Fructele care se stafidesc pe ramuri înainte de a fi coapte sunt mai mult decât o pierdere estetică. Acest fenomen este adesea semnul unei boli invizibile care atacă pomii fructiferi din interior, slăbind plantele și diminuând producția sezon după sezon. Boala evoluează rapid, dar rămâne adesea nedetectată până când efectele devin evidente: fructele se usucă, crengile se ofilesc, iar pomul își pierde vigurozitatea.
Cauza principală a acestor simptome este monilioza pomilor fructiferi, o infecție fungică care afectează în mod special cireșii, piersicii, merii și perii. Ciuperca se instalează inițial pe flori sau fructe lovite, iar apoi se răspândește către lăstari și crengi, provocând uscarea și stafidirea fructelor direct pe ramuri. Dacă nu este controlată la timp, monilioza poate afecta întreaga cultură, reducând recolta cu până la 50% sau mai mult.
Primul pas pentru prevenirea pierderilor este identificarea corectă a bolii. Fructele infectate se înmoaie, devin maronii și se stafidesc, dar rămân atașate de ramuri, uneori pe toată durata sezonului. Crengile afectate pot prezenta pete întunecate, scoarță crăpată și mici excrescențe. Detectarea timpurie permite aplicarea măsurilor de control înainte ca infecția să se răspândească masiv.
Un alt element esențial este igiena pomilor și a grădinii. Îndepărtarea fructelor și a ramurilor infectate imediat ce sunt observate reduce considerabil sursa de sporii fungici. De asemenea, curățarea solului sub coroana pomilor și îndepărtarea resturilor vegetale contribuie la diminuarea infecțiilor viitoare. În plus, evitarea udării excesive și asigurarea unei bune aerisiri în interiorul coroanei pot împiedica răspândirea ciupercii, deoarece monilioza se dezvoltă rapid în condiții propice.
Pe lângă metodele culturale, controlul chimic poate fi un aliat puternic în combaterea moniliozei. Aplicarea regulată a fungicidelor corespunzătoare, respectând momentele optime (de la înflorire până la coacerea fructelor), poate preveni infecțiile severe. Este important ca tratamentele să fie efectuate conform recomandărilor tehnice, cu atenție la dozaj și frecvența aplicării, pentru a proteja atât pomul, cât și mediul înconjurător.
Eficiența prevenirii bolii se vede pe termen lung: pomii sănătoși produc fructe mai mari, mai gustoase și mai numeroase. Astfel, calitatea fructelor se îmbunătățește, reducând pierderile și nevoia de intervenții repetate. În plus, copacii sănătoși sunt mai rezistenți la alte boli și dăunători, ceea ce conferă stabilitate și predictibilitate culturii an de an.
Nu în ultimul rând, prevenția rămâne întotdeauna mai eficientă decât combaterea post-factum. Monitorizarea constantă a pomilor, combinată cu intervenții preventive bine planificate, poate transforma o cultură vulnerabilă într-o recoltă sigură și profitabilă. Monilioza, deși insidioasă, nu trebuie să fie un adversar invincibil: identificarea timpurie, igiena riguroasă și tratamentele aplicate corect sunt cheia pentru a proteja fructele și a evita pierderile devastatoare.
Așadar, dacă observi fructe care se stafidesc în copac sau semne de uscăciune pe crengi, acționează imediat. O atitudine preventivă și folosirea măsurilor corecte de combatere a moniliozei pot salva recolta și pot menține pomii sănătoși ani la rând. Astfel, ce părea la început o pierdere inevitabilă se poate transforma într-o recoltă bogată și sănătoasă.
Ştiri video recomandate
