Siturile care luptă pentru a fi eliminate de pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Statutul de sit al Patrimoniului Mondial UNESCO este considerat o recunoaștere prestigioasă, care aduce adesea notorietate internațională. Cu toate acestea, unele comunități susțin că beneficiile nu compensează dificultățile generate și cer eliminarea de pe listă. Este şi cazul unui sat din Slovacia, desprins parcă dintr-o altă lume, relatează BBC.

Locuri care vor să fie eliminate de pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Situat în munții din centrul Slovaciei, Vlkolínec este un cătun medieval desprins parcă din povești, cu mai multe case decât locuitori. Cei aproximativ 20 de rezidenți permanenți trăiesc în 45 de căsuțe de basm, pictate în culori vii, grupate în jurul unui turn cu clopotniță din secolul al XVIII-lea.

Datorită arhitecturii sale deosebite, această așezare remarcabil de bine conservată a fost inclusă de Organizația Națiunilor Unite pe Lista Patrimoniului Mondial în 1993. De atunci, peste 100.000 de turiști vizitează anual comunitatea.

Recent, unii dintre localnici au susținut că statutul respectiv și afluxul de turiști au generat mai multe probleme decât beneficii și au cerut retragerea satului de pe lista UNESCO, potrivit sursei citate.

La aproximativ 7.000 de kilometri distanță, în Tanzania, Alianța Internațională de Solidaritate Maasai a solicitat, la rândul său, eliminarea Zonei de Conservare Ngorongoro de pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Regiunea găzduiește comunități de păstori și oferă unele dintre cele mai cunoscute experiențe de safari din Africa. Cu toate acestea, localnicii susțin că politicile de conservare asociate statutului de sit protejat la nivel internațional au dus la strămutarea unor locuitori de pe pășunile folosite de generații.

Aceste dispute evidențiază o dezbatere tot mai intensă despre ce se întâmplă atunci când interesele comunităților locale intră în conflict cu eforturile de conservare a unor locuri considerate importante pentru întreaga umanitate. 

Puterea UNESCO

Lista Patrimoniului Mondial, aflată într-o continuă extindere, este administrată de UNESCO, agenția Organizației Națiunilor Unite care identifică și protejează locuri considerate a avea o "valoare culturală sau naturală excepțională pentru întreaga umanitate".

De la includerea primelor 12 situri, în 1978, lista a ajuns la 1.248 de obiective din 170 de țări. Printre acestea se numără sanctuarul incaș Machu Picchu din Peru
 și Marele Zid Chinezesc.

Machu Picchu, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983. Colaj foto: Getty Images

Printre comorile UNESCO mai puțin cunoscute se află Aït-Ben-Haddou – un sat fortificat spectaculos din Maroc – sau Bisericile de lemn din Maramureș, România, adevărate bijuterii ale patrimoniului rural. 

Mănăstirea Bârsana este una din bisericile de lemn din Maramureș inclusă în patrimoniul UNESCO. Sursa colaj foto: Getty Images

Aici poţi vedea top 10 cele mai frumoase locuri din lume aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO și cât de aproape sunt de România.

Lista Patrimoniului Mondial a apărut în contextul eforturilor de după Al Doilea Război Mondial de a proteja locurile cu valoare culturală și naturală amenințate de conflicte, industrializare și dezvoltarea modernă.

Deoarece statutul UNESCO poate facilita accesul la fonduri internaționale pentru conservare, acesta este considerat unul dintre cele mai influente instrumente de protejare a patrimoniului la nivel mondial. Susținătorii programului invocă exemple precum Belize Barrier Reef Reserve System, eliminat în 2018 de pe lista UNESCO a siturilor aflate în pericol după introducerea unor măsuri de protecție a mediului mai stricte, sau Angkor Wat, cel mai mare complex de monumente religioase din lume, situat în Cambodgia, unde decenii de restaurare și conservare au contribuit la salvarea unui sit grav afectat de război și jafuri.

"Crezul UNESCO se bazează pe ideea patrimoniului comun: conservarea, celebrarea și recunoașterea acestuia ca realizare a întregii umanități", a declarat John H. Stubbs, specialist în conservarea patrimoniului și fost vicepreședinte al World Monuments Fund (WMF).

Însă, de la începuturile Listei Patrimoniului Mondial, apariția și dezvoltarea rețelelor sociale au transformat tot mai mult statutul UNESCO într-un factor care nu doar protejează un loc, ci și schimbă comunitățile din jurul său prin intermediul turismului.

Greg Richards, cercetător specializat în turism cultural și supraturism, compară desemnarea UNESCO cu sistemele de stele din ghidurile turistice, care indică turiştilor locurile "ce trebuie văzute”. El subliniază că unul dintre cele mai previzibile efecte ale includerii pe listă este creșterea numărului de turiști.

