Guvernul și Ministerul Finanțelor sunt obligate, printr-o decizie definitivă, să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat joi procesul pe care chiar ea îl deschisese împotriva Executivului. Miza este uriașă pentru bugetul statului, de aproximativ 5 miliarde de lei, iar fiecare zi de întârziere la plată ar urma să vină cu penalități.
Update - După ce a câștigat definitiv procesul cu Guvernul și Ministerul Finanțelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat un comunicat în care acuză Executivul că a refuzat în mod deliberat să plătească restanțele salariale ale magistraților, deși chiar statul a recunoscut aceste datorii prin propriile ordonanțe.
Instanța supremă susține că amânările repetate au umflat facturile, pentru că fiecare an de întârziere adaugă peste 21% la suma inițială, mult peste costul cu care statul se împrumută. Totodată, ÎCCJ respinge ideea că ar fi vorba despre privilegii ale magistraților și arată că peste 400.000 de oameni s-au judecat cu statul pentru salarii, iar magistrații sunt doar 6.817 dintre ei.
Decizia pronunțată joi de Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ este definitivă și executorie. Ea menține hotărârea Curții de Apel București din 5 mai, prin care Guvernul a fost obligat să găsească banii, inclusiv prin rectificare bugetară. Miza procesului este de aproximativ 5 miliarde de lei.
„Statul nu poate recunoaște existența unei datorii și, în același timp, să refuze să o plătească”
Argumentul central al Înaltei Curți este unul simplu: datoria nu este contestată nici măcar de Guvern, care a recunoscut-o oficial atunci când a adoptat ordonanțe prin care a eșalonat plata. Cu toate acestea, Executivul nu a pus deoparte banii necesari pentru a o achita.
„Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive”, se arată în comunicat.
Instanța supremă spune că a calculat și a cerut banii, dar Guvernul nu și-a îndeplinit obligațiile, iar critica vizează direct actualul Cabinet, condus de Ilie Bolojan, aflat în interimat din luna mai.
„Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Această conduită a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern”, acuză ÎCCJ.
Judecătorii susțin că plata unor sume stabilite prin lege și prin hotărâri definitive nu este o decizie pe care Guvernul o poate lua sau nu, în funcție de prioritățile politice ale momentului.
„Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor”, se mai arată în document.
De ce a crescut factura: dobânzi de peste 21% pe an
În comunicatul citat se explică de ce suma a ajuns atât de mare. Datoriile către magistrați au fost eșalonate pe cinci ani prin așa-numitele „ordonanțe trenuleț”, adică acte normative care conțin măsuri din domenii foarte diferite, iar ratele au fost construite astfel încât cele mai mari plăți să vină spre finalul perioadei.
Problema, spune ÎCCJ, este că pentru fiecare an de amânare legea prevede dobânzi și penalități, care cresc datoria cu peste 21% pe an.
Pentru comparație, statul român se împrumută, în medie, cu o dobândă de 7,4%. Cu alte cuvinte, potrivit instanței supreme, ar fi fost mult mai ieftin pentru stat să se împrumute și să plătească restanțele la timp decât să le amâne de la un an la altul.
ÎCCJ numește această strategie „conduită nelegală și irațională economic a Guvernului” și arată că practica de a împinge plățile de la un buget la altul și de la un guvern la altul este cea care împovărează, de fapt, finanțele publice.
Instanța mai face o precizare importantă: o parte semnificativă din bani nu pleacă definitiv din bugetul statului. Din diferențele salariale propriu-zise, adică fără penalități și dobânzi, 41,5% se întorc la buget sub formă de contribuții obligatorii și impozit pe salarii.
Cine s-a judecat cu statul: profesorii, de departe pe primul loc
Pentru a combate ideea că doar magistrații primesc bani prin instanță, ÎCCJ a publicat o situație detaliată a tuturor proceselor salariale cu statul. Datele arată 402.926 de persoane implicate în aproape 84.000 de dosare, dintre care peste 16.000 sunt încă pe rol.
