Memoria care se împiedică din când în când nu este în mod automat un semn de boală Alzheimer. Când un părinte uită unde și-a lăsat telefonul sau nu își mai amintește numele unui vecin, familia se gândește repede la cel mai grav scenariu. În realitate, explicațiile posibile sunt mult mai numeroase, iar o parte dintre ele pot fi tratate.
Un prim grup este format din afecțiunile care pot da probleme de memorie sau de concentrare și care se ameliorează atunci când sunt tratate. Potrivit Alzheimer's Association, din această categorie fac parte depresia, efectele secundare ale unor medicamente, consumul excesiv de alcool sau problemele tiroidiene. Depresia și anxietatea, de exemplu, scad capacitatea de concentrare, iar o minte obosită sau preocupată reține mai greu informații noi, ceea ce la vârstnici poate semăna foarte bine cu un declin cognitiv. Somnul insuficient sau întrerupt, inclusiv cel afectat de apneea în somn, produce un efect asemănător asupra atenției și a memoriei.
Lista continuă cu unele cauze mai puțin cunoscute. Mayo Clinic include printre afecțiunile care pot imita demența infecțiile, dezechilibrele metabolice, deficitul de vitamina B12 și de alți nutrienți, deshidratarea și interacțiunile dintre mai multe medicamente, o situație frecventă la persoanele care iau tratamente pentru mai multe boli cronice. Tot aici apar cauze care țin de creier și care se văd la investigațiile imagistice: un hematom format între creier și învelișul lui după o cădere, chiar una aparent banală, o acumulare de lichid în ventriculii cerebrali, numită hidrocefalie cu presiune normală, sau, rar, o tumoră. În toate aceste cazuri, tratarea cauzei poate readuce o parte importantă din funcțiile pierdute.
Chiar atunci când problema vine de la creier, diagnostigul nu este de fiecare dată boala Alzheimer. Aceasta este cea mai frecventă formă de demență, iar Organizația Mondială a Sănătății estimează că ar putea contribui la 60-70% dintre cazuri, dar o parte importantă dintre pacienți au alte diagnostice. În demența vasculară, produsă de afectarea vaselor care irigă creierul, dificultățile de planificare, gândirea mai lentă și pierderea concentrării sunt, potrivit Mayo Clinic, mai vizibile decât uitarea propriu-zisă. În demența cu corpi Lewy, pacientul poate avea halucinații vizuale, se poate mișca și poate vorbi în somn în timpul unor vise vii și poate prezenta tremor sau rigiditate, asemănătoare celor din boala Parkinson. În demența frontotemporală, primele schimbări apar adesea în comportament, în personalitate sau în vorbire, iar memoria rămâne mai mult timp neatinsă. La mulți pacienți, mai ales la vârste înaintate, demența are cel mai adesea cauze mixte .
Fiecare dintre aceste situații are propriul tipar de evoluție și propriile opțiuni terapeutice. Un diagnostic grăbit, bazat exclusiv pe câteva întrebări despre memorie, poate face mai mult rău decât bine. Un pacient etichetat rapid drept „caz de Alzheimer" riscă să rămână fără tratamentul potrivit unei alte afecțiuni, perfect tratabile în multe cazuri, în timp ce anxietatea legată de un diagnostic incorect poate pune stăpânire atât asupra pacientului cât și asupra familiei acestuia.
Cum ajunge medicul la un diagnostic corect
Procesul pornește de la un istoric medical detaliat: de când au apărut primele semne, cât de rapid au evoluat, ce alte afecțiuni are pacientul, ce medicamente ia și dacă există un istoric familial de boli neurodegenerative. Un declin apărut brusc, în câteva săptămâni, are alte cauze probabile decât unul instalat lent, pe parcursul mai multor ani, iar viteza de evoluție este, ea singură, o informație extrem de valoroasă pentru medic.
