La marginea satului Nuşfalău, în judeţul Sălaj, zidurile Castelului Bánffy păstrează încă ecoul unei epoci în care reşedinţele nobiliare din Transilvania erau adevărate lumi în miniatură. Ridicat, cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste o veche proprietate a familiei Bánffy, castelul a fost, vreme de generaţii, un univers aproape autonom, „un sat în interiorul satului”, aşa cum îl descriu localnicii.
Acum, după ani în care clădirea a purtat urmele degradării şi ale schimbărilor succesive de destinaţie, Castelul Bánffy din Nuşfalău și-a redeschis porţile pentru vizitatori.
Restaurarea sa, realizată în cadrul Programului România Atractivă, prin finanţare PNRR, readuce în circuitul turistic unul dintre importantele obiective de patrimoniu ale judeţului Sălaj.
› Vezi galeria foto ‹
Legenda unei plimbări cu baronul Albert Bánffy
O legendă transmisă din generaţie în generaţie explică şi originea unei denumiri neoficiale păstrate până astăzi de săteni. Se spune că, în urmă cu aproximativ două secole, în timpul unei plimbări cu Albert Bánffy, unul dintre prietenii acestuia ar fi trecut pe malul opus al râului Barcău şi, văzând stufărişul foarte des, ca o adevărată junglă, l-ar fi întrebat în glumă pe baron: „Ce-i aici? Brazilia?”. Vorba a rămas, iar astăzi localnicii numesc „Brazilia” partea de la nord de Barcău, în timp ce satul se află pe malul sudic.
Istoria castelului este strâns legată de familia Bánffy, una dintre familiile nobiliare importante ale Transilvaniei, care a deţinut şi castelele de la Răscruci şi Bonţida, din judeţul Cluj, dar şi Palatul Bánffy din Cluj Napoca.
„Dacă mergem puţin în trecut, castelul din Nuşfalău a aparţinut aceleiaşi familii Bánffy care deţinea castelele din Răscruci şi Bonţida, din judeţul Cluj şi Palatul Bánffy din Cluj Napoca. Familia deţinea terenuri în Nuşfalău încă din 1372”, a declarat, pentru Agerpres, Szőnyi Levente, preotul reformat din Nuşfalău.
Al cui a fost castelul Banffy din Nuşfalău
Potrivit acestuia, istoria reşedinţei actuale este legată de György Bánffy şi soţia sa, Zsuzsanna Wesselényi, provenită din familia Wesselényi de la Jibou.
„La sfârşitul secolului XVIII, György Bánffy s-a căsătorit cu Zsuzsanna, fratele baronului Wesselényi Miklos din Jibou. Nepotul lor, Albert Bánffy, a fost prefect al comitetului Crasna şi a locuit la Nuşfalău în perioada Revoluţiei de la 1848. El a avut doi fii: Adam, ce a moştenit castelul din Răscruci şi György, ce a primit castelul din Nuşfalău şi Palatul din Cluj Napoca. Deoarece György nu a avut urmaşi băieţi, ci doar două fete, castelul din Nuşfalău a ajuns la fiul lui Adam, Albert Bánffy”, a explicat preotul reformat.
Data exactă a ridicării actualului castel nu este cunoscută. Un reper important îl reprezintă însă urna barocă târzie de pe poarta reşedinţei, decorată cu reprezentările blazoanelor celor două familii - grifonul cu sabie şi sirena. Aceste elemente susţin ipoteza că György Bánffy şi Zsuzsanna Wesselényi au edificat reşedinţa barocă cel mai probabil după căsătoria lor din 1764.
Programul de vizitare la Castelul Bánffy din Nuşfalău
Cum era domeniul Banffy de odinioară
În perioada de glorie, domeniul Bánffy nu însemna doar castelul propriu-zis. Ansamblul avea caracterul unei mici lumi autonome, cu spaţii de locuire, grădini şi dependinţe, iar viaţa din interiorul proprietăţii se desfăşura aproape independent de restul localităţii.
Inventarul din 1887 oferă o imagine asupra fastului de odinioară. La etaj, spaţiul reprezentativ central era ocupat de salonul mare, flancat de sufragerie şi de aşa-numitul salon al bărbatului, respectiv camera de biliard. Pe pereţi se afla o galerie de portrete ale foştilor proprietari şi ale strămoşilor acestora, iar salonul cu pian completa atmosfera unei reşedinţe în care cultura şi muzica ocupau un loc important.
Un alt element remarcabil era biblioteca. Sursele literar-istorice locale menţionează existenţa unei colecţii de aproximativ 2.000 de volume, între care se aflau şi titluri rare. În sala cu pian, potrivit tradiţiei locale, baronul Bánffy György ar fi compus unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale, intitulat 'Kéknefelejcs'.
Şi exteriorul reşedinţei era pe măsura statutului familiei. Curtea fusese amenajată ca parc la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după modelul grădinilor engleze, iar arboretumul cuprindea specii valoroase de arbori provenite din Asia de Est.
În 1936, Albert Bánffy a vândut castelul Bisericii Reformate din Nuşfalău. Decizia a venit în contextul dificultăţilor de întreţinere a proprietăţilor, accentuate după reforma agrară din 1921.
„În contextul reformei agrare din 1921, lui Albert i-a fost foarte greu să întreţină şi castelul din Răscruci, şi pe cel din Nuşfalău, astfel încât pe ultimul l-a vândut, în 1936, Bisericii Reformate din localitate”, a spus Szőnyi Levente.
Biserica Reformată a cumpărat castelul acum 100 de ani. Comuniștii l-au confiscat
Povestea cumpărării este şi ea una care a rămas în memoria comunităţii.
