Terhune, zooarheologul Samantha Gogol și paleoantropologul Chris Robinson, a petrecut săptămâni întregi studiind cele 4.524 de fosile de la Grăunceanu. Au cercetat fiecare os, căutând semne suplimentare, și au folosit o lupă și lumină cu unghi scăzut pentru a observa detalii fine.
Zooarheologii Michael Pante şi Trevor Keevil au asigurat că urmele descoperite sunt, într-adevăr, urme de tăietură. Chiar dacă nu putem călători în timp pentru a vedea cum au fost lăsate semnele, echipa a folosit tehnici avansate pentru a analiza urmele lăsate pe oase.
În ultimul deceniu, Pante a dezvoltat o metodă inovatoare pentru a identifica sursa semnelor de pe oase, folosind un microscop 3D fără contact și comparând semnele antice cu un set de referință bazat pe măcelăria cu unelte de piatră, urmele lăsate de carnivore și abraziunea sedimentară.
Pe baza acestei metode, cercetătorii au identificat 20 de fosile de la Grăunceanu cu semne de tăiere, dintre care opt sunt extrem de convingătoare. Majoritatea semnelor de tăiere se află pe oase de animale cu copite, cum ar fi căprioare. Aceste semne sunt situate în locuri anatomice specifice, ceea ce sugerează că au fost făcute pentru a îndepărta carnea de pe oase.
Pentru a determina vârsta exactă a sitului, cercetătorii au folosit datarea cu uraniu-plumb (U-Pb). Această tehnică, bazată pe transformarea uraniului în plumb pe perioade lungi de timp, a dat un rezultat precis: situl Grăunceanu este mai vechi de 1,95 milioane de ani.
Toate aceste date, inclusiv analiza amănunțită a fosilelor și a semnelor tăiate, oferă dovezi clare că homininii au trăit în Eurasia cu cel puțin 1,95 milioane de ani în urmă, chiar dacă nu au fost găsite fosile de hominini la Grăunceanu.
Imaginându-ne peisajul de acum 1,95 milioane de ani, putem vizualiza o scenă cu căprioare care beau apă la râu, mamuți în depărtare, cai, pisici cu dinți de sabie vânând o maimuță mare, un urs care învață puii să vâneze și un grup mic de homini care măcelăresc un căprior, încheie Live Science.