O dată pe zi, pe măsură ce soarele apune în spatele aglomeratei coaste sudice a insulei Tenerife, un singur feribot care transportă doar câțiva turiști străini pleacă dintr-un port liniștit, umbrit de litoralul plin de stațiuni turistice. Pentru a ajunge la destinația sa, aflată la două ore și jumătate distanță, ambarcațiunea își croiește drum spre vest prin apele agitate ale Oceanului Atlantic.
Această mică insulă era considerată odinioară cea mai vestică margine a lumii cunoscute și a fost ultimul petic de pământ văzut de Cristofor Columb după ce a părăsit Europa pentru a descoperi Americile în 1492.
Astăzi, El Hierro – cea mai izolată dintre Insulele Canare ale Spaniei – este o destinație pentru călătorii moderni care caută să-și reaprindă propriul spirit de explorare, potrivit CNN.
În timp ce insule celebre precum Tenerife, Lanzarote și Gran Canaria sunt saturate de vizitatori, El Hierro a rămas relativ neatinsă de turism. În 2024, peste șase milioane de turiști internaționali au vizitat Tenerife. În aceeași perioadă, doar 4.100 au ajuns în El Hierro.
› Vezi galeria foto ‹
Nu există hoteluri de tip resort și nici zboruri directe
Există un motiv pentru asta. El Hierro are puține atracții turistice tradiționale, iar operatorii de turism oferă foarte puține itinerarii.
Nu există hoteluri de tip resort și nici zboruri directe din afara arhipelagului.
Cei care doresc să evite feribotul trebuie să ia un avion cu elice din Tenerife sau Gran Canaria. Pe insulă, care se mândrește cu existența unui singur semafor, indicațiile sunt oferite mai degrabă de localnicii care joacă domino în taverne decât de telefonul mobil, care rareori găsește semnal.
Și tocmai aici se află farmecul secret al insulei: un sentiment autentic de descoperire îi așteaptă pe vizitatori la fiecare serpentină, pe fiecare traseu montan și pe fiecare stradă pavată cu piatră de pe „insula celor 1.000 de vulcani”, așa cum este cunoscută El Hierro.
Aproximativ 12.000 de oameni locuiesc pe această insulă îndepărtată, alături de 500 de cratere vulcanice deschise și alte 300 acoperite de fluxuri de lavă mai recente, care au modelat peisajul dramatic și sălbatic al insulei de-a lungul mileniilor. La punctul său cel mai înalt, aflat la aproximativ 1.500 de metri altitudine, păduri veșnic verzi și misterioase plutesc printre nori, în timp ce dedesubt apele turcoaz se lovesc de stânci negre ca abanosul.
Microclimate care se schimbă dramatic de-a lungul zilei
Deși insula are puțin peste 260 de kilometri pătrați, ea găzduiește o multitudine de microclimate care se schimbă dramatic de-a lungul zilei.
Diminețile în pitorescul sat El Pinar încep deasupra norilor, însă un labirint de poteci acoperite cu mușchi traversează păduri luxuriante de pini și îi conduce pe vizitatori printre podgorii străvechi și terenuri agricole ondulate. Pe măsură ce coboară, dealurile sălbatice se transformă în întinderi cenușii, aproape extraterestre, unde cactuși uriași și arbori vechi de o mie de ani rezistă cu stoicism vânturilor Atlanticului.
Cerul senin și albastru apare mai aproape de marginea vestică a insulei, unde se află unele dintre cele mai spectaculoase piscine naturale, inclusiv Charco Azul, unde turiștii și localnicii înoată în cratere vulcanice în timp ce valurile se sparg dedesubt.
Spre Valea Golfo – o vale de ruptură adâncă de 1.500 de metri, formată în urma unei alunecări preistorice de teren în nord-vestul insulei – clima devine mai tropicală.
Această zonă umedă este considerată inima economică a regiunii, în mare parte datorită plantațiilor sale de fructe și podgoriilor, care au fost recent deschise vizitatorilor.
Culturi de banane, ananas, cafea, cacao și fructul dragonului
Recent, consiliul insulei a înființat aici o fermă colectivă bazată exclusiv pe tehnici de permacultură. Alături de bananieri și culturi de ananas, noi parcele sunt folosite pentru cultivarea cafelei, cacao și fructului dragonului.
Între timp, în satul Frontera, La Casa del Aguardiente, sediul viticultorilor locali din El Hierro, este administrată în fiecare dimineață de Alfredo Hernández Gutierrez.
„A existat o perioadă, nu cu mult timp în urmă, când beam vin produs local deoarece era mai disponibil și mai ieftin decât apa”, a spus el.
Bunicul lui Hernández Gutierrez a supraviețuit secetei tragice din 1948, când navele care transportau apă potabilă au încetat să mai ajungă pe insulă.
„El Hierro era pur și simplu prea mică și prea departe”, a explicat el.
Protejarea unei impresionante tradiții viticole: El Hierro a fost unul dintre puținele locuri din Europa neafectate de filoxeră
Această izolare a contribuit și la protejarea unei impresionante tradiții viticole. El Hierro a fost unul dintre puținele locuri din Europa neafectate de filoxeră, epidemia care a devastat podgoriile continentului la sfârșitul secolului al XIX-lea. În timp ce zeci de soiuri de struguri au dispărut în Europa continentală, multe dintre ele – inclusiv Baboso Negro, un soi originar din Insulele Canare – au supraviețuit pe El Hierro.
Vinurile locale sunt servite în taverne și restaurante de familie de pe întreaga insulă, însă cele mai bune preparate din fructe de mare pot fi degustate pe coasta sudică, în special în La Restinga.
