Orașul japonez Fujiyoshida, un loc idilic de 46.000 de locuitori la poalele Muntelui Fuji, și-a anulat anul acesta festivalul emblematic al cireșilor înfloriți și a interzis presei să filmeze peisaje care „ar putea contribui la supraturism”. Măsurile nu au funcționat: zeci de mii de vizitatori au continuat să vină, atrași de fotografiile virale de pe Instagram. Cu 42 de milioane de turiști străini în 2025 – dublu față de acum un deceniu –, Japonia se confruntă cu un val de nemulțumire din partea comunităților locale, iar Fujiyoshida a ajuns simbolul acestei tensiuni, scrie The New York Times.
Într-o dimineață de primăvară fără nori, imediat după răsărit, Junichi Horiuchi – cu o șapcă Dodgers pe cap, mănuși roz-aprins și un baston de mers în mână – era la vânătoare.
Horiuchi, liderul unui grup civic, aduna gunoaie și căuta turiști indisciplinați în parcul Arakurayama Sengen din Fujiyoshida, un orășel idilic de circa 46.000 de locuitori aflat la poalele Muntelui Fuji. I s-au alăturat un prezentator de radio local și un profesor de medicină. Cei trei le adresau avertismente politicoase turiștilor care se aventurau în afara traseului marcat.
Pentru Horiuchi, 54 de ani, misiunea e personală: anul trecut și-a fracturat aproape 30 de oase, povestește el, când a căzut de pe bicicletă încercând să evite un grup de turiști care pozau în stil Abbey Road cu Muntele Fuji în fundal.
„Vreau ca oamenii să respecte cultura și regulile Japoniei”, a spus el, scrutând mulțimea de dimineață – unii turiști campaseră toată noaptea pentru fotografia perfectă la răsărit. „E o chestiune de viață și de moarte.”
Fujiyoshida, situat la sud-vest de Tokyo, se află în centrul luptei Japoniei cu turiștii care se comportă urât. Vizitatorii străini, atrași în parte de yenul slab care le face banii să meargă mai departe, au venit în număr record: aproximativ 42 de milioane în 2025, dublu față de acum un deceniu. Între timp, sentimentul anti-străini crește în unele zone ale țării, iar autoritățile se confruntă cu presiuni de a limita numărul de vizitatori.
Cu industria textilă în declin, Fujiyoshida își dorea cândva mai mulți turiști care să-i revigoreze economia.
Nu și acum.
Au apărut relatări larg mediatizate despre vizitatori care foloseau curțile localnicilor ca toalete, intrau în case fără permisiune, blocau traficul în fața școlilor și lăsau în urmă mormane de gunoaie.
Anul acesta, orașul a luat o măsură drastică: a anulat festivalul emblematic al cireșilor înfloriți, lansat acum un deceniu, declarând că „viața liniștită a cetățenilor noștri este amenințată”. Autoritățile au interzis totodată presei să filmeze peisaje pitorești care „ar putea contribui la supraturism”.
Primarul Shigeru Horiuchi a precizat că decizia de a anula festivalul nu a vizat împiedicarea oamenilor de a vedea cireșii înfloriți – de altfel, oficialii nu au blocat nicio zonă. Ceea ce a vrut, spune el, a fost să descurajeze turismul în zonele cele mai aglomerate, ca răspuns la plângerile locuitorilor. Deși orașul a construit mai multe toalete publice și parcări, nu a reușit să facă față fluxului pietonal. Primarul vrea, de asemenea, ca turiștii să descopere și părți ale Fujiyoshidei necunoscute de pe Instagram.
„Răbdarea locuitorilor ajunge la limită”, a declarat el într-un interviu la primărie.
În ciuda anulării festivalului, zeci de mii de oameni au continuat să vină în oraș, stând la coadă pentru selfie-uri la Pagoda Chureito și gustând din specialitățile locale – tăițeii Yoshida udon sau înghețata moale cu aromă de căpșuni, colorată în roșu ca să evoce răsăritul deasupra Muntelui Fuji.
Recent, un grup de prieteni din Statele Unite s-au abătut de la traseul principal ca să-și facă selfie-uri sub cireșii înfloriți.
„Am văzut o fotografie superbă pe social media și mi-am zis: «Cum ajung acolo cât mai repede?»”, a spus Julia Morrow, 26 de ani, angajată în retail din Ohio. „Dacă nu faci fotografia aia, e ca și cum – la ce bun toată călătoria?”
