Cercetările efectuate de Duke Health, un sistem academic de sănătate de top, cu sediul în Carolina de Nord, în colaborare cu Universitatea din Minnesota, au descoperit că molecule mici de ARN, cunoscute sub numele de piRNA, pot prezice cu exactitate dacă adulții în vârstă au o probabilitate mai mare sau mai mică de a trăi cel puțin încă doi ani.
Constatările, publicate în revista Aging Cell şi preluate de La Repubblica, sugerează că un simplu test de sânge ar putea într-o zi să ajute la identificarea mai devreme a riscurilor care pot compromite viaţa adulţilor în vârstă și să ghideze strategiile de tratament pentru a promova o îmbătrânire sănătoasă.
Aceste piRNA-urile nu sunt un glob de cristal, dar ar putea fi utile ca sistem de avertizare timpurie”, comentează Giuseppe Novelli , genetician la Universitatea Tor Vergata din Roma și autor, împreună cu jurnalistul Enrico Orzes, al cărții „Citind genele. O călătorie prin minunile ADN-ului”.
Studiul
Echipa de cercetare a analizat probe de sânge de la mii de persoane și a descoperit că nivelurile acestor ARN-uri mici fluctuează constant odată cu îmbătrânirea biologică. Atunci când piARN-urile sunt scăzute, organismul pare să „îmbătrânească bine”, cu niveluri mai scăzute de inflamație și daune celulare limitate. În schimb, o creștere a acestor ARN-uri mici acționează ca un semnal de alarmă că ceva în echilibrul celular delicat începe să nu mai funcţioneze.
Pentru a realiza studiul, cercetătorii au folosit inteligența artificială și abordări bazate pe învățarea automată pentru a analiza 187 de factori clinici și 828 de ARN-uri mici diferite din peste 1.200 de probe de sânge de la persoane cu vârsta de peste 70. De asemenea, au fost folosite date din registrele naționale de mortalitate. Un model statistic avansat a arătat că un set de șase piRNA a prezis singur traiul pentru cel puţin încă doi ani cu o precizie de 86%.
Predicţii
„Combinația a doar câteva piRNA-uri a fost cel mai puternic predictor al unei perioade de doi ani la adulții în vârstă, mai puternic decât vârsta, obiceiurile de viață sau orice alt parametru de sănătate pe care l-am examinat”, spune Virginia Byers Kraus , autoarea principală a studiului și profesoară la Facultatea de Medicină a Universității Duke. „Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost faptul că acest semnal puternic a provenit de la un simplu test de sânge”, a adaugat aceasta. Participanții care au trăit mai mult au avut niveluri mai scăzute de piRNA-uri specifice, reflectând un model întâlnit la organismele simple, în care reducerea acestor molecule poate prelungi durata de viață. Prin urmare, concluziile studiului sugerează că piRNA-urile pot influența direct longevitatea.
„Știm foarte puține lucruri despre piARN-urile din sânge, dar ceea ce observăm este că nivelurile mai scăzute ale unor ARN-uri specifice sunt mai bune”, a subliniat Kraus. „Atunci când aceste molecule sunt prezente în cantități mai mari, ar putea semnala că ceva din organism nu funcționează corect. Înțelegerea motivului ar putea deschide noi posibilități pentru terapii care promovează îmbătrânirea sănătoasă”, a mai precizat acesta.
Limitele cercetării
Totuși, trebuie să eliminăm senzaționalismul superficial. „Nu avem în vedere un test care ne spune «când» va veni momentul nostru, ci mai degrabă un instrument care evaluează riscul de deteriorare clinică în următorii doi ani”, a precizat Novelli. „Aceasta este o descoperire importantă, deoarece ne sporește cunoștințele despre procesele biologice și celulare ale îmbătrânirii, care sunt încă complexe și pe care încă încercăm să le descifrăm”, a adaugat acesta.
Geneticianul este, însă, inflexibil în ceea ce privește utilizarea sa practică imediată: „Este acesta un test pe care mi-l pot face astăzi? Răspunsul este nu, deloc, pentru că este încă foarte experimental. Este un test care nu îți poate spune cât vei trăi, ci îți spune doar cât de mult s-ar putea deteriora sănătatea ta în următorii doi ani.”
Fragilitatea
Adevărata valoare a descoperirii constă în monitorizarea fragilității. „Aceste piRNA”, a explicat Novelli, „cresc atunci când starea de sănătate se deteriorează și încă trebuie să înțelegem de ce. Ar putea fi markeri imediați ai deteriorării clinice, poate utili pentru a înțelege cum răspunde un pacient la tratament.” Dar, deocamdată, asta e tot. Oricât de fascinantă ar fi ideea că sângele conține un „jurnal” al sănătății noastre viitoare, citirea acestor pagini este încă dificilă.
„Există urme în sânge”, a continuat Novelli, „dar trebuie să fim mai buni la citirea și interpretarea lor. Îmbătrânirea este un fenomen mult mai complex decât un singur test.” Prin urmare, știința nu ne oferă o dată limită, dar ne oferă o busolă mai bună pentru a ne bucura de călătoria spre sănătate.