Cei mai mulți reclamanți vin din învățământ, peste 171.000 de oameni, adică aproape jumătate din total. Urmează personalul auxiliar din justiție, precum grefierii și informaticienii, cu peste 45.000 de persoane, angajații Ministerului de Interne (polițiști, jandarmi și pompieri), cu aproape 31.000, angajații din finanțele publice, ANAF și Vamă, cu circa 25.000, și personalul medical, cu peste 24.000 de persoane. Magistrații ocupă abia locul 12 în acest clasament, cu 6.817 persoane.
Principalele categorii care s-au judecat cu statul pentru drepturi salariale:
- Învățământ: 171.190
- Grefieri, informaticieni și alt personal din justiție: 45.367
- Poliție, Jandarmerie, ISU: 30.919
- Finanțe publice, ANAF, Vamă: 24.982
- Personal medical și sanitar: 24.171
- Ape, mediu, silvicultură: 15.873
- Administrație centrală: 14.681
- Administrație locală: 13.669
- Asistență socială și protecția copilului: 13.479
- Transport: 11.468
- Penitenciare: 8.474
- Magistrați: 6.817
„Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale”, susține Înalta Curte.
„Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești”, se mai arată în comunicat.
„Drepturile salariale ale magistraților izvorăsc exclusiv din lege”
ÎCCJ răspunde și acuzațiilor potrivit cărora judecătorii și-ar fi acordat singuri bani prin propriile sentințe. Instanța explică faptul că salariile din justiție sunt calculate pe baza unei valori de referință stabilite prin lege, iar atunci când statul a mărit prin lege salariile unor categorii din sistem, această valoare a crescut. Tot legea prevede că angajații își păstrează drepturile salariale câștigate, regulă valabilă pentru toți bugetarii.
Procesele au fost judecate, potrivit ÎCCJ, pe baza deciziilor Curții Constituționale și a principiului „la muncă egală, plată egală”. Pe scurt, instanțele nu ar fi creat drepturi noi, ci doar ar fi recunoscut drepturi pe care legea le prevedea deja.
„Campanie de ură” împotriva magistraților
Totodată, instanța supremă vorbește despre o „campanie de ură declanșată imoral și iresponsabil de propaganda afiliată guvernului”, care ar instiga oamenii să creadă că banii pentru magistrați sunt luați din buzunarul lor.
În realitate, susține ÎCCJ, plata salariilor, a pensiilor, a ajutoarelor sociale și a datoriilor statului sunt toate obligații legale, de la care trebuie să pornească orice buget, iar abia după aceea pot fi adăugate alte cheltuieli, în funcție de prioritățile politice.
„Respectarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi înlocuită prin retorică publică, iar disciplina bugetară nu poate fi invocată pentru a justifica neexecutarea legii”, conchide Înalta Curte.
Știrea inițială:
Instanța supremă a respins recursul făcut de Guvern și de Ministerul Finanțelor și a menținut decizia Curții de Apel București din 5 mai. Prin acea hotărâre, Executivul a fost obligat să plătească banii datorați magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară, adică prin modificarea bugetului în timpul anului pentru a găsi sumele necesare.
De unde vin banii datorați
Restanțele provin din majorări salariale acordate retroactiv magistraților prin hotărâri judecătorești, majorări care nu au mai fost plătite efectiv. Adică judecătorii și procurorii au câștigat în instanță dreptul la sume mai mari pentru perioade trecute, însă statul nu a pus deoparte banii necesari pentru a le achita.
Termen de 10 zile și penalități zilnice
Curtea de Apel București a stabilit încă din mai că, din momentul în care decizia rămâne definitivă, Guvernul și Ministerul Finanțelor au la dispoziție 10 zile pentru a o pune în aplicare.
Dacă nu respectă termenul, statul riscă penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere, la care se adaugă o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, tot pentru fiecare zi de întârziere.
