Marți, la Boston, echipa Norvegiei a trimis pe teren trei jucători ai căror tați au jucat împreună pentru echipa națională la Cupa Mondială din 1994, când turneul s-a jucat tot în Statele Unite. Astfel, Erling Haaland, Alexander Sørloth și Kristian Thorstvedt au completat o poveste extraordinară pentru familiile lor la Cupa Mondială 2026, la 32 de ani de când tații lor au jucat în Statele Unite, scrie CNN.
Fostul portar Erik Thorstvedt a recunoscut că a început să lăcrimeze când aștepta ca fiul său, Kristian, să intre pe teren împotriva Irakului.
„E ca un basm care devine realitate”, a spus Gøran Sørloth când l-a văzut pe fiul său alături de Erling Haaland, al cărui tată, Alf-Inge, a jucat și el în turneul din '94.
Alexander Sørloth și tatăl său, Gøran Sørloth. Colaj Foto: Getty Images / Profimedia Images
Pe atunci, eliminarea crudă a Norvegiei din faza grupelor i-ar fi lăsat pe jucători cu un sentiment de neterminare. Au învins Mexicul, au pierdut în fața Italiei și au remizat cu Irlanda, iar fiecare echipă din grupa lor a terminat cu un golaveraj identic și patru puncte.
Norvegia primise un singur gol, dar, din păcate, marcase un singur gol, ceea ce le-a încheiat parcursul. Au fost eliminați din cauza palmaresului golurilor marcate, celelalte trei echipe au avansat, iar Italia a ajuns până în finală.
Niciunul dintre acei jucători nu și-ar fi putut imagina că mai mulți dintre ei se vor întoarce în SUA după trei decenii pentru a-și susține fiii în aceeași competiție.
Erling Haaland (D) și tatăl său, Alf-Inge Haaland (S). Foto: Getty Images via CNN Newsource
Nu este neobișnuit ca jucătorii de fotbal să calce pe urmele taților. Tatăl portarului algerian Luca Zidane este legenda franceză Zinedine Zidane. Dar trei sau patru jucători, ai căror tați au jucat împreuna în aceeași echipă națională, cu siguranță este ceva nu foarte des întâlnit.
De la Jocurile Olimpice de iarnă la golf, tenis și atletism, sportivii norvegieni domină scena mondială, culegând roadele unei societăți care încurajează copiii să practice mai multe sporturi fără nicio presiune pentru a reuși atunci când sunt mici.
„Nu trebuie neapărat să ne îndeplinim ambițiile prin intermediul fiilor noștri. Știm că, pentru a te bucura de fotbal și a-l transforma în lucrul pe care-l faci cel mai mult în viață, cel mai important lucru este să nu pui prea multă presiune pe copii”, a spus Erik Thorstvedt.
Fiul său, Kristian Thorstvedt, aproape că nu a devenit deloc jucător profesionist de fotbal. Deoarece nu exista niciun interes pentru el din partea cluburilor norvegiene, a ales să meargă la universitate în New Hampshire.
„Ca o ultimă încercare de a reuși, l-am sunat pe un vechi prieten de-al meu, antrenorul fostului meu club, Viking Stavanger, și l-am întrebat: «L-ai putea lua pentru o probă?»”, a explicat Erik Thorstvedt.
„A spus: «Bine, lasă-l să vină o săptămână». S-a descurcat bine, a primit un contract cu ei. Marjele sunt atât de mici, aceste momente ne definesc viața. Cred că dacă ar fi mers la facultate în New Hampshire, ar fi avut o educație excelentă, dar nu ar fi avut niciodată experiențele pe care le are acum”, a mai spus el.
Kristian Thorstvedt (D) și tatăl său, Erik Thorstvedt (S). Colaj foto: Getty Images / Profimedia Images
Gøran Sørloth spune că preferă să-l urmărească pe Alexander decât să joace el însuși.
„Este uimitor. Am fost mândru, foarte mândru de el, de echipă și de toți. Îi cunosc pe antrenori, știu totul despre ei pentru că am fost acolo de atâtea ori. Deci, este un sentiment foarte plăcut pentru mine”, a spus el.
Însă Thorstvedt, care a fost coleg de cameră cu Sørloth în ’94, recunoaște că era prea agitat ca să se relaxeze și să se bucure pe deplin de acel moment.
„Desigur, este un moment de mândrie. „Ca tată și fost portar, ești conștient de dezavantajul unui penalty primit cu două minute înainte de final sau dacă înscrii un autogol. Ești oarecum conștient și de aceste lucruri, dar, din fericire, totul s-a terminat foarte, foarte bine”, a spus Thorstvedt.
Participarea Norvegiei la Cupa Mondială din 1994 a fost prima de la ediția din 1938, iar după turneul din 1998 din Franța, echipa nu a mai reușit să se califice până acum. Erling Haaland este unul dintre principalii actori ai renașterii echipei, având o asemănare izbitoare cu un zeu nordic. Priceperea sa de a marca goluri îi face pe unii să creadă că Norvegia ar putea fi o surpriză a turneului.
„A marcat mai mult de un gol pe meci pentru Norvegia. Adică, dacă faci asta pentru Mancerster City, e incredibil, dar pentru Norvegia e ridicol. Nu am fost atât de buni și să marchezi mai mult de un gol pe meci e ceva de neuitat. Suntem atât de norocoși să-l avem”, a explicat Thorstvedt.
Dar toți tații știu că nu se câștigă nimic dacă se lasă duși de val. „Ca fost jucător, spun mereu: «Un meci pe rând»”, a spus Sørloth.
Deocamdată, cei trei foști fotbaliști încearcă doar să se bucure de moment și speră ca băieții lor să le poată îndeplini visele. Dacă nu, poate știu că se vor întoarce cu toții pentru o altă încercare într-o zi, în viitor, dar ca bunici.
Ştiri video recomandate
