„Vrem înapoi ce e al nostru, mai ales de la Luvru”. Ce spun egiptenii, după ce s-a deschis Marele Muzeu la Cairo

După decenii de așteptare, Egiptul și-a deschis în sfârșit Marele Muzeu Egiptean, un proiect uriaș care adăpostește cele peste 5.500 de artefacte descoperite în mormântul lui Tutankhamon. Dar odată cu inaugurarea, s-a reaprins și o revendicare veche: egiptenii spun că a venit momentul ca marile muzee ale lumii să le înapoieze comorile pierdute, scrie The New York Times.

Când arheologul britanic Howard Carter a privit pentru prima dată în mormântul regelui Tutankhamon, în 1922, și a fost întrebat ce vede, răspunsul său a rămas celebru: „Lucruri minunate”.

Acum, la mai bine de un secol de la acea descoperire, toate cele „lucruri minunate” – peste 5.500 de artefacte – pot fi admirate împreună pentru prima dată, în cadrul unei expoziții spectaculoase care promite să readucă același sentiment de uimire. Este punctul central al Grand Egyptian Museum, un complex uriaș, ridicat la marginea deșertului, cu piramidele din Giza strălucind în fundal.

După decenii de întârzieri, visul a devenit realitate: muzeul și-a deschis porțile publicului în această săptămână.

„Un dar al Egiptului pentru lume”

Președintele Abdel Fattah el-Sisi a numit inaugurarea „un dar al Egiptului pentru lume”. Și, într-adevăr, expozițiile sale cuprind o colecție amețitoare de artefacte ale unei civilizații care continuă să fascineze de mii de ani.

Pentru guvern, muzeul este și o vitrină a ambițiilor Egiptului – un simbol al renașterii turistice și economice. Pentru egipteni, însă, Grand Egyptian Museum este mult mai mult decât o atracție: este o declarație de identitate. Este locul din care cer, tot mai vocal, ca tezaurele lor istorice să fie readuse acasă, din marile muzee europene.

„Argumentele vechi împotriva repatrierii artefactelor se prăbușesc”, spune Monica Hanna, una dintre cele mai respectate egiptoloage din Cairo. „Muzeul acesta transmite lumii un mesaj clar: Egiptul are capacitatea, voința și infrastructura pentru a-și păstra propriul patrimoniu”.

Douăzeci de ani de așteptare și o deschidere monumentală

Proiectul muzeului a fost amânat de revoluții, pandemii și crize economice, dar rezultatul este colosal: un complex de 5,4 milioane de metri pătrați, echivalentul a peste 90 de terenuri de fotbal.

Vizitatorii pătrund printr-o intrare impunătoare din alabastru, în formă de piramidă, și urcă o scară monumentală flancată de statui iluminate. În interior, 12 săli adăpostesc statui uriașe, bijuterii ornamentate și frize viu colorate.

Dar punctul culminant rămâne colecția dedicată tânărului faraon Tutankhamon – prezentată acum integral, pentru prima dată în istorie.

În lumea regelui-copil

Expoziția începe cu un coridor acoperit de hieroglife luminoase, care introduce vizitatorii în viața, moartea și renașterea sperată a regelui-copil. Printre exponate se află scaunul său de lemn aurit, cu picioare sculptate în formă de animale, o vază din piatră translucidă în formă de floare de lotus și, în premieră, armura lui din piele fină, restaurată meticulos, care imită solzii unui pește.

Celebrele artefacte ale lui Tutankhamon, inclusiv masca funerară de aur, sunt expuse acum într-o sală imensă, aerisită și întunecată, în care lumina este reglată perfect pentru a scoate la iveală fiecare detaliu al cutiilor pictate, sandalelor cu mărgele și bijuteriilor regale.

Există chiar și o secțiune dedicată teoriilor legate de moartea sa timpurie – unii experți vorbind despre crimă – cu reconstituiri bazate pe analize genetice și tehnologii criminalistice moderne.

Viața cotidiană a Egiptului antic

Dincolo de Tutankhamon, alte 11 săli pline de comori aduc în prim-plan viața de zi cu zi a egiptenilor de rând: statuete cu brutari și berari la muncă, busturi de femei cu coafuri elaborate, și chiar o figurină minusculă a unui bărbat care își mângâie câinele – o dovadă a legăturii dintre om și animal, veche de milenii.

„Cele mai importante obiecte sunt cele care ne conectează cu oamenii obișnuiți, cu viața lor de zi cu zi, nu doar cu faraonii”, explică Hanna.

Unele săli folosesc tehnologie de ultimă generație: în reconstrucția unei morminte, picturile murale se animă brusc pe pereți – vânătorii își întind arcurile, gazelele sar, iar fermierii se clatină sub greutatea coșurilor.

Mândrie națională și revendicări istorice

Autoritățile mizează pe muzeu pentru a atrage milioane de turiști și valuta atât de necesară economiei. Ministerul Turismului estimează până la cinci milioane de vizitatori anual, iar dezvoltatorii se grăbesc să construiască 12.000 de camere de hotel în zonă.

Dar muzeul nu este doar pentru străini. În ziua inaugurării, curțile s-au umplut de egipteni din toate colțurile țării: bărbați în robe tradiționale făcând poze lângă vitrine, tineri influenceri filmând clipuri printre coliere strălucitoare.

„Nu am venit doar pentru Tutankhamon”, spune Mai Mohammed, 26 de ani, influencer aspirant. „Am venit pentru reacțiile oamenilor. E o bucurie să văd asta”.

„Vrem înapoi ce e al nostru”

Muzeul este și o revendicare simbolică: un pas pentru a aduce centrul de greutate al egiptologiei înapoi acasă, după decenii dominate de universități occidentale.

„Egiptologia s-a născut aici, dar a înflorit în afara țării”, spune Ahmed Ghoneim, directorul muzeului. „Acum vrem să o aducem înapoi”.

Egiptenii cer tot mai insistent repatrierea celor mai cunoscute artefacte: bustul reginei Nefertiti din Berlin, Piatra din Rosetta de la British Museum și Zodiacul de la Dendera, aflat la Luvru.

Până acum, muzeele europene au invocat legi coloniale vechi și lipsa condițiilor adecvate din Egipt. Dar, spune Bassam El Shamaa, un reputat egiptolog, aceste scuze nu mai țin: „Nu-mi vorbiți despre protecție, vă rog! În 2020 s-a vandalizat o expoziție egipteană la Berlin, iar bijuterii regale au fost furate din Luvru. Haideți, vrem înapoi ce e al nostru – mai ales de la Luvru”.

Pentru mulți egipteni, problema nu mai este doar juridică, ci morală.

„Mi se pare nedrept să trebuiască să mergem într-o altă țară ca să ne vedem propriul patrimoniu”, spune Mai Mohammed. „Este al nostru. Este identitatea noastră”.

Oficialii egipteni abordează subiectul mai diplomatic. Mohamed Ismail Khaled, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, recunoaște complexitatea juridică a repatrierii, dar speră la un compromis: „Ne-ar plăcea ca aceste piese să vină măcar temporar la Cairo, pentru ca egiptenii să-și poată vedea strămoșii”.