Decizia vine într-un moment complicat pentru finanțele publice, în condițiile în care România are de peste cinci luni un guvern interimar, care nu poate face rectificarea bugetară, una dintre primele sarcini pe care le va avea viitorul Executiv condus de Luca Niculescu.
Înalta Curte: Guvernul nu a alocat banii, deși știa de ei
Purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți, Victor Alistar, a explicat că necesarul de bani fusese calculat și justificat, însă Guvernul a ales să nu-l includă în buget.
Potrivit acestuia, plata unor obligații stabilite prin lege și confirmate de instanțe nu este o opțiune pe care Executivul o poate accepta sau refuza după bunul plac.
„S-a menționat că, deși necesarul de fonduri a fost fundamentat de către ordonatorul de credite, Guvernul nu a alocat resursele necesare stingerii obligațiilor bugetare. În acest context, trebuie avut în vedere că, deși Executivul este cel care are prerogativa de a duce la îndeplinire politica fiscal-bugetară a statului, această prerogativă trebuie exercitată strict și limitativ, în limitele legii”, a declarat Victor Alistar.
El a explicat și ordinea în care, în opinia Înaltei Curți, ar trebui cheltuiți banii publici: mai întâi datoriile deja scadente, apoi serviciile esențiale pentru cetățeni și abia la final celelalte cheltuieli.
„Obligațiile legale prevăzute în acte normative și consfințite prin hotărâri judecătorești definitive nu reprezintă un criteriu de oportunitate și de apreciere la nivelul Executivului, ci sunt o sarcină stabilită conform supremației Constituției și a legii”, a mai spus purtătorul de cuvânt al instanței supreme.
Nu doar magistrații: peste 400.000 de bugetari s-au judecat cu statul
Victor Alistar a ținut să sublinieze că magistrații reprezintă doar o mică parte din cei care au dat statul în judecată pentru bani neplătiți. Potrivit datelor prezentate de Înalta Curte, sute de mii de angajați din sectorul public, de la profesori la medici, au ajuns în instanță pentru drepturi salariale care nu le-au fost acordate.
„Trebuie spus în acest context că, în ceea ce privește litigiile salariale, peste 400.000 de cetățeni, persoane din tot sectorul bugetar, s-au adresat justiției cu cereri”, a afirmat el, precizând că, dintre acestea, „doar 6.800 sunt litigii care îi privesc pe magistrați”.
Alte peste 240.000 de cereri câștigate în primă instanță sunt acum în căile de atac, iar peste 20.000 sunt încă în curs de judecare.
Cele mai multe procese vizează, potrivit Înaltei Curți, discriminarea la plată între angajați care fac aceeași muncă, majorările care nu au fost aplicate, indemnizațiile de concediu, sporul de dirigenție sau plata gărzilor.
Alistar spune că situația arată atât probleme ale legislației, cât și un comportament constant al statului de a nu-și respecta obligațiile.
„Iar aceste elemente, după cum puteți vedea, au o dinamică în diferiți ani de proceduri judiciare, ceea ce ne arată că, pe de o parte, ne confruntăm cu niște probleme sistemice în privința legislației, iar pe de altă parte, avem de-a face cu o conduită, de principiu, culpabilă în ceea ce privește respectarea obligațiilor de către stat”, a declarat purtătorul de cuvânt.
„Drepturile salariale ale magistraților izvorăsc exclusiv din lege”
Răspunzând criticilor potrivit cărora magistrații și-ar fi acordat singuri bani prin propriile sentințe, Victor Alistar a insistat că instanțele nu au creat aceste drepturi, ci doar le-au recunoscut, pe baza legii.
„Un alt element care trebuie menționat este acela că drepturile salariale ale magistraților izvorăsc exclusiv din lege, nu, așa cum s-a afirmat speculativ, din hotărârile judecătorești. Acestea din urmă nu fac altceva decât, în temeiul legii, să recunoască în parte sau în integralitate pretențiile reclamanților”, a concluzionat el.