Urmează evaluarea cognitivă standardizată, prin care se testează memoria, limbajul, orientarea temporală și spațială, precum și capacitatea de a rezolva sarcini care presupun planificare și organizare. Rezultatele acestor teste, coroborate cu examenul neurologic, orientează medicul către un anumit tipar de afectare, dar rareori oferă, de unele singure, un răspuns definitiv.
Aici intervine rolul investigațiilor suplimentare. Analizele de sânge pot exclude cauze reversibile ale declinului cognitiv, precum deficitul de vitamina B12 sau disfuncțiile tiroidiene. Imagistica cerebrală poate arăta un hematom, o tumoră sau o acumulare de lichid, dar și modificările structurale care sugerează un anumit tip de demență. În situații selectate, medicul poate recomanda investigații specifice (de la teste de sânge la puncție lombară sau studii imagistice mai sophisticate), capabile să confirme sau să infirme prezența modificărilor caracteristice bolii Alzheimer. Combinarea tuturor acestor rezultate cu tabloul clinic permite medicului să confirme diagnosticul și, totodată, să stabilească stadiul bolii, informație esențială pentru alegerea strategiei terapeutice.
„Cel mai important lucru pe care încercăm să îl transmitem pacienților este că un diagnostic precis este punctul de plecare real al tratamentului. Pacienți diferiți care se plâng că uită tot mai des pot avea nevoie de intervenții complet diferite, unul poate avea nevoie doar de corectarea unei deficiențe de vitamina B12, altul poate avea nevoie de un tratament specific pentru boala Alzheimer, iar un al treilea poate avea o formă de demență vasculară, unde controlul tensiunii arteriale și al factorilor de risc cardiovascular contează la fel de mult ca orice medicație. Fără un diagnostic corect, riscăm să tratăm simptomul, nu cauza reală", explică dr. Mioara Avasilichioaei, medic în cadrul Clinicii Neuroaxis, parte a rețelei de Sănătate Regina Maria.
Identificarea corectă a cauzei are consecințe directe și asupra așteptărilor pe care familia și pacientul le pot avea cu privire la evoluția bolii. O demență reversibilă, cauzată de o afecțiune tratabilă, se poate ameliora semnificativ odată eliminată cauza, în timp ce o boală neurodegenerativă precum Alzheimer necesită un plan de îngrijire pe termen lung, axat pe încetinirea evoluției și pe menținerea cât mai îndelungată a autonomiei pacientului. Confundarea celor două situații poate genera fie speranțe nerealiste, fie, dimpotrivă, resemnare într-un caz care ar fi putut avea o soluție mult mai simplă.
Diagnosticul precis rămâne, până la urmă, punctul din care pornesc toate deciziile ulterioare, de la tratamentul medicamentos, până la tipul de sprijin pe care familia trebuie să îl ofere acasă. Un pacient care ajunge la momentul potrivit la un specialist, cu o evaluare temeinică în locul unei discuții fugitive despre memorie, are șansa reală de a primi îngrijirea de care are nevoie, în locul unei etichete generale care nu descrie, de fapt, situația medicală a acestuia.
Neuroaxis este prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, unde pacientul beneficiază de consult, diagnostic de precizie, tratament și monitorizare constantă. Echipa de peste 50 de medici Neuroaxis este dedicată îmbunătățirii vieții pacientului neurologic și tratează o varietate mare de afecțiuni, precum demență, boala Parkinson, scleroza multiplă, epilepsie, hernie de disc, tumori cerebrale, migrene sau neuropatie periferică. Investigațiile realizate în clinica Neuroaxis includ EEG, EMG, Single Fiber EMG (SFEMG), ecografie Doppler, polisomnografie, poligrafie respiratorie, Holter EKG sau EKG și RMN. Echipa de medici neurologi din București este completată de medici din specializările conexe neurologiei, precum neurochirurgie, psihiatrie și psihoterapie, cardiologie, reumatologie, neuroinfecții, pneumologie, otoneurologie și psihologie clinică, atât din România, cât și din alte centre internaționale.
