Valul uriaș de investiții în inteligența artificială, care a împins bursele globale la maxime istorice, riscă să se încheie printr-un colaps financiar, avertizează băncile centrale, în timp ce costurile ascunse ale acestei expansiuni încep să apară atât în bilanțurile companiilor, cât și în prețurile plătite de consumatori.
În Raportul său economic anual, publicat duminică, BIS, cunoscută drept „banca centrală a băncilor centrale”, avertizează că sumele enorme cheltuite pentru AI acumulează vulnerabilități financiare care ar putea amplifica orice șoc viitor și ar putea transmite criza din piețe către economia reală.
Prezentând concluziile raportului, directorul general al BIS, Pablo Hernández de Cos, a spus că mesajul este unul de „urgență”, iar factorii de decizie trebuie să acționeze înainte ca o eventuală inversare de trend să facă ajustarea mult mai dureroasă. În centrul avertismentului se află amploarea investițiilor, chiar dacă aceste cheltuieli masive au susținut creșterea economică globală în ultimul an.
Cei mai mari cinci giganți tehnologici aflați într-o cursă accelerată pentru construirea infrastructurii AI ar urma să aloce peste 1.000 de miliarde de dolari, adică aproximativ 878 de miliarde de euro, pentru investiții legate de inteligența artificială în 2025 și 2026. Ritmul acestor cheltuieli depășește însă profiturile și fluxurile lor de numerar disponibile, ceea ce împinge unele companii să se împrumute masiv pentru a ține pasul.
BIS sugerează că această cursă este alimentată de convingerea că, în cele din urmă, doar câțiva jucători dominanți vor supraviețui. Această idee încurajează companiile să investească sume uriașe în proiecte ale căror randamente rămân profund incerte.
Ecouri ale marilor „febre financiare” din trecut
Raportul compară actualul boom al inteligenței artificiale cu o serie lungă de episoade istorice similare, de la febra investițiilor în canale din anii 1830 și febra căilor ferate din Marea Britanie a anilor 1840, până la electrificarea din anii 1920 și bula dotcom.
Fiecare dintre aceste episoade a început cu o descoperire tehnologică reală, care a atras însă mai mult capital decât puteau justifica randamentele comerciale. BIS notează că fiecare astfel de perioadă s-a încheiat „cu o inversare a investițiilor, provocând recesiuni la nivelul întregii economii”.
Pericolul este amplificat de evaluările ridicate ale acțiunilor și de formele opace de finanțare.
BIS atrage atenția asupra răspândirii așa-numitei „finanțări circulare”, prin care producătorii de cipuri și giganții cloud cumpără participații în laboratoare AI, iar aceste laboratoare se angajează apoi să cumpere cipuri și putere de calcul de la aceiași investitori. Practic, banii sunt reciclați înapoi către investitorii inițiali, sub formă de venituri.
O mare parte din finanțare trece acum prin fonduri speculative și vehicule de credit privat, care sunt supuse unei supravegheri mai reduse decât băncile.
Potrivit lui Zhang Tao, reprezentantul principal al BIS pentru Asia și Pacific, dependența de aceste canale nebancare înseamnă că o prăbușire a sectorului AI s-ar putea transforma într-un crash mai rapid și mai brutal decât o criză bancară tradițională.
Costurile ascunse ale centrelor de date
Dincolo de piețele financiare, criticii susțin că adevăratul cost al expansiunii AI este ascuns la vedere. O preocupare centrală, analizată de Wall Street Journal, este modul în care giganții tehnologici își contabilizează centrele de date.
Prin ipoteza că echipamentele scumpe din interiorul acestor centre vor rămâne utile mai mult timp, companiile pot distribui costurile pe mai mulți ani. Astfel, cheltuielile cu deprecierea sunt mai mici într-o anumită perioadă, iar profiturile raportate par mai solide decât ar sugera consumul real de numerar.
Totuși, cipurile specializate aflate în centrul acestor facilități ar putea ajunge să fie depășite mult mai repede decât presupun aceste calendare extinse de depreciere. Acest lucru ar crea un decalaj între profiturile raportate și realitatea economică, dar și un bilanț mult mai vulnerabil decât pare, în cazul în care cererea ar dezamăgi sau ar apărea nevoia înlocuirii masive a echipamentelor.
Dimensiunea fizică a acestei expansiuni este uriașă.
Economistul Stijn Van Nieuwerburgh, de la Columbia University, estimează că dezvoltarea infrastructurii AI ar putea costa aproximativ 8.000 de miliarde de dolari, adică în jur de 7.000 de miliarde de euro, în următorii șase ani. O parte din această sumă ar urma să fie finanțată prin aranjamente în afara bilanțului, exact genul de mecanisme asupra cărora a avertizat BIS.
Costurile nu mai sunt însă limitate la bilanțurile companiilor.
Unii economiști avertizează acum asupra unui posibil „al treilea val” de inflație, după pandemie și tarifele comerciale, alimentat de această dată de expansiunea AI. Pe măsură ce producătorii de cipuri prioritizează componentele cu marje mari pentru serverele AI, presiunea asupra memoriei și stocării s-a transmis către electronicele de consum.
De exemplu, Apple a majorat săptămâna trecută prețurile pentru MacBook-uri, iPad-uri și alte dispozitive, invocând o „creștere extraordinară a cererii pentru memorie și stocare” și spunând că nu a mai văzut niciodată o scumpire a componentelor „atât de mare, atât de rapidă”.
Acțiunile companiei au scăzut cu aproximativ 6%, marcând cea mai slabă zi din ultimul an, în timp ce Microsoft, Nintendo și Sony au făcut, la rândul lor, mișcări similare.
Dincolo de costurile ascunse și presiunile inflaționiste, cea mai mare tensiune s-ar putea vedea în consumul de energie.
Goldman Sachs estimează că centrele de date vor reprezenta aproape jumătate din creșterea cererii de electricitate din Statele Unite până în 2030, în timp ce prețurile plătite de consumatori pentru energie ar urma să crească cu aproximativ 6% pe an în 2026 și 2027.
BIS notează, la rândul său, că apetitul uriaș al acestei infrastructuri pentru electricitate pune deja presiune pe prețuri și pe costurile de producție, cu posibile efecte asupra inflației. Totuși, instituția subliniază, la fel ca mulți economiști, că inteligența artificială ar putea deveni în cele din urmă o forță dezinflaționistă, dacă promisiunile sale privind creșterea productivității se vor materializa.