Ajutorul "direct în factură" promis de noul Guvern riscă să adâncească criza din sectorul energetic, avertizează o analiză realizată de think tank-ul economic Frames, citată vineri de Agerpres. Conform sursei citate, prețul energiei poate scădea doar prin creșterea producției de energie ieftină, în special din sursă solară, cu stocare, și prin investiții în rețele capabile să preia această energie.
"Programul de guvernare al premierului desemnat Luca Niculescu promite sprijin la plata facturilor la energie pentru milioane de români cu venituri de până la 3.500 lei net pe persoană. Analiza Frames arată că măsura ridică multe întrebări legate de aplicare și de finanțare. Chiar și în varianta ideală, ea nu reduce prețul energiei, ci doar mută o parte din factură în bugetul de stat", se spune în documentul citat.
Conform celor comunicate public, măsura M13 din programul noului Guvern prevede un mecanism unic de sprijin, cu eligibilitate verificată automat și reducere aplicată direct în factură. Se estimează că vor beneficia 3,7 milioane de persoane la facturile de electricitate și 1,7 milioane la facturile de gaze.
"Ideea unui ajutor este corectă, însă experiența ultimului an arată cât de greu se aplică astfel de scheme", subliniază specialiștii Frames.
Cazul voucherelor de 50 de lei
Mecanismul voucherelor de 50 de lei a fost gândit pentru 2,1 milioane de gospodării. În aplicația dedicată s-au înscris însă mai puțin de un milion de consumatori, față de cei 2,5 milioane estimați de Guvern ca având nevoie de sprijin.
În plus, Poșta încasează un comision de 15 lei pentru fiecare voucher de 50 de lei, așa că aproape o treime din valoarea ajutorului se pierde pe drum.
"Statul a bugetat ajutorul, dar el nu a ajuns la oameni. Acum Guvernul promite o schemă de aproape două ori mai largă, bazată pe un registru național care încă nu există. Este o promisiune făcută înainte de a avea instrumentele necesare", subliniază Adrian Negrescu, managerul Frames.
Analiză: Numărul de beneficiari este subestimat sau vor urma criterii încă neanunțate
Prima problemă identificată este nepotrivirea dintre pragul de venit și numărul anunțat de beneficiari. Pragurile actuale sunt de 1.940 lei pentru persoanele singure și 1.784 lei pe membru de familie. Un prag de 3.500 lei net pe persoană ar include majoritatea pensionarilor și o parte importantă a familiilor cu copii din clasa de mijloc. Prin urmare, fie cei 3,7 milioane de beneficiari sunt fie subestimați, fie numărul final de beneficiari depinde de criterii suplimentare care nu au fost încă anunțate.
A doua problemă reclamată de Frames ține de Registrul național pe care se sprijină întregul mecanism. Interconectarea dintre ANAF, Ministerul Muncii și furnizori trebuie să lege fiecare persoană de locul ei de consum. Aici apare o dificultate practică: multe contracte sunt pe numele proprietarului, al unei rude sau chiar al unei persoane decedate. Prin urmare, chiriașii și o parte dintre vârstnici riscă să nu primească ajutorul.
"ANAF nu vede nici veniturile agricole, banii trimiși din străinătate sau economia informală. Fără o verificare a averii, sprijinul poate ajunge și la persoane cu venituri declarate mici, dar cu proprietăți importante. Gospodăriile racordate la termoficare sau care se încălzesc cu lemne nu primesc factură de gaze, deci tocmai o parte dintre cei mai vulnerabili ar rămâne în afara schemei", susțin realizatorii analizei.
Rămâne și întrebarea legată de încrederea furnizorilor. Statul a acumulat deja restanțe la plata schemelor de sprijin. Potrivit estimărilor ANRE, sumele datorate furnizorilor de energie și gaze ajung la aproximativ 8 miliarde de lei. Dacă și noul mecanism este prefinanțat de furnizori, aceștia vor include riscul întârzierilor în prețul plătit de toți consumatorii.
Scenarii pentru ajutorul promis de noul executiv
Întrucât programul nu precizează valoarea lunară a ajutorului, Frames a calculat mai multe scenarii. Raportate la gospodării, datele din program înseamnă aproximativ 2,2 milioane de facturi la electricitate și un milion la gaze. Varianta minimală, cu 50 de lei pe lună la curent și 100 de lei pe lună la gaze timp de șase luni de iarnă, ar costa aproximativ 1,9 miliarde de lei pe an. Dacă sumele se dublează, costul ajunge la aproximativ 3,8 miliarde de lei anual.
Fondul Social pentru Climă nu poate acoperi integral aceste sume. România primește 9,25% din fond, adică 6 miliarde de euro pentru perioada 2026 - 2032. Regulile europene limitează însă sprijinul direct pentru venituri la cel mult 37,5% din costul planului. Asta înseamnă aproximativ 1,6 miliarde de lei pe an, mai puțin decât ar implica varianta minimală. Orice sumă peste acest nivel trebuie plătită din bugetul național, într-un moment de consolidare fiscală, arată Frames.
"Nu există ajutor gratuit. Fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat. Iar ajutorul trebuie plătit în fiecare an, fără să rămână în urmă vreo investiție care să reducă prețul pe termen lung", subliniază sursa citată.
Analiză: Efectul asupra facturilor nu va fi "salvator"
Nici efectul asupra facturilor nu este spectaculos. La un consum de 150 kWh pe lună, 50 de lei reduc factura la curent cu aproximativ 20-23%. Pentru o familie care consumă iarna 1.200 kWh de gaze pe lună, 100 de lei acoperă aproximativ un sfert din factură. Acest câștig poate fi anulat rapid de liberalizarea pieței gazelor din aprilie 2027 și de introducerea taxei pe carbon pentru clădiri și transport (ETS2).
Experții de la Frames consideră că prețurile mari nu se rezolvă prin compensări, ci prin mai multă producție ieftină și printr-un sistem de transport și distribuție eficient.
În opinia autorilor analizei, ajutorul țintit trebuie să rămână o plasă de siguranță, nu să devină principala politică energetică a țării. Sprijinul ar trebui limitat strict la consumatorii cu adevărat vulnerabili. Asta presupune verificarea averii, nu doar a venitului, o reducere treptată a ajutorului pe măsură ce venitul crește și plata la timp a sumelor datorate furnizorilor.
În paralel, prioritatea ar trebui să fie întărirea rețelelor de transport și distribuție, cu bani din PNRR, din Fondul pentru Modernizare și din veniturile obținute din certificatele de emisii.
Accentul trebuie pus pe zonele cu proiecte solare mature, precum sudul țării. Stocarea în baterii trebuie încurajată, pentru ca energia ieftină produsă la prânz să poată fi folosită seara, când prețurile sunt cele mai mari. Racordarea proiectelor deja finanțate trebuie să fie rapidă și predictibilă, cu termene ferme atât pentru operatorii de rețea, cât și pentru investitori.
O parte cât mai mare din Fondul Social pentru Climă ar trebui direcționată spre investiții care reduc permanent factura: panouri solare pe acoperișurile gospodăriilor vulnerabile, izolarea locuințelor și pompe de căldură.
"Un ajutor de 50 de lei reduce factura o singură dată. Un parc solar conectat la timp și o rețea modernizată reduc prețul pentru toată lumea, ani la rând. România trebuie să aleagă între a plăti în fiecare an diferența de preț și a investi o singură dată pentru ca prețul să scadă", subliniază Adrian Negrescu.
