Actuala ediție a Cupei Mondiale este cea mai mare organizată vreodată. Mai multe țări participante și mai multe meciuri înseamnă mai mulți spectatori și, implicit, mai multe oportunități de a genera venituri. În timp ce vedetele fotbalului mondial scriu istorie pe teren, în afara lui se învârt miliarde de dolari. Însă nu toată lumea are de câștigat. Competiția produce atât mari învingători financiari, cât și perdanți, potrivit BBC.
Actuala Cupă Mondială nu reprezintă doar cel mai amplu spectacol fotbalistic organizat vreodată, ci și unul dintre cele mai mari motoare financiare din sportul mondial.
În timp ce FIFA își consolidează modelul de afaceri prin venituri record din drepturi TV, sponsorizări și bilete, televiziunile, sponsorii, vedetele precum David Beckham și industria pariurilor se numără printre principalii beneficiari ai turneului.
La polul opus, fanii suportă costuri tot mai mari pentru a participa la competiție, hotelurile și orașele gazdă constată că beneficiile economice sunt mai reduse decât se anticipa, iar promisiunile privind un impact economic de durată rămân, în opinia multor experți, dificil de demonstrat.
FIFA – marele câștigător
Sumele pe care organismul mondial al fotbalului, FIFA, le obține de pe urma Cupei Mondiale sunt uriașe. Pentru turneul din Qatar, în 2022, organizația a înregistrat venituri record de 7,6 miliarde de dolari (5,6 miliarde de lire sterline), iar pentru ediția din 2026, găzduită de Statele Unite, Canada și Mexic, este de așteptat să depășească această valoare, mai ales datorită extinderii competiției la 48 de echipe.
Marion Laboure, strateg principal în cadrul Deutsche Bank Research, afirmă că FIFA este, „fără îndoială”, principalul câștigător, veniturile sale din ciclul de patru ani urmând să se apropie de 13 miliarde de dolari.
Veniturile FIFA provin din vânzarea drepturilor de televiziune, licențiere și ospitalitate, din contractele de sponsorizare și din vânzarea biletelor.
„FIFA a intrat și pe piața oficială de revânzare a biletelor, percepând un comision de 15% atât cumpărătorului, cât și vânzătorului”, adaugă Laboure.
Acest model este probabil să continue și la viitoarele ediții, în condițiile în care FIFA analizează chiar o nouă extindere a turneului, la 64 de echipe. O astfel de schimbare ar putea permite participarea unor țări precum China și India și ar aduce alte miliarde de telespectatori.
Fanii – marii perdanți
Chiar dacă pentru mulți suporteri participarea la Cupa Mondială a reprezentat împlinirea unui vis, din punct de vedere financiar turneul s-a dovedit extrem de costisitor.
Sumele uriașe plătite pentru bilete, precum și criticile la adresa sistemului de tarifare dinamică practicat de FIFA – prin care prețurile cresc atunci când cererea este mare – au fost intens discutate.
Până și președintele Statelor Unite, Donald Trump, a declarat că „nu ar plăti” un bilet de aproximativ 1.000 de dolari pentru meciul de deschidere al naționalei SUA împotriva Paraguayului.
Biletele oficiale pentru finala disputată pe stadionul MetLife din New Jersey au fost puse în vânzare la prețul de 32.970 de dolari, iar pe piața de revânzare unele au fost listate la peste două milioane de dolari.
Președintele FIFA, Gianni Infantino, a apărat nivelul prețurilor, argumentând că acestea sunt comparabile cu cele practicate la alte evenimente sportive importante din Statele Unite.
Cheltuielile fanilor nu s-au limitat însă la bilete. Costurile pentru transport, cazare și mâncare au crescut considerabil.
Un exemplu care a atras atenția presei a fost majorarea tarifelor la trenurile New Jersey Transit. O călătorie de aproximativ 30 de minute până la stadionul MetLife a ajuns să coste 150 de dolari în timpul turneului, față de prețul obișnuit de 12,90 dolari pentru un bilet dus-întors. După protestele publice, tarifele au fost reduse, însă au rămas peste nivelul normal.
Televiziunile și sponsorii – printre câștigători
Deși posturile de televiziune au plătit sume uriașe pentru drepturile de difuzare ale Cupei Mondiale, audiențele ridicate și interesul sponsorilor le permit să obțină venituri importante din publicitate.
Pentru această ediție, FIFA a introdus pauzele de hidratare, măsură despre care Gianni Infantino a spus că reprezintă „strict o decizie sportivă”, fără beneficii financiare directe pentru organizație.
