"De aluniţele roșii nu trebuie să ne speriem. Acestea nu au nicio legătură cu leziunile melanocitare clasice cu pigment, cum sunt alunițele.
Alunițele, într-adevăr, trebuie monitorizate cu mare atenție pentru că unele dintre ele, într- o proporție foarte mică, în timp, se pot transforma în cancer de piele.
Trebuie să fim tot timpul cu ochii pe pielea noastră pentru a depista orice aluniţă nou apărută. Este normal să mai apară alunițe de-a lungul vieții, până în jur de 40 de ani, dar dacă apare una nouă care într-un interval foarte scurt, ordinul lunilor, crește vizibil în dimensiuni, are alte note de pigment, trebuie să o monitorizăm.
Există o regulă (ABCDE) după care toţi pacienţii îşi pot urmări acasă aluniţele. În primul rând, asimetria. Adică jumătatea leziunii nu seamănă cu cealaltă. Totodată, culoarea este neuniformă.", a spus medicul dermatolog Adina Alexandru, marţi, în cadrul rubricii Sfat de Sănătate de la Antena 3 CNN.
Regula ABCDE de control al alunițelor
- Asimetrie – jumătățile unei alunițe nu sunt identice
- Borduri neregulate – marginile aluniței sunt neregulate
- Culoare neomogenă – mai multe nuanțe prezente
- Diametru – dimensiune (semn mai mare) 6 mm
"În câteva luni se întâmplă ceva cu ea, trece dintr-o formă în alta. Toate acestea sunt semnale de alarmă și trebuie să ne îndrume către dermatolog.
În ceea ce priveşte pistruii, aceştia apar la persoanele blonde, care au un anumit tip de piele și sunt mai gălbui.
Persoanele cu piele blondă, cu ochii deschiși la culoare și părul blond sau roșcat au un risc mai mare ca după expunerile la soare să dezvolte cancer de piele și trebuie să fie mai precauți.
Cum arată o aluniță obișnuită
- (Semn mai mic) aprox. 5 mm lățime
- rotundă/ovală
- suprafață netedă
- margine distinctă
- adesea în forma de cupolă
- culoare uniformă de roz, cafeniu, maro
Există un factor genetic care controlează apariția alunițelor. Sunt persoane care au foarte multe alunițe în familie, deci sunt controlate practic genetic.
Este foarte important să ne monitorizăm pielea o dată pe lună. Deci odată pe lună să ne uităm la luminițele noastre și o dată pe an, după vârsta de 40 de ani, facem o vizită la dermatolog pentru a le analiza.
Nu toate alunițele care au criteriile enumerate înseamnă că sunt cancer de piele, dar toate aceste criterii trebuie să ne ridice un semn de întrebare și să ne trimită la dermatolog.
Semne ale cancerului de piele
- leziuni care nu se vindecă
- roșeață/umflare dincolo de margine
- mâncărime/durere
- modificări ale suprafeței (scuame, scurgeri, sângerare)
Dacă există această suspiciune de cancer, trebuie scoasă chirurgical, se trimite la laborator și examenul de laborator este cel care confirmă.
Este important să ajungem în stadiu incipient, atunci când dacă se scoate, chiar și transformată fiind este considerată curabilă, deci nu afectează rata de supraviețuire a persoanei respective. Cu cât se stă mai mult, cu atât diagnosticul se schimbă semnificativ.
Totodată, trebuie să înţelegem că dacă înlăturăm o aluniţă care nu ne place, nu ne dăunează în niciun fel. Este un mit foarte răspândit legat de asta. Plus de asta, nu se umblă la aluniţă. Noi excizăm în jurul ei, ea este este scoasă ca într-o cupă, cu țesut sănătos în jur, deci nu o tăiem, nu o traumatizăm, mergem în jurul ei.", a mai spus medicul.
La autoevaluarea de acasă este important să analizăm tot corpul, cu atenție sporită către zonele pe care nu le vedem frecvent, către alunițele de pe cap, din palme, din tălpi sau cele de pe unghii. De asemenea, este important de verificat dacă alunița sângerează, are cruste sau provoacă mâncărime. Un consult dermatologic ar trebui făcut anual.