Într-o dimineață de aprilie, când temperatura apei era de aproximativ 20°C, trei scafandri echipați cu costume de neopren puteau fi văzuți plecând cu o mică ambarcațiune spre unul dintre cele mai fascinante locuri de scufundare din Europa de Vest.
Rezervația Marină Mar de las Calmas a fost desemnată zonă protejată pentru pescuit încă din 1996 și este destinată să devină primul parc național complet marin al Spaniei. Cu o vizibilitate subacvatică de până la 30 de metri, aceasta găzduiește vulcani submarini, recife de corali și funduri marine vulcanice.
„Aici practicăm pescuitul în stilul vechi”
Pe debarcaderul alăturat, pescarii locali își pregăteau undițele și se urcau în bărcile lor din lemn cu motor.
„Aici practicăm pescuitul în stilul vechi”, a spus Juan Pablo Domingues, care spera să prindă aproximativ nouă kilograme de creveți în acea dimineață.
Cooperativa pescărească din La Restinga, Pescarestinga, asigură o parte vitală a alimentației insulei El Hierro. Pentru a proteja biodiversitatea apelor din jurul insulei, pescarii folosesc undițe, cârlige și momeală vie.
Unul dintre ultimele locuri de pe Pământ unde încă se practică o limbă fluierată indigenă
În ciuda eforturilor de a-și păstra tradițiile, El Hierro a fost aproape de a pierde una dintre cele mai remarcabile moșteniri culturale la începutul secolului XXI. Insula este unul dintre ultimele locuri de pe Pământ unde încă se practică o limbă fluierată indigenă.
Numită Silbo Herreño, această limbă tonală străveche era cândva principalul mijloc de comunicare la distanță pentru primii locuitori ai insulei, Bimbaches.
În secolul XX, limba era folosită în principal de păstorii din El Hierro și de cei din insula vecină, La Gomera. De la peste un kilometru și jumătate distanță, aceștia puteau comunica prin fluierături pentru a transmite instrucțiuni, informații sau avertismente privind pericole iminente.
Apoi, la începutul anilor 1990, limba a început să dispară din viața de zi cu zi. În loc să accepte această pierdere, consiliul insulei a reacționat rapid și a creat cursuri gratuite după școală pentru ca noile generații să învețe limba istorică.
Astăzi, cursurile au loc în timpul pauzei de prânz la cel mai mare liceu din El Hierro, iar lecții bilunare sunt organizate și în școlile primare. În weekend, la piața din satul La Frontera, sunt organizate lecții pentru persoane de toate vârstele, inclusiv pentru turiști, în fiecare duminică.
Planului de a deveni prima insulă complet sustenabilă din lume, alimentată 100% din surse regenerabile
Însă cea mai mare realizare a insulei se află pe dealurile din jurul capitalei, Valverde.
Cinci turbine eoliene înalte de aproximativ 60 de metri, o stație de pompare și două rezervoare uriașe de apă construite în cratere vulcanice sunt elementele centrale ale planului El Hierro de a deveni prima insulă complet sustenabilă din lume, alimentată în proporție de 100% din surse regenerabile.
Centrala hidro-eoliană Gorona del Viento folosește vânturile abundente ale insulei pentru a genera mai mult de jumătate din energia electrică utilizată zilnic. Atunci când vântul nu este suficient, apa este eliberată din rezervorul superior către cel inferior printr-un sistem de turbine care produc electricitate și acoperă deficitul energetic.
În 2019, centrala a stabilit un record mondial, furnizând energie electrică insulei timp de peste 24 de zile consecutive fără a consuma combustibili fosili.
Stații gratuite de încărcare pentru mașini electrice sunt răspândite uniform pe întreaga insulă. Locuitorii beneficiază de subvenții oferite de consiliul local pentru instalarea panourilor solare pe locuințe.
„De când mi-am instalat panourile, acestea sunt mai mult decât suficiente pentru a alimenta întreaga casă”, a declarat Jürg Foest, care s-a mutat din Germania în El Hierro în 2011.
Serie de experiențe de ecoturism, lansate începând din septembrie
Acum, într-o încercare de a dezvolta cu grijă industria turistică fără a compromite reputația ecologică a insulei, consiliul local construiește două muzee și lansează o serie de experiențe de ecoturism începând din septembrie.
În La Restinga, un muzeu dedicat pescuitului sustenabil este amenajat în vechiul depozit al pescarilor. Tot în acest an, vizitatorii vor putea însoți pescarii locali în timpul activităților lor zilnice. Tururi ale podgoriilor și ateliere de vinificație vor avea loc la La Casa del Aguardiente. Vor fi organizate și inițiative artizanale, inclusiv ateliere de fabricare a brânzei, cursuri de croitorie și vizite la plantații de aloe vera, unde turiștii vor putea învăța să extragă și să utilizeze gelul direct de la sursă. Toate activitățile vor putea fi rezervate din septembrie prin intermediul site-ului oficial de turism al insulei.
Deschiderea treptată a unei insule care și-a păstrat secretele timp de generații ar putea reprezenta o provocare pentru localnici, însă dorința de a conserva spiritul autentic al insulei rămâne foarte puternică.
„Suntem bucuroși că vin mai mulți oameni să ne viziteze, dar păstrarea stilului nostru simplu de viață este cel mai important lucru”, a explicat un localnic după ce a luat o pauză de la cititul ziarului de dimineață.
„Ritmul vieții de aici îți oferă timpul și spațiul de care ai nevoie pentru a te descoperi pe tine însuți”, a spus ea. „În aceste vremuri complicate și agitate, este ceva incredibil de rar.”
Ştiri video recomandate
