România va primi în total 31,5 miliarde de euro din politica de coeziune până în 2027, pentru investiții care să scadă diferența de dezvoltare față de restul Uniunii. Banii merg atât către sănătate şi transporturi, cât şi în domenii precum economia ecologică sau digitalizarea.
”Primul lucru pe care cred că ar trebui să îl spunem despre politica de coeziune este că este o politică care a ajutat la echilibrarea realităților din regiunile din Uniunea Europeană timp de zeci și zeci de ani și este o politică care garantează solidaritatea interteritorială. Este o politică care investește în cele mai dezavantajate teritorii ale Uniunii Europene, astfel încât acestea să poată să fie la nivelul celorlalte teritorii ale Uniunii Europene.
Acest lucru este în beneficiul ambelor părți, atât pentru regiunile care își cresc nivelul și se dezvolă, cât și pentru regiunile care au deja un nivel de creștere mai dezvoltat și care pot avea un fel de piață și pot avea achiziții și schimburi comerciale din partea altor zone care vor să se alăture regiunilor mai dezvoltate.
Am învățat multe lucruri. Este o politică care servește la crearea europenismului, la crearea unui sentiment de apartenență la Uniunea Europeană. Și cred că acesta este, practic, cel mai important lucru.
Avem mii de cetățeni care, în fiecare zi, călătoresc pe drumuri finanțate prin politica regională, care merg la un spital care este finanțat sau a fost finanțat prin politica regională, prin fonduri structurale, sunt cetățeni care au studiat în școli care au fost finațate din fonduri structurale”, a spus Marcos Ros Sempere, europarlamentar, în cadrul emisiunii Be UE.
”Una dintre cele mai eficiente politici ale Uniunii Europene”
”Cred că a fost una dintre cele mai eficiente politici ale Uniunii Europene, deoarece a fost politica care a permis multor regiuni din Uniunea Europeană să recupereze decalajul față de restul regiunilor, la nivelul produsului intern brut, la nivelul creșterii și dezvoltării.
A fost deosebit de eficientă pentru țările care s-au alăturat treptat proiectului european. În anii 1980, când Spania și Portugalia au aderat la Uniunea Europeană, politica de coeziune, fondurile regionale, fondurile structurale, fondurile de coeziune, au însemnat că țara mea, care rămăsese mult în urmă din punct de vedere economic, a putut să ajungă acum la același nivel cu celelalte țări, având PIB-ul mediu al Uniunii Europene.
Atunci când au aderat țări din Europa de Est, cum este și România, am văzut cum s-a investit în regiunile din aceste țări. Asta a făcut ca dezvoltarea economică din România, de pildă, să permită multora dintre regiuni să ajungă la nivelul celorlalte zone din Uniunea Europeană”, a mai spus europarlamentarul Marcos Ros Sempere.
