Satul unic în România „construit rotund”: Singurul șvab care mai locuiește în Charlottenburg povestește cum orășenii îi strică forma

Unic în România prin forma geometrică de cerc, satul Charlottenburg din comuna Bogda, asemeni altor sate bănăţene întemeiate în vremea Imperiului Habsburgic, a fost populat mai ales cu şvabi dunăreni veniţi aici în secolul al XVIII-lea, însă în timp a cunoscut un proces accentuat de depopulare, fiind părăsit de urmaşii celor care l-au fondat.

Satul din câmpia timişeană, declarat monument istoric, îşi dezvăluie pe deplin forma doar privit de sus. Potrivit unei legende locale, un vrăjitor înaripat, gelos că aşezarea nu îi poartă numele, ar fi rostit un blestem astfel încât frumuseţea localităţii să poată fi văzută doar de cei care zboară. În realitate, structura circulară poate fi observată clar doar din aer, în prezent din avion sau cu ajutorul dronelor, transmite Agerpres.

„Pe vremuri, singurul român din sat era jandarmul”

În sat mai trăieşte un singur etnic german, Peter Trimper, considerat ultimul şvab din Charlottenburg. Acesta provine dintr-o familie cu opt fraţi, dintre care şapte s-au stabilit în Germania în urmă cu mulţi ani. El a rămas în localitate alături de părinţi şi nu a vizitat niciodată Germania.

„Sunt singurul şvab care a mai rămas în Charlottenburg. În 1771, generalul Johann Altringen a adus aici 32 de familii de colonişti germani din Imperiul Habsburgic, din Tirolul de Sud, apoi din Alsacia-Lorena, din Baden Wurttenberg, din Austria, Bavaria. În 1970 mai era în sat cu catolici, la fel, şi în satul alăturat Altringen: cu 110 nemţi şi 100 unguri. Cam 82% din localnici erau catolici, raportat la populaţia de atunci. Aici erau germani, şvabi. Primul neamţ care a plecat de aici a fost Rupert, în 1973.

Pe vremuri, singurul român din sat era jandarmul. Mai erau şi zece familii de maghiari. Noi suntem în familie opt fraţi. Şapte s-au căsătorit şi au plecat în Germania. Părinţii nu au vrut să plece, eu nu sunt căsătorit şi nu am vrut să plec nici eu; am rămas aici cu părinţii. Toţi fraţii mei încă trăiesc în Germania, dar eu nu am fost niciodată la ei. Nu am vrut să mă duc, că după aia nu mai veneam înapoi", a povestit Peter Trimper, pentru sursa citată.

La vârsta de 88 de ani, acesta merge zilnic la Poştă, unde citeşte ziarul de limbă germană „Allgemeine Deutsche Zeitung” şi discută cu localnicii despre situaţia actuală, inclusiv despre „vraiştea din Guvern, lipsa de unitate a românilor care nu reuşesc să se adune şi să dea legi bune pentru ţară, despre vremurile grele în care trăim”.

Orășenii care își fac case ignoră arhitectura: „Satul s-a construit rotund. Era fără garduri”

Peter Trimper are grijă de biserica din sat, de confesiune catolică, folosită însă şi de ortodocşi, şi se ocupă de întreţinerea cimitirelor şvabilor. De asemenea, este considerat un bun cunoscător al istoriei locului.

Acesta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modificările aduse de noii proprietari veniţi din mediul urban, pe care îi acuză că afectează identitatea satului.

„Satul s-a construit rotund, cu diametrul de 210 metri. În centru era o fântână cu apă bună, înconjurată de plantaţii de duzi. S-a construit apoi biserica; doar una, catolică. Au venit, mai apoi, mai multe familii care au scos plantaţia de duzi, au construit patru case. În faţa Poştei este fosta şcoală, din 1890, biserica din 1875-1876. Până atunci, aici era drum forestier, iar credincioşii aveau o capelă. Ulterior, s-au modificat drumurile.

