Evacuarea prin coridoarele umanitare deschise în Mariupol a fost oprită după ce forțele ruse au încălcat armistițiul și au deschis focul asupra civililor.
Bombardamentele au avut loc în timp ce opt camioane și 30 de autobuze se pregăteau să evacueze oamenii de la Mariupol la Zaporizhzhia.
Localnicii nu au acces la apă, hrană și energie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus azi că un copil a murit din cauza deshidratării la Mariupol, atât de disperată este situația acolo.
Este a patra oară când se încearcă evacuarea civililor din mai multe zone bombardate.
Irpin, o suburbie a Kievului este o astfel de zonă, acolo podul care face legătura cu Kievul a fost distrus de bombardamente, iar oamenii au fost evacuați printre ruine - in jur de 3000 de persoane.
Şi la Sumy a început evacuarea civililor, după o noapte cu bombardamente și 21 morți.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Forțele ruse se concentrează în periferia de est, nord-vest și vest a orașului Kiev
Forțele ruse se concentrează în periferia de est, nord-vest și vest a orașului Kiev pentru un asalt asupra capitalei în următoarele 24-96 de ore - Institutul pentru Studiul Războiului
În gara din Liov continuă să vină mii de oameni care încearcă să se salveze. Este şi cazul lui Alexei, un tânăr de 29 de ani, cu probleme locomotorii, care locuia în Harkov, până când o bombă i-a distrus cartierul.
Mama lui l-a luat într-o plapumă şi, ajutată de trecători, a urcat în primul tren spre Liov.
"Vreau să plec peste hotare. E o distanță destul de mică din Belarus până în Lvov, cred că s-ar putea să ajungă și aici războiul. Vreau să merg cât mai departe de război. În Polonia sau chiar în Romania, oriunde. Doar să nu bombardeze", spune Alexei.
Oamenii ajung în gara de Liov în speranța de a se urca în trenul care i-ar putea duce spre pace
Oamenii ajung în gara de Liov în speranța de a se urca în trenul care i-ar putea duce spre pace. Ajung acolo speriați, înfometați, înfrigurați şi cu teamă că ar putea să nu-şi mai revadă familiile.
"Noi suntem 5 copii și două mame, taţii au rămas acolo. Noi nu vrem să luptăm cu nimeni. Ne pare rău pentru toți. Nu știm nici măcar dacă ne vom mai vedea. Acolo ne-au rămas și părinții.
"Când închid ochii, văd doar explozii"
"Eu nu vreau nici să mănânc, nici să beau, deja de două zile. Mâinile îmi tremură. Aici e o liniște, încât nu-mi vine să cred. La noi nu există așa ceva. Când avem 5 minute de liniște, știm că urmează să se întâmple ceva. Când închid ochii, văd doar explozii. Bombele au exploatat chiar în apropierea noastră", spune Victoria care a venit din regiunea Donetk
"Este imposibil sa stai in oraș. Mereu zboară avioane, arunca bombe, oamenii sunt infricosati. Acolo nu sunt obiecte militare, baze, ci zona rezidentiala, unde locuiesc oameni. Copiii stau în subsoluri, fără apa, fără mâncare. Acolo mi-a rămas mama, soțul. Nu știu când se va sfârși asta. E război în tot sensul cuvântului, cel mai real război, cu jertfe", spune şi Natalia, Harkov
"Cei care încearcă să iasă din Harkov, sunt împuscați. Pe drumuri sunt o mulțime de morți, nici nu se poate să-i luam de acolo", spune în lacrimi şi Olga, Harkov
Voluntarii de la gara din Liov lucrează 24 din 24. În doar 12 ore împart peste 800 de litri de supă şi alte produse.
"Războiul e rău. Trebuie să înceteze toate războaiele de pe pământ. Este nevoie de rezolvat asta prin metode politice, democratice. Chiar la nivelul ONU e necesar de a impune condiții mai dure pentru ca țările să nu mai înceapă războaie. Să ne asumam cu toții o responsabilitate mai mare pentru desfășurarea războaielor. Mai mult control și dragoste pentru oameni. Toți locuitorii planetei ar trebui sa fie mai apropiați, n-avem alta ieșire", mai spune Alexei Scorik.
"Doar dragostea ne poate ajuta sa supraviețuim și sa trecem de război"
"Da, am speranța. Înțelegeți, eu până acuma aveam o problemă, acuma am două probleme: războiul și starea mea de sănătate. Sper ca se va sfârși totul și nu va exista cel de-al treilea război mondial", mai speră Alexei.
Dinspre hotarul cu Belgorod se arunca cu proiectile. Peste 40 de case distruse au ars. Avioanele zboară și distrug tot. Au mai rămas copii acolo în adăposturi.
"Copiii noștri sunt copiii războiului. Au fost născuți în bunker, în Donetsk, acuma sunt iarăși nevoiți sa plece de acasă. Vrem sa credem că vom reveni", spune îndurerată o mamă.
Vin mulți oameni, lucram 24/24. Sunt la fel de mulți atât ziua, cât și noaptea. În aceasta noapte am împărțit peste 800 litri de supa și alte produse. De dimineața am mai făcut cam pe atâta și acuma încă gătim. Necesitatea e mare și avem mult de lucru.
