Cercetătorii avansează spre dezvoltarea unui vaccin universal împotriva cancerului
Publicat acum 3 ore si 59 minute
Un papirus care se află în prezent la Muzeul Egiptean din Torino atestă prima grevă din istorie care a avut loc în secolul al XIII-lea î.Hr.
Revendicările greviştilor
Prima revendicare sindicală din istorie, sau cel puțin prima despre care avem cunoștințe sigure consemnează, conform Corriere della Sera: "Anul 29, a doua lună a sezonului Potopului, ziua 10. Astăzi, echipa a trecut de punctul de control spunând: Ne este foame! Au trecut deja 18 zile în această lună de când bărbații s-au dus să stea în spatele templului funerar al lui Thutmose al III-lea. Suntem aici din cauza foamei și a setei. Nu suntem obișnuiți să nu avem alifii, pește și legume. Scrieți-i faraonului, stăpânul nostru perfect, luați aminte la cuvintele noastre și scrieți-i vizirului, superiorul nostru, pentru că avem nevoie de provizii."
Totul s-a petrecut în Egipt, în satul Deir el-Medina, într-o vale la marginea deșertului, nu departe de Valea Regilor și Reginelor, din Teba. Domnea faraonul Ramses al III-lea, iar protestul descris în "papirusul grevei", păstrat la Torino, a fost dus la îndeplinire de muncitori foarte speciali, deoarece aceştia erau responsabili de construirea și decorarea mormintelor regale.
Greva a durat câteva luni
Cei care au analizat papirusul spun că greva, declanșată de stoparea aprovizionării cu alimente pentru muncitori, a continuat mai multe luni, timp în care muncitorii au căutat diverse forme de protest pentru a-și atinge scopul, inclusiv proteste în temple, și că totul s-a rezolvat în cele din urmă printr-un acord. Acestea sunt mărturii extraordinare, având în vedere că relatările ne parvin direct din secolul al XIII-lea î.Hr. și cu atât mai mult cu cât au fost culese direct de la scribul mormântului, Amunnakht. Printre puținii care știau să scrie, scribii aparțineau unei caste puternice și exclusiviste. Ei erau responsabili de administrație, formând o clasă intelectuală care, păstrând secrete instrumentele profesiei lor, transmitea cunoștințele și puterea care veneau odată cu acestea. Butehamon era, de asemenea, scrib, era fiul lui Djehutymes, şi el tot demnitar, și al lui Baketamun și descindea dintr-o familie de învățați printre stămoşii cărora se număra şi Amunnakht, autorul papirusului grevei.
Într-un Egipt zdruncinat de crize politice și de jefuirea mormintelor regale, Djehutymes îi scrie fiului său, care se afla în Deir el-Medina, îndemnându-l să mențină ordinea printre artizani, să supravegheze înmormântările sacre și să respecte zeii. Se adresează lui Butehamun și cântărețului lui Amon, Shedemduat, informându-i că și-a părăsit superiorul la Elefantina și călătorește în Nubia, o problemă care îl îngrijorează și pentru care le cere să se roage. Dorește să știe dacă fiul său și Shedemduat sunt bine și trimite salutări lui Hemetsherit, fiica ei, și scribilor Amunhotep, Takamen și Shedsumut, îndemnându-i să se supună ordinelor sale aducând ofrande și libații zeului Amon (Muzeul Egiptean al Papirusurilor).
Ce alte mesaje conţin papirusurile
Papirusurile nu erau doar depeșe administrative, conţineau şi recomandări, rugăciuni, comploturi sau cereri în căsătorie. Acest aspect este demonstrat de "Scrisorile Amarne", o culegere de 380 de documente scrise în cuneiform pe tăblițe de lut, descoperite în 1887 în zona excavată din jurul anticului Akhetaten (Tell-el-Amarna), fondat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea î.Hr. de Akhenaton, faraonul "eretic" al dinastiei a XVIII-a, care și-a mutat capitala acolo din Teba. Schimburile de cadouri, ceremoniile, felicitările către regii nou încoronaţi, cererile de taxe sau de ajutor și cererile în căsătorie sunt teme recurente. Unele dintre cele mai curioase scrisori sunt cele trimise de Tushratta, regele Mitanni, al cărui imperiu se întindea de la Munții Zagros până la granițele Asiriei. Tushratta, care avea nevoie disperată de o alianță militară cu Egiptul, nu se temea de cei puternici și vorbea foarte deschis. De exemplu, acesta i-a scris reginei Tye, soția lui Amenhotep al III-lea, tatăl lui Akhenaton, plângându-se că cele două statui trimise ca daruri nu erau din aur masiv, ci pur și simplu "statui din lemn acoperite cu aur".