Sunt orăşeni care au cumpărat case, dar băştinaşii satelor sunt patru-cinci familii. Au venit de la oraş pentru case de vacanţe. Am auzit că administraţia (judeţeană - n.r.) vrea să repare casele din satul istoric. Dar, ce să repare? Moşia de lângă poştă a fost cumpărată. Era o şură, dar a fost cumpărată de un brigadier silvic. După 1990 a modernizat casa, cu gardul a ieşit în afara aliniamentului stradal (...). Principalul vinovat a fost primarul de atunci, care a permis astfel de modificări. Este urât. Satul nostru era fără garduri. În faţa casei nu erau garduri. Acum, are teren până în şanţ. Şi construieşte altceva”, spune localnicul.

Rutina zilnică a acestuia începe cu problemele de sănătate, după care merge la Poştă, unde îşi păstrează obiceiul lecturii.

„Am rămas doar cu ziarul nemţesc, după ce un prieten era abonat la Renaşterea Bănăţeană, dar a plecat. Slujbe la biserica din sat se fac de două ori pe lună pentru ortodocşi, de la Bogda, alternativ cu catolicii, pentru care vine preotul de la Lipova. Biserica este catolică. Dar merg foarte puţini, patru-cinci persoane. De Paşti şi de Crăciun sunt ceva mai mulţi”, a mai declarat acesta.

Poștașul satului: „Am venit în 1995 şi am rămas. Pe atunci, aici era centrală telefonică, telefon cu manivelă”

În Poşta din sat îşi desfăşoară activitatea şi factorul poştal Gheorghe Dunca, care deserveşte mai multe localităţi din zonă.

„De patru ani sunt la Poştă. Împărţim scrisorile şi corespondenţa oamenilor în şase sate. Este corespondenţă, fiecare casă are câte o factură, mai sunt şi firme. Merg cu bicicleta şi cu maşina personală. Sunt şase sate, distanţa e mare, Comeat e cel mai departe, la 10 kilometri. Zilnic fac aproape 25 de kilometri. Mi-a plăcut. Am venit în 1995 şi am rămas. Pe atunci, aici era centrală telefonică, telefon cu manivelă, sunai la centrală, iar de acolo se lua legătura cu Maşloc şi de acolo se făcea legătura cu numărul din satul solicitat. Locuiesc aici.

Se vizitează zona, ca sat rotund, Muzeul Cinegetic şi Parcul de Vânătoare. Zona este foarte frumoasă ca peisaj, pădurea. Şvabul este abonat la ziarul german şi vine zilnic la Poştă, citeşte noutăţile şi apoi trece la dezbatere, la vorbe”, a declarat Gheorghe Dunca.

O parte din patrimoniul cultural al şvabilor este păstrată în cadrul punctului muzeal etnografic Schwabenland, amenajat într-o casă construită în anul 1905, unde sunt expuse obiecte tradiţionale, mobilier şi textile specifice.

Turiștii pot gusta mâncăruri tradiționale, precum şniţel cu piure şi murături

Vizitatorii pot degusta preparate tradiţionale şvăbeşti, precum şniţel cu piure şi murături sau Apfelstrudel.

În contextul programului „Banat – Regiune Gastronomică Europeană 2028”, operatorii locali promovează şi bucătăria tradiţională românească.

„Pentru Banat - Regiune Gastronomică Europeană venim cu preparate locale, totul proaspăt cules, proaspăt preparat. Şvabii din Charlottenburg aveau mâncăruri specifice - găluşte din cartofi cu brânză peste ele, Schmarrn (ou bătut cu făină, care apoi se prăjeşte) care se servea cu compot de prune.

Pe meniul românesc, noi aveam o tradiţie: carne se mânca doar la sfârşit de săptămână. Sâmbăta se tăia găina, din măruntaie se făcea un papricaş, iar restul de carne se pregătea pentru duminică - supa cu găluşte şi legume, iar la felul doi se făcea pane cu cartofi fierţi şi sos de roşii. 

Pentru Banat - Regiune Gastronomică Europeană avem sarmale, supă de găină cu tăiţei sau găluşte de gris, iar la desert avem plăcinte cu ludaie, ludaie la cuptor, chifle cu untură mare, scoverzi. Primăvara, pădurile noastre sunt raiul leurdei şi o facem salată, ciorbă, sos", a declarat Mircea Sîrbu.

Zona atrage şi vânători străini, interesaţi de vânatul mic, păsări, mistreţi sau mufloni.

Imagini video cu satul pot fi urmărite AICI: