Un zahăr întâlnit în zmeură – şi folosit, printre altele, în loţiunile de bronzare artificială – a fost detectat într-un uriaş nor de praf şi gaze aflat aproape de inima galaxiei noastre, Calea Lactee, scrie The Guardian.
Descoperirea nu înseamnă, evident, că undeva în centrul galaxiei ar exista o civilizaţie de fiinţe palide, obsedate de protecţia solară şi pasionate de fructe de pădure. Ea arată însă ceva cu adevărat important: că unele substanţe esenţiale pentru viaţă se pot forma chiar şi în frigul pustiu dintre stele.
Ce s-a găsit
E vorba despre un zahăr simplu numit eritruloză. Cercetătorii cred că el se formează în urma unor reacţii chimice petrecute pe minusculele fire de praf interstelar. De acolo, aceste substanţe pot ajunge, în timp, pe planetele din apropiere – fie „plouând” direct peste ele, fie prinse în cometele care, mai devreme sau mai târziu, se izbesc de vreo planetă.
„Este primul zahăr detectat vreodată în spaţiul interstelar şi contează pentru că ne spune că astfel de zaharuri sunt mai răspândite decât credeam”, explică dr. Izaskun Jiménez-Serra, de la Centrul de Astrobiologie din apropiere de Madrid. „Asta deschide posibilitatea ca viaţa să apară şi pe alte lumi, într-un mod asemănător cu ce s-a întâmplat pe Pământ”.
O întrebare veche a ştiinţei
De multă vreme, oamenii de ştiinţă se chinuie să înţeleagă cum au ajuns zaharurile simple să fie atât de răspândite pe Pământ. Problema e că experimentele de laborator arată că aceste substanţe nu s-ar fi format cu uşurinţă pe planeta tânără. Descoperirile anterioare de zaharuri în meteoriţi vechi şi pe asteroidul Bennu sugeraseră că o parte dintre ele ar putea veni din spaţiu – dar, până acum, nimeni nu detectase direct astfel de compuşi în ceea ce astronomii numesc „mediul interstelar”, adică materia răspândită între stele.
Cum a fost făcută descoperirea
Jiménez-Serra şi colegii ei au folosit două radiotelescoape din Spania ca să observe un nor de praf cu un nume greu de reţinut – G+0.693-0.027 – aflat aproape de centrul Căii Lactee. La început, n-au găsit nicio urmă de zaharuri simple cu trei atomi de carbon şi nici nu mai sperau la mare lucru. Apoi însă au dat peste semnătura eritrulozei, un zahăr ceva mai mare, cu patru atomi de carbon. „Spre surprinderea mea, am văzut semnalele”, povesteşte cercetătoarea.
Într-un articol publicat în revista Nature Astronomy, echipa descrie cum se poate forma eritruloza: prin combinarea, pe firele microscopice de praf, a altor două substanţe organice destul de răspândite în anumite colţuri ale cosmosului. Şi asta în ciuda frigului cumplit – temperatura din acel nor se învârte în jurul valorii de minus 250 de grade Celsius.
De ce contează pentru originea vieţii
Zaharurile simple ca eritruloza nu doar furnizează energie. Ele pot intra în reacţii care duc la formarea aşa-numiţilor ribonucleotizi – cărămizile de bază ale ARN-ului, materialul genetic care a stat, cel mai probabil, la baza primelor forme de viaţă. Mai târziu, pe măsură ce viaţa a evoluat, a apărut ADN-ul, ca un depozit mai rezistent al codului genetic, ARN-ul rămânând un fel de intermediar între gene şi proteinele din care sunt alcătuite organismele.
Cercetătorii estimează că, la un moment dat, milioane de tone de eritruloză ar fi putut cădea pe Pământ, în timpul unei perioade în care planeta a fost bombardată intens de asteroizi şi comete – un episod cunoscut sub numele de „Marele Bombardament Târziu”.
„Faptul că am fost supuşi acestui gen de ploaie de substanţe organice cred că a fost un pas esenţial”, spune Jiménez-Serra. „Acel material ar fi putut contribui la «supele» chimice în care s-au format primele biomolecule”.
Legătura cu zmeura şi cu bronzul
Eritruloza se găseşte în cantităţi mici în zmeura roşie, dar e folosită şi în loţiunile de bronzare fără soare. Acolo, zahărul reacţionează cu aminoacizii din celulele moarte ale pielii şi formează nişte polimeri de culoare maro, prin aceeaşi reacţie chimică – numită reacţia Maillard – care dă şi crusta rumenă a unei fripturi.
O confirmare aşteptată
„Aşteptam de mult o detecţie ca aceasta”, spune prof. Yoshihiro Furukawa, de la Universitatea Tohoku din Japonia, cel care a descoperit zaharuri pe asteroidul Bennu. „Zaharurile formate în mediul interstelar pot ajunge pe Pământ şi pe alte planete transportate de praful cometelor, explică el, iar acest aport ar fi putut înlesni apariţia vieţii – dacă respectivele planete aveau condiţiile necesare pentru a construi viaţă din astfel de molecule. Cum anume s-ar fi petrecut, mai exact, acest proces rămâne, deocamdată, un mister”.