În realitate însă, cele 90 de secunde acordate jucătorilor pentru hidratare au creat un nou spațiu comercial pentru televiziuni și sponsori, în special în Statele Unite, unde publicul este obișnuit ca desfășurarea competițiilor sportive să fie adaptată pauzelor publicitare.
Fox Sports, care ar fi plătit aproximativ 485 de milioane de dolari pentru drepturile de televiziune în SUA, a transformat pauzele de hidratare în momente sponsorizate de diferite branduri.
Potrivit specialiștilor, un spot publicitar de 30 de secunde difuzat în timpul Cupei Mondiale pe Fox costă, în medie, între 200.000 și 300.000 de dolari. În timpul meciurilor naționalei Statelor Unite din fazele finale, prețul a ajuns chiar la 750.000 de dolari.
Acest lucru înseamnă că reclamele difuzate în pauzele de hidratare ar putea genera venituri de aproximativ 250 de milioane de dolari doar în Statele Unite, ceea ce alimentează speculațiile că această practică va deveni permanentă.
„Pauzele de hidratare reprezintă, în esență, spațiu publicitar. Aș fi extrem de surprins dacă ar dispărea. Formatul extins al competiției va rămâne, pentru că dimensiunea turneului este acum modelul de afaceri al FIFA”, spune Marion Laboure, de la Deutsche Bank Research.
În Regatul Unit, telespectatorii care urmăresc meciurile la BBC sau ITV nu au fost expuși reclamelor din timpul acestor pauze. BBC nu difuzează publicitate, iar ITV este limitat de reglementările autorităților privind durata reclamelor într-un interval de 60 de minute.
Sponsorii oficiali ai Cupei Mondiale plătesc sume impresionante pentru asocierea cu competiția, însă beneficiază la rândul lor de o expunere uriașă. Branduri precum Adidas și Coca-Cola sunt omniprezente pe parcursul turneului.
Compania germană Adidas se află într-o competiție acerbă cu rivalul Nike și a investit aproximativ 50 de milioane de lire sterline în campania publicitară „Backyard Legends”, în care apar Lamine Yamal, Jude Bellingham și Lionel Messi.
În mod paradoxal, unele branduri care nu sunt sponsori oficiali au avut și ele de câștigat din încercările FIFA de a le reduce vizibilitatea. Un exemplu este logo-ul Levi's amplasat în exteriorul stadionului Levi's din San Francisco, care a fost acoperit pentru a respecta regulile privind exclusivitatea sponsorilor.
David Beckham – un alt mare câștigător
Principala reclamă a companiei Adidas include și o versiune realizată cu ajutorul inteligenței artificiale a lui Sir David Beckham – probabil și pentru că fostul fotbalist nu ar fi avut timp să participe personal la filmări.
Primul sportiv britanic devenit miliardar apare în atât de multe campanii publicitare – de la Home Depot la Bank of America – încât este ușor să uiți ce brand promovează de fapt.
Deși s-a retras din activitate în urmă cu mai bine de un deceniu, Beckham rămâne imaginea fotbalului din Statele Unite. Clubul Inter Miami, la care este coproprietar, este estimat în prezent la aproximativ 1,45 miliarde de dolari, fiind cea mai valoroasă franciză din Major League Soccer.
Poate că nu a reușit să câștige Cupa Mondială ca jucător, însă, din punct de vedere comercial, Beckham este considerat unul dintre marii învingători.
Orașele gazdă – printre perdanți
Cele 16 orașe gazdă din Statele Unite, Canada și Mexic au primit un număr mare de suporteri și turiști, ceea ce a stimulat activitatea hotelurilor, restaurantelor și afacerilor locale.
Chiar dacă suporterii scoțieni au „băut Bostonul pe uscat” și au cucerit simpatia localnicilor, specialiștii susțin că beneficiile economice pe termen lung sunt reduse.
FIFA estimează că turneul va adăuga aproximativ 41 de miliarde de dolari economiei mondiale, dintre care 17 miliarde ar urma să revină economiei americane, contribuind la crearea a aproximativ 185.000 de locuri de muncă, în principal în domeniile ospitalității și cazării.
Alexander Budzier, cercetător în management la Universitatea Oxford și director executiv al companiei Oxford Global Projects, afirmă însă că avantajele economice pe termen lung ale organizării unui astfel de eveniment nu se concretizează aproape niciodată.
Potrivit acestuia, orașele gazdă înregistrează adesea chiar o scădere a numărului total de vizitatori, deoarece mulți turiști aleg să evite aglomerația și haosul provocate de competiție.
În plus, chiar dacă există o creștere temporară a angajărilor, acestea sunt, de regulă, locuri de muncă mai slab plătite din industria ospitalității.
„Se creează locuri de muncă, dar nu se creează bogăție”, rezumă Budzier.
