Guvernul va lua marţi o decizie în privinţa stabilirii unui plafon maxim pentru indemnizaţiile acordate mamelor în primii doi ani de creştere a copiiilor, fiind foarte posibilă limitarea acestei sume la maximum trei salarii medii pe economie, adică aproape 1000 de euro. O altă variantă de lucru ar putea ţine seama de fixarea acestei indemnizaţii pe grupe, în funcţie de veniturile realizate de respectiva persoană în ultimul an înaintea naşterii. Pornind de la aceleaşi principii, exemple similare de indemnizaţii pentru mame pot fi găsite la nivelul altor state din spaţiul comunitar.
Măsura controversată a iscat un adevărat scandal în rândurile mamelor cu venituri ridicate care contribuie cu sume mari sub formă de impozite la bugetul de stat. De altfel, intenţia declarată a noului ministru de resort, Marian Sârbu de plafonare a acestei indemnizaţii, a pornit tocmai de la cazul unei viitoare mame care a lucrat ca notar şi a cărei indemnizaţie ar fi trebuit să ajungă la 28.000 de lei.
Noi eforturi bugetare
Aplicarea variantei propuse de guvernul Tăriceanu, care nu impunea un plafon maxim pentru astfel de indemnizaţii s-ar traduce prin noi eforturi bugetare.Potrivit unor calcule efectuate pe vremea fostului ministru al Muncii, Mariana Câmpeanu, bugetul ar trebuie să suporte creşterea cu 200 de milioane de euro a sumei ce ar urma să fie acordate în cazul în care s-ar majora indemnizaţiile pentru creşterea copilului la 85% din salariul brut al mamelor. În prezent, pentru acest ajutor social sumele plătite se ridică la circa 325 de milioane de euro.
Criza economică şi nevoia tăierii cheltuielilor bugetare ar putea explica intenţia ministrului Sârbu de a introduce un plafon maxim de doar două-trei salarii medii pe economie. Cum în octombrie, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 1.795 lei, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), mamele ar putea primi maximum 5.400 lei brut sau aproximativ 4.000 lei net în primii doi ani de creştere a copilului.
Precedente în materie de indemnizaţii pentru mame
Planul lui Sârbu, deşi nepopular îşi găseşte o serie de corespondenţe în statele europene. Diferenţa este dată însă de sumele mult mai mari primite de mame, dar şi în durata acestui ajutor, notabil mai mică. Comisia Europeana a emis un proiect care să oblige ţările membre să stabilească perioada concediului la 18 săptămâni.
În Austria, mamele primesc 100% din salariu dar numai pe durata a 16 săptămâni. În Germania, această indemnizaţie socială reprezintă 100% din salariul obţinut în ultimul an şi este acordată timp de 14 săptămâni, dintre care 6 înainte de naştere. După acest interval în cazul în care mama optează să rămână acasă pentru creşterea copilului statul o sprijină financiar încă 14 luni, însă în limita maximă a 1800 de euro.
În Franţa, concediul de maternitate plătit este puţin mai mare, de 16 săptămâni, valoarea indemnizaţiei fiind stabilită după aceleaşi principii ca cele germane: sută la sută din venitul mediu obţinut în ultimele 12 luni. În Belgia, mamele primesc timp de 15 săptămâni 82% din venit, ulterior valoarea indemnizaţiei reducându-se la 75%.
Englezoaicele care nasc un copil primesc o indemnizaţie reprezentând 46% din salariu, timp de 18 săptămâni. În Italia sistemul social acordă timp de 5 luni, două înainte de naştere, 3 după, o indemnizaţie constituind 80% din salariu.
O excepţie de la regulă se poate găsi la nivelul Norvegiei, unde statul acordă mamelor 100% din salariu, de-a lungul a 52 de săptămâni, apoi 42% alte 42 de săptămâni.
În ţara vecină, Suedia, mamele primesc 16 luni de concediu de maternitate plătit, perioadă în care primesc o indemnizaţie egală cu 80% din salariul net. Costurile unui astfel de ajutor sunt suportate în comun de angajator şi stat. În Estonia, concediul de maternitate plătit este de 140 de zile, perioadă în care mamele primesc o indemnizaţie egală cu venitul realizat în ultimele 12 luni.
La sud de Dunăre, în Bulgaria, mămicile primesc, timp de 135 de zile, 90% din venitul realizat.
Dincolo de ocean, în Canada, pentru mame se alocă 55% din salariul primit pe ultimele 52 săptămâni, dar nu mai mult de 1600 de dolari canadieni/lună. La această sumă se adaugă un mic ajutor de la stat, calculat în funcţie de venitul pe familie. cele două tipuri de ajutor social sunt acordate noiolor mame timp de 12 luni.
Statele Unite se găsesc la polul opus a acestor politici sociale, în legislaţia americană neexistând indemnizaţia maternală, locul ei fiind suplinit de veniturile provenite din poliţele de asigurare private.
Antena3.ro