Alți vizitatori au spus că și-au făcut timp să studieze obiceiurile japoneze înainte de sosire: nu mănânci în timp ce mergi pe stradă, îți cari propriul sac de gunoi.
„Încercăm să fim respectuoși”, a spus Karlene Morgan, profesoară din Noua Zeelandă, aflată într-un tur de 11 zile prin Japonia alături de partenerul ei, ca să vadă cireșii înfloriți. „E ceea ce ne-am dori și noi dacă cineva ar veni în țara noastră.”
„Vreau să fug de aici”
Timp de decenii, Fujiyoshida a stat departe de orice hartă turistică, chiar și pentru mulți japonezi. Lucrurile au început să se schimbe în 2013, când UNESCO a inclus Muntele Fuji pe lista patrimoniului mondial. Cu industria locală de țesut în declin, orașul a încercat să atragă un public mai cosmopolit. Baruri de vinuri și izakaya tradiționale au apărut acolo unde fuseseră magazine goale.
Apoi, după pandemie, hoardele de turiști au sosit, dornici să reproducă vederi maiestuoase ale Muntelui Fuji pe care le văzuseră online, adesea pe fundal muzical de Coldplay, Hans Zimmer și alții. „Asta nu e un platou de filmare. E Fujiyoshida”, scrie cineva pe Instagram.
Problemele generate de supraturism sunt răspândite în toată zona. În apropierea Kawaguchiko, autoritățile au instalat în 2024 un ecran de dimensiunea unui panou publicitar pentru a-i descuraja pe turiști să fotografieze un magazin de proximitate devenit fenomen pe social media – pentru că arăta de parcă muntele i-ar fi crescut din acoperiș.
Coji Maeda, proprietarul unei firme de serigrafie, a cumpărat în 2000 o casă lângă gara care deservește Fujiyoshida, cu vedere spre Muntele Fuji. L-a atras liniștea cartierului. Acum privește în fiecare zi cum mii de oameni defilează pe lângă casa lui spre parc. Uneori o iau pe scurtătură prin curtea sa.
„Când am început să văd turiști, mi-am zis: «E nebunie»", a spus el. „Chiar am senzația asta că vreau să fug. Vreau să mă mut.”
Cu toate acestea, unii locuitori s-au împăcat cu avalanșa de turiști. Eido Watanabe, preotul-șef al templului Nyorai, lângă parcul Arakurayama Sengen, spune că budismul pune accent pe toleranță. Străinii îi depășesc acum cu mult pe vizitatorii japonezi din zonă. La un sanctuar din apropiere, mesajele scrise de vizitatori pe amuletele care atârnă afară sunt acum preponderent în engleză.
„E greu pentru oricine să-și schimbe brusc obiceiurile, așa că e important, atunci când primești străini, să-i ghidezi cât mai mult”, a spus el, adăugând: „Dacă te apropii de oameni cu sufletul deschis și un zâmbet, ceea ce simți va ajunge la ei.”
Oamenii de afaceri locali spun că Fujiyoshida trebuie să găsească modalități prin care turiștii să petreacă mai mult timp și să cheltuie mai mulți bani în magazinele, restaurantele și hotelurile locale. Deocamdată, vizitatorii rămân adesea doar câteva ore în oraș – cât să facă o poză și să plece.
Kazuko Watanabe, proprietara din a treia generație a unui magazin de pantofi din centru, spune că „toată lumea doar trece prin fața ușii.” Din vitrina magazinului, privește cum mulțimile de turiști fotografiază fațadele vechi ale prăvăliilor cu Muntele Fuji în fundal, creând un pericol rutier.
A spus că îi bucură mai mulți turiști, dar că orașul ar trebui să facă mai mult pentru a-i ajuta să înțeleagă regulile japoneze. „Cred că e cam mult să te aștepți să înțeleagă totul de unii singuri.”
Junichi Horiuchi, cel care conduce patrulele din parc, spune că speră să-i convingă pe vizitatori să se conecteze mai profund cu cultura japoneză. În ultimul timp, oprește turiștii și-i încurajează să se roage la un sanctuar shintoist din parc, urmând tradiția japoneză, înainte de a urca scările spre pagodă pentru fotografii. Le spune vizitatorilor că pentru japonezi parcul este un loc sacru.
„Trebuie să te adaptezi la oamenii locului, nu doar la propriile tale obiceiuri și sentimente”, a spus el. „Vreau ca acest loc, această zonă, să rămână curată, așa cum e, multă vreme – chiar și pentru generația nepoților mei.”