Europa intră în sezonul rece cu cele mai mici rezerve de gaze din ultimii 13 ani. Depozitele UE sunt umplute doar în proporţie de 63%, cu mult sub media obişnuită de 80% pentru finalul lunii august, iar traderii vorbesc deja despre o „panică de iarnă”. Cauza principală este războiul purtat de SUA şi Israel împotriva Iranului, care a blocat exporturile de petrol şi gaze din Golf. Analiştii avertizează că, fără redeschiderea Strâmtorii Ormuz, preţul de referinţă al gazelor ar putea depăşi 100 de euro pe megawatt-oră, iar facturile europenilor – inclusiv ale britanicilor – vor continua să crească, scrie The Guardian.
În ultima săptămână din august, depozitele UE erau umplute în proporţie de 63%, mult sub media de 80% înregistrată la finalul lunii august în anii precedenţi şi printre cele mai reduse valori consemnate vreodată pentru această perioadă a anului.
În ritmul actual, lent, de alimentare a depozitelor, UE va intra probabil în sezonul de încălzire cu rezerve cu aproximativ o cincime sub media ultimilor cinci ani şi la cel mai scăzut nivel din 2013, estimează Greg Molnar, analist în domeniul gazelor şi profesor universitar.
„Nivelurile scăzute din depozite cresc în mod firesc riscul unei volatilităţi accentuate a preţurilor pe timpul iernii”, spune el, situaţie care s-ar putea agrava din cauza „perioadelor de frig sau a intervalelor cu vânt slab”, ce ar duce la un consum mai mare de gaze în lunile reci.
Marea Britanie ar putea fi deosebit de vulnerabilă la fluctuaţiile pieţei, fiind unul dintre cei mai mari consumatori de gaze din Europa, dar având, în acelaşi timp, printre cele mai reduse capacităţi interne de stocare.
De regulă, ţara se bazează pe importuri de gaze prin conducte din Europa sau aduse cu petroliere din SUA şi Orientul Mijlociu. Chris O'Shea, directorul executiv al Centrica, compania care deţine British Gas, a declarat săptămâna aceasta că Marea Britanie are „aproape deloc gaze în depozite” pentru iarna ce urmează.
Depozitele UE au avansat cu greu către ţinta, deja diminuată, de 80% din capacitate până la începutul iernii, de când războiul purtat de SUA şi Israel împotriva Iranului a perturbat grav exporturile de petrol şi gaze din regiunea Golfului.
Un final rece de iarnă anul trecut şi o producţie de energie pe bază de gaze mai ridicată decât de obicei în timpul valurilor de căldură din această vară au contribuit, de asemenea, la epuizarea rezervelor. Într-un an obişnuit, operatorii depozitelor le umplu în timpul verii, când atât cererea, cât şi preţurile sunt mai mici.
Preţurile pe piaţa europeană a gazelor „au rămas relativ calme” în această vară, în speranţa că Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă şi că rezervele de iarnă vor putea fi refăcute. Numai că „nimeni nu se aşteaptă să se întâmple asta prea curând”, spune Bjarne Schieldrop, analist-şef pe mărfuri la grupul bancar nordic SEB.
„Drept urmare, piaţa europeană a gazelor naturale a intrat, în ultima săptămână, într-un fel de panică de iarnă”, a adăugat Schieldrop.
Deşi nu se estimează că Europa se va confrunta cu o penurie efectivă de gaze la iarnă, traderii se aşteaptă la preţuri mai mari.
Preţul de referinţă al gazelor a urcat la maximul ultimilor trei ani, peste 68 de euro pe megawatt-oră (MWh), în ultimele săptămâni – mai mult decât dublul valorii de la începutul anului. Creşterea abruptă vine pe fondul aşteptărilor tot mai puternice că traderii din UE vor fi nevoiţi să concureze cu cumpărătorii asiatici pentru transporturile de gaze naturale lichefiate, pe măsură ce temperaturile scad.
Fără revenirea exporturilor de gaze din Orientul Mijlociu, preţul de referinţă din Europa „ar trebui, cel mai probabil, să depăşească 100 de euro/MWh” pentru a atrage suficiente livrări cât să acopere cererea de iarnă, apreciază analiştii de la Goldman Sachs.
Îngrijorările legate de aprovizionare sunt cu atât mai mari în vestul Europei, unde depozitele sunt mult mai goale decât în ţări precum Italia sau Polonia, care şi-au completat rezervele peste pragul de 80%.
În Germania, ţara cu cea mai mare capacitate de stocare din Europa, depozitele sunt umplute aproximativ pe jumătate, potrivit Gas Infrastructure Europe. În Belgia şi Ţările de Jos, conectate direct la piaţa britanică prin conducte, nivelurile sunt de 51%, respectiv 45%.
Dependenţa Marii Britanii de importurile de gaze urmează să se adâncească, pe măsură ce producţia din sectorul britanic al Mării Nordului scade tot mai accelerat, iar producţia norvegiană va începe să se reducă din 2030.
Guvernul analizează planuri de sprijin financiar direct pentru protejarea infrastructurii interne de gaze, după ce o consultare oficială a constatat că locuinţele şi firmele riscă să rămână fără gaze în următorul deceniu, în pofida surselor tot mai numeroase de energie curată.
Sprijinul ar putea include ajutoare pentru proprietarii depozitelor şi pentru operatorii de conducte, astfel încât modernizarea şi întreţinerea acestora să devină viabile economic în deceniile următoare.
Reglementatorul britanic din energie, Ofgem, a anunţat săptămâna aceasta că facturile obişnuite la gaze şi electricitate vor creşte cu 4% din octombrie, conform plafonului trimestrial, după o majorare de 13% la începutul lui iulie – ambele reflectând scumpirea energiei pe pieţele globale, provocată de războiul împotriva Iranului.
