Oamenii Korubo, odinioară complet izolați în inima pădurii amazoniene, descoperă telefoanele, energia solară și conexiunea la internet, scrie The Guardian.
În urmă cu doar câteva decenii, tribul Korubo trăia complet izolat, în inima văii Javari din Amazonul brazilian. Acum, unii dintre ei își doresc... tigăi de metal suficient de mari cât să încapă o maimuță întreagă, biscuiți ambalați și conexiune Starlink pentru a afla vești despre rudele internate în oraș.
După ani de confruntări cu exploatatori forestieri și tentative de exterminare, contactul cu lumea exterioară a fost inițiat oficial în 1996 de autoritățile braziliene. De atunci, viața lor s-a schimbat radical. În prezent, patru sate Korubo găzduiesc aproximativ 127 de persoane. O altă grupare rămâne complet izolată.
De la sălbăticie la... internet prin satelit
Odată cu deschiderea către „lumea albilor”, Korubo au primit produse moderne: lanterne, săpun, cuțite și... bani. Cu ajutoarele primite de la stat, au început să cumpere telefoane, bărci, orez, paste și chiar biscuiți.
Dar cel mai dorit obiect acum este internetul prin Starlink, sistemul de sateliți dezvoltat de SpaceX.
„Înainte de telefoane și internet, când cineva era dus la spital – fiul meu, fratele meu – nu știam nimic despre ce se întâmplă cu ei. Acum vrem să aflăm imediat cum se simt. De asta vrem telefoane. De asta vrem Starlink,” spune Txitxopi, unul dintre liderii comunității.
Efecte asupra sănătății, culturii și viitorului
Prezența orașului în viața tribului aduce beneficii, dar și riscuri. Patru copii Korubo au murit anul trecut din cauze comune: gripă, pneumonie, diaree.
„Nu sunt biologic fragili, dar nu au imunitate la bolile noastre,” spune medicul Lucas Albertoni, responsabil cu sănătatea triburilor recent contactate.
Vizitele dese la oraș cresc riscul contaminării. „Trebuie să-i conving că pot pleca sănătoși din sat și se pot întoarce bolnavi,” adaugă el.
Generația care nu mai vrea să vâneze
Copiii Korubo învață să scrie, să folosească telefoane și să urmărească videoclipuri online. Dar interesul pentru vânătoare sau cultivarea plantelor scade. „Sunt fascinați de tot ce vine din exterior,” spune Luisa Suriani, profesoară de alfabetizare în sate.
Într-un sat, internetul funcționează deja toată ziua. Longhouse-ul (casa comunitară) e luminată de ecrane, iar tinerii petrec tot mai puțin timp în pădure.
Prizonierii progresului?
Takvan, fiul matriarhei Mayá, recunoaște: „Ne bucurăm că populația noastră crește, dar nu mai e vânat. Când ne-am mutat aici, era peste tot. Am vânat mult și apoi s-a dus.”
Pe vremuri, Korubo se mutau după hrană. Acum, sunt „legați” de sat și de avantajele moderne – clinică, bărci, mâncare, internet.
Fostul șef al agenției pentru populațiile indigene din Brazilia, Sydney Possuelo, avertizează: „După contact, suferința e enormă. Ajung dependenți de cei care i-au vânat și le-au luat pământul. Aceia decid acum ce au voie să facă și ce nu.”
„Lăsați-i în pace”
Pentru grupurile Korubo încă necontactate, soluția e clară: izolarea voluntară trebuie protejată, nu întreruptă.
„Statul ar trebui să păstreze distanța și să protejeze natura. E tot ce trebuie ca ei să trăiască așa cum au făcut-o dintotdeauna,” spune Possuelo.
La finalul unei vizite în oraș pentru cumpărături și consultații medicale, Xuxu și Txitxopi se strecoară printre mașini cu o oală nouă, tangerine și struguri. Se îmbarcă într-o barcă mică spre pădure, spre satul lor – unde semnalul Wi-Fi nu mai e doar un lux, ci o cerință.