"Cred că consensul printre experții de top din lume este că există o gamă largă de lucruri posibile care pot rezulta din obținerea unei liste UNESCO, dar unul care se va întâmpla cu siguranță este creșterea numărului de vizitatori", a precizat Greg Richards. 

Conservare și "muzeificare"

Din punct de vedere istoric, eforturile de conservare UNESCO s-au concentrat în principal pe protejarea structurilor fizice: monumente, situri arheologice și clădiri semnificative din punct de vedere arhitectural. Dar multe destinații de patrimoniu moderne se suprapun acum cu comunități în care oamenii încă locuiesc și lucrează.

Veneția, care a devenit sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1987, a cunoscut o creștere atât de mare a turismului încât orașul a devenit unul dintre cele mai suffocate de turism locuri din Europa, iar tot mai mulți locuitori pleacă.

În Lijiang, China, un oraș cunoscut pentru Centrul său Vechi și cultura indigenă Naxi, turismul a crescut după desemnarea sa din 1997, transformând părți ale centrului în zone pline de pensiuni și magazine de suveniruri despre care unii cercetători și locuitori spun că au diluat viața locală.

În Marrakesh, Maroc, creșterea turismului și a investițiilor străine în medina inclusă pe lista UNESCO a declanșat dezbateri cu privire la creșterea prețurilor la locuințe.
Cercetătorii descriu uneori acest proces drept „muzeificare”: transformarea treptată a comunităților vii în locuri orientate din ce în ce mai mult către turiști, mai degrabă decât către locuitori.

Deși multe comunități istorice se confruntau deja cu criza locuințelor și cu schimbările economice cu mult înainte de recunoașterea de către UNESCO, în unele cazuri – cum ar fi Veneția – turismul nu face decât să accelereze tendințele existente.

Tensiune din cauza conservării patrimoniului

Dezbaterea devine și mai complexă pe măsură ce concepțiile despre autenticitate și conservare evoluează.

"Aceasta este una dintre marile dezbateri din domeniul conservării patrimoniului. Autenticitatea este un cuvânt foarte periculos, deoarece poate fi interpretat în tot felul de moduri diferite", a mai precizat Richards. 

El explică faptul că ceea ce un grup vede ca fiind conservare autentică, altul ar putea considera o reconstrucție artificială.

Modernizarea siturilor UNESCO nu este interzisă, dar se așteaptă ca lucrările de amenajare să păstreze ceea ce organizația numește "valoarea universală excepțională" a unui sit – calitățile definitorii care i-au adus, în primul rând, această desemnare.

În practică, acest lucru poate genera tensiuni între conservarea patrimoniului și nevoile contemporane, în special în comunitățile care au încă nevoie de locuințe și infrastructură modernizate.

"Turismul s-a schimbat radical"

UNESCO a recunoscut că presiunea turistică a crescut semnificativ și solicită tot mai des planuri de gestionare a fluxurilor de turiști.

"Recunoaștem fără îndoială că turismul s-a schimbat radical în ultimii 10-15 ani", a declarat Peter DeBrine, specialist în turism durabil la UNESCO.

Totuși, organizația a admis că nu dispune de mecanisme clare pentru situațiile în care locuitorii consideră că turismul sau măsurile de conservare le afectează calitatea vieții.

În ciuda apelurilor lansate de Vlkolínec și de grupul de susținere al comunității Maasai din Ngorongoro pentru a se reevalua statutul lor de patrimoniu mondial, nu se preconizează ca niciunul dintre aceste situri să fie discutat de Comitetul Patrimoniului Mondial în cadrul viitoarei sesiuni.

Câte situri au fost scoase de pe lista UNESCO

Până în prezent, UNESCO a retras statutul de patrimoniu mondial doar de trei ori, exclusiv din motive legate de conservare.

Specialiștii consideră că solicitările de delistare formulate de comunitățile locale au șanse reduse de succes, iar soluția ar fi găsirea unui echilibru între protejarea patrimoniului și interesele oamenilor care trăiesc în aceste locuri.

În 2007, Rezervația de Oryx Arab a devenit primul sit eliminat, după ce Oman a redus drastic suprafața zonei protejate în contextul planurilor de explorare petrolieră.

În 2009, Valea Elbei din Dresda, Germania, și-a pierdut statutul în urma construirii unui pod, despre care UNESCO a susținut că a modificat fundamental peisajul. Iar în 2021, Liverpool a fost eliminat de pe listă în urma disputelor privind reamenajarea zonei riverane.

Interesant este că pierderea recunoașterii UNESCO nu a dus întotdeauna la scăderi dramatice ale turismului. Liverpool a continuat să atragă vizitatori pentru muzica, sportul și identitatea culturală, în timp ce Dresda a rămas, de asemenea, o destinație turistică importantă după eliminarea de pe listă.