„Se spune că la vremea respectivă mai multe familii din sat şi-au vândut animalele - porci, viţei - pentru a dona banii Bisericii Reformate, pentru cumpărarea castelului”, a relatat preotul.
După cumpărare, reşedinţa nobiliară a primit o nouă viaţă. A devenit casă de cultură şi cinema, fiind unul dintre locurile frecventate de tinerii din sat. După cel de-al Doilea Război Mondial, aici au funcţionat, succesiv, o maternitate, un cabinet medical şi o şcoală specială pentru copii cu dizabilităţi. În 1948, castelul a fost naţionalizat.
„Biserica l-a deţinut doar până în 1948, când a fost naţionalizat şi, de-a lungul vremii, a fost folosit ca centru medical şi centru pentru copii cu dizabilităţi. Biserica l-a redobândit în 2008, într-o stare foarte degradată”, a precizat Szőnyi Levente.
„Am aşteptat 20 de ani ca să putem restaura acest castel”
Pentru comunitatea din Nuşfalău, restaurarea castelului a fost un proiect aşteptat ani la rând. Redobândit de Biserica Reformată în 2008, monumentul a avut nevoie de o intervenţie amplă pentru a putea fi din nou deschis publicului.
„Am aşteptat 20 de ani ca să putem restaura acest castel şi iată că abia acum am reuşit. În 2023 am câştigat o finanţare de 1,4 milioane de euro, prin Programul România Atractivă, circuitul Curiilor, finanţat prin PNRR. În 2025 au început efectiv lucrările şi le-am terminat acum, în august, în timp record, în doar 16 luni”, a precizat preotul reformat din Nuşfalău.
Restaurarea nu înseamnă doar recuperarea unei clădiri istorice, ci şi reintegrarea acesteia în viaţa comunităţii şi în circuitul turistic.
„Castelul este acum redat în circuitul turistic. Avem aici o expoziţie de etnografie, cu piese de peste 100 de ani vechime, un spaţiu dedicat familiei Bánffy, cu un pian şi un birou, pentru că Gheorghe Bánffy a fost muzician şi compozitor. De asemenea, mai avem o expoziţie de pictură şi o expoziţie dedicată poetului maghiar Arany János, originar din Nuşfalău. La subsol, în beciurile castelului, este o expoziţie de viticultură”, a explicat Szőnyi Levente.
Pentru localnici, redeschiderea monumentului are o valoare care depăşeşte dimensiunea turistică.
„Reabilitarea castelului este o mare bucurie, nu doar pentru maghiarii din zonă, ci pentru întreaga comunitate şi chiar pentru întreg judeţul, deoarece este singurul castel refăcut integral”, a afirmat preotul.
Restaurarea, finanțată prin PNRR și cu bani de la Guvernul Ungariei
Proiectul a beneficiat nu doar de finanţarea prin PNRR, ci şi de sprijinul Guvernului Ungariei.
„Este un proiect finanţat prin PNRR, dar şi de către guvernul maghiar, care a contribuit cu 400.000 de euro. În total, costurile de restaurare au fost de peste două milioane de euro”, a declarat pentru Agerpres viceprimarul comunei Nuşfalău, Fórizs László.
Astăzi, Castelul Bánffy nu mai are fastul de altădată, iar urmele deceniilor în care clădirea a avut funcţiuni dintre cele mai diverse fac încă parte din povestea sa. Însă tocmai această succesiune de vieţi îi conferă o identitate aparte.
„Restaurarea Castelului Bánffy din Nuşfalău este un moment important pentru patrimoniul cultural al judeţului Sălaj. Din perspectiva Direcţiei Judeţene pentru Cultură, apreciem în mod deosebit faptul că intervenţia a urmărit recuperarea şi punerea în valoare a unui monument istoric, cu respectarea exigenţelor specifice unei astfel de lucrări. O restaurare de asemenea anvergură presupune nu doar resurse financiare, ci şi cercetare, competenţă profesională, responsabilitate şi, nu în ultimul rând, răbdare. Faptul că acest proiect a fost dus la bun sfârşit demonstrează ce poate fi realizat atunci când proprietarul, specialiştii, autorităţile şi comunitatea lucrează în aceeaşi direcţie. Pentru Sălaj, fiecare monument recuperat înseamnă o parte de memorie salvată. Dar restaurarea nu trebuie să fie punctul final. Castelul Bánffy trebuie să devină un spaţiu viu, deschis culturii, comunităţii şi publicului, iar experienţa de la Nuşfalău poate constitui un model şi un punct de plecare pentru o abordare mai amplă a patrimoniului construit din judeţul nostru”, precizează, la rândul ei, Doina Cociş, directorul Direcţiei de Cultură Sălaj.
Din vechea reşedinţă nobiliară au rămas poveştile familiei Bánffy, legenda „Braziliei”, memoria bibliotecii cu mii de volume, salonul cu pian şi parcul de odinioară. Lor li se adaugă, acum, expoziţiile care încearcă să lege istoria castelului de istoria comunităţii.
După o perioadă îndelungată în care zidurile au fost martorii degradării şi uitării, castelul are din nou un rol public. Porţile sale sunt deschise vizitatorilor de marţi până sâmbătă, iar turiştii pot beneficia şi de ghidaj.
Într-un sat în care partea de dincolo de Barcău este încă numită „Brazilia”, Castelul Bánffy reînvie astfel nu doar ca monument al unei epoci nobiliare apuse, ci şi ca loc în care memoria locală, patrimoniul şi viaţa comunităţii se întâlnesc din nou.