O echipă de scafandri a descoperit peste 400 de monede de aur împrăștiate pe fundul mării. Povestea acestui tezaur este mult mai misterioasă decât și-ar fi imaginat cineva. Şi asta pentru că oamenii de ştiinţă au avut nevoie de 30 de ani pentru a identifica nava de pe care proveneau. În zona în care au fost găsite monedele, scafandrii au mai scos la suprafață bijuterii din aur, o pepită de aur pur, obiecte ceramice, pastile conservate în rășină, precum și piese de armament, ancore și resturi ale navei, inclusiv lemn, frânghii și elemente din plumb. Vasul pe care se aflau monedele de aur a naufragiat în 1633.
Povestea misterioasă a celor 400 de monede de aur, descoperite în largul coastelor Angliei
Peste 400 de monede de aur au fost găsite în largul coastelor comitatului Devon, Anglia, relatează Daily Galaxy. Descoperirea remarcabilă a fost, în cele din urmă, legată de nava care le transporta. Conform sursei citate, după 30 de ani de muncă arheologică și cercetări istorice, anchetatorii au identificat epava ca fiind "Dom van Keulen", o navă comercială olandeză care transporta aur marocan în secolul al XVII-lea.
Descoperirea acestui tezaur a început în 1995, când scafandrii au găsit o colecție neașteptată de monede și artefacte aflate la aproximativ 18 metri sub suprafața apei. Identificarea navei a durat zeci de ani, pe măsură ce indicii au apărut atât din epavă, cât și din documente de arhivă vechi de secole.Monedele de aur, aflate acum în expoziție la British Museum, au fost bătute pe Coasta Barbară a Marocului din aur pur din Africa de Vest.
› Vezi galeria foto ‹
Din jurul lor monedelor de aur, scafandrii au recuperat mai multe bijuterii din aur, o pepită de aur pur, ceramică, pastile acoperite cu rășină, tunuri, ancore și fragmente de lemn, frânghie și plumb provenite de la navă. Epava se întindea pe aproximativ 30 de metri pe fundul mării, însă niciuna dintre aceste descoperiri nu a indicat inițial ce navă fusese pierdută acolo.
Un bol obișnuit a rezolvat un mister extraordinar
Jurnaliştii de la Daily Galaxy au scris că dscoperirea decisivă a venit de la două obiecte care păreau mult mai puțin importante decât aurul în sine. Analizele au arătat că un bol și o lingură din cositor recuperate de la fața locului erau de origine olandeză, oferind cercetătorilor cel mai important indiciu de până atunci.
În același timp, istoricul maritim Ian Friel a descoperit documente de arhivă care descriau o navă comercială al cărei încărcătură corespundea foarte bine cu artefactele găsite în epavă.
Dave Parham, profesor de arheologie maritimă la Universitatea din Bournemouth și editor al noii cărți care detaliază investigația, a declarat că nava Dom van Keulen transporta o încărcătură care a ajutat în cele din urmă cercetătorii să confirme identitatea epavei după decenii de incertitudine.
"Printre mărfurile sale se aflau 150 de saci de gumă arabică, 64 de saci de salpetru, 320 de piei de capră, monede de aur marocane", a precizat el într-o declarație.
Ulterior, acesta a mai făcut următoarele precizări: "Se crede că cea mai mare parte a încărcăturii a fost recuperată la acea vreme, însă peste 400 de monede au rămas pe fundul mării până când au fost descoperite în 1995 de South West Maritime Archaeology Group (n.r.: un grup de scafandri și arheologi amatori și profesioniști din Marea Britanie)".
Autorii au arătat, de asemenea, că, după descoperirea inițială, au existat numeroase dezbateri privind identitatea epavei, însă numărul tot mai mare de dovezi arheologice a indicat tot mai clar că era vorba despre o navă olandeză.
Potrivit British Museum, noua carte explică faptul că negustorii olandezi schimbau produse manufacturate în Țările de Jos pe aur din Africa de Vest, obținut prin intermediul Marocului. Acest aur era adesea topit pentru baterea monedelor olandeze, care au devenit una dintre principalele monede utilizate în comerțul maritim al vremii.
Cercetătorii descriu monedele recuperate drept un tezaur de lingouri monetare, care oferă noi informații despre istoria numismatică a acelei perioade. De asemenea, epava a scos la iveală bijuterii marocane datând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, considerate de specialiști exemple rare păstrate din acea epocă.