Datele oficiale arată că restaurantele, barurile și puburile din Statele Unite au făcut angajări suplimentare înaintea turneului, în luna mai, însă această creștere a fost de scurtă durată.
În opinia lui Budzier, singurul beneficiu economic cu adevărat important îl reprezintă proiectele de regenerare urbană care pot însoți organizarea unei competiții sportive majore, așa cum s-a întâmplat în cartierul Stratford din Londra după Jocurile Olimpice din 2012, unde au fost dezvoltate noi cartiere și locuințe.
În cazul actualei Cupe Mondiale, însă, majoritatea meciurilor se dispută pe stadioane deja existente, folosind infrastructură hotelieră, baze de pregătire și rețele de transport deja construite. Din acest motiv, spune el, „nu vor exista beneficii economice generate de dezvoltare”.
Hotelurile – cerere sub așteptări
Cererea anticipată pentru camerele de hotel nu s-a materializat, iar organizațiile din industrie raportează că rezervările din orașele gazdă au fost mai slabe decât în aceeași perioadă a anului trecut.
British Columbia Hotel Association a transmis că, deși cifrele finale nu au fost încă centralizate, lunile iunie și iulie au avut un ritm al rezervărilor „mult sub cel din anii precedenți”, în ciuda faptului că Vancouver a găzduit șapte meciuri ale turneului.
Asociația precizează că astfel de competiții nu generează „40 de zile consecutive cu hotelurile complet ocupate”, ci doar perioade de cerere foarte ridicată în jurul anumitor meciuri.
Nici hotelierii americani nu au beneficiat de boom-ul anticipat înaintea competiției.
American Hotel and Lodging Association (AHLA) a acuzat FIFA că a rezervat în avans prea multe camere pentru uz propriu, creând astfel o impresie falsă de cerere ridicată. FIFA a respins acuzațiile, afirmând că nu le recunoaște.
Marion Laboure, de la Deutsche Bank Research, spune că o situație asemănătoare s-a înregistrat și la Cupa Mondială din Franța, în 1998, când cererea reală nu a atins nivelul estimat inițial.
„Până în luna aprilie, 80% dintre operatorii hotelieri din Statele Unite spuneau că rezervările sunt sub prognozele inițiale. Două treimi dintre hotelierii din New York raportau un nivel al rezervărilor mai slab decât se așteptau, iar în Seattle aproape 80% au avut aceeași experiență, mulți descriind turneul drept un «non-eveniment» din punctul de vedere al afacerilor”, afirmă aceasta.
Casele de pariuri au câștigat miliarde
Cupa Mondială din 2026 este pe cale să devină cel mai mare eveniment de pariuri sportive din istorie. Potrivit companiei de servicii financiare Macquarie, valoarea totală a mizelor ar putea ajunge la aproximativ 50 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă, în medie, aproape 500 de milioane de dolari pariați pentru fiecare meci.
Principala explicație este extinderea turneului. Față de cele 64 de partide disputate la ediția din 2022, competiția din 2026 cuprinde peste 100 de meciuri, odată cu creșterea numărului de echipe participante.
Grupul Flutter Entertainment, care deține casele de pariuri Paddy Power, Betfair și Sky Bet, estimează că valoarea totală a pariurilor va fi de două ori mai mare decât la precedenta Cupă Mondială, pe fondul expansiunii pieței americane și al creșterii interesului din Brazilia.
Chad Beynon, analist în cadrul Macquarie, spune că pariurile plasate în timpul meciurilor au devenit mult mai populare decât cele tradiționale, făcute înainte de startul partidelor.
„Acum totul înseamnă să reacționezi la ceea ce vezi pe teren și să îți ajustezi estimările pe parcursul jocului. În trecut era mai degrabă un proces în care stăteai, urmăreai și așteptai, iar pariul trebuia plasat înainte de începerea meciului”, explică acesta.
Industria pariurilor sportive este încă relativ tânără în Statele Unite. Până în 2018, pariurile sportive erau legale doar în statul Nevada, unde se află Las Vegas. O decizie a Curții Supreme a permis însă ulterior fiecărui stat să își stabilească propriile reguli, iar multe dintre ele au legalizat această activitate.
Există însă și în prezent state în care pariurile sportive rămân interzise, printre care California și Texas.
În aceste zone au câștigat teren așa-numitele piețe de predicție (prediction markets), o industrie evaluată la miliarde de dolari și deosebit de populară în rândul tinerilor. Aceste platforme nu sunt încadrate juridic drept jocuri de noroc, ceea ce le permite utilizatorilor să facă predicții și să mizeze pe rezultate sportive indiferent de statul în care se află.
