Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, scrie, într-un editorial publicat pe site-ul juridice.ro și intitulat ”Salvarea vieţii celor trei români condamnați la moarte în Malaysia”, că de 7 ani statul român nu s-a mai interesat de soarta celor trei bărbați condamnați din Malezia și aflați în închisorile renumite pentru duritatea regimului de viață din această țară.
”După ce nu am mai fost ministru, lucrurile au stagnat. Au trecut șapte ani. Tinerii sunt încă acolo. Acordurile există. Pârghiile există. Totul depinde de voința de a le folosi. Dar voința, se pare, a lipsit şi încă lipseşte”, acuză Tudorel Toader.
Ionuţ Gologan, Daniel Ionel Ţurcan au fost condamnați la moarte pentru trafic de droguri, în 2018. în 2024, în cazul lui Țurcan, pedeapsa cu moartea a fost schimbată în 30 de ani de închisoare. Poliţiştii au găsit în bagajele lui Ionuţ Alexandru Gologan aproape un kilogram şi jumătate de metamfetamină, in iunie 2012. Al treilea român, Ștefan Coroi, asupra căruia a fost de asemenea găsită o mare cantitate de droguri, a fost condamnat la închisoare.
Guvernul de la Kuala Lumpur a decis, în același an, abolirea pedepsei cu moartea, dar cei doi români, plus un al treilea despre care nu se știu multe detalii, au rămas într-un regim necunoscut în țara din Sud-Estul Asiei care îi pedepsește extrem de dur pe traficanții de droguri.
Tudorel Toader susține, în editorialul său, că, în mandatul său de ministru al Justiției, a mers în Malaezia și a încheiat cu guvernul malaezian un acord care permite transferul și extrădarea deținuților.
”România nu avea instrumentele juridice necesare pentru a solicita transferul sau extrădarea. Așa că am decis că singura soluție reală era să construim aceste instrumente juridice, apoi să le folosim.
Și pentru asta trebuia să merg acolo. Am hotărât deplasarea în Malaysia cu un obiectiv clar: negocierea unui acord de colaborare juridică. A urmat ritualul diplomatic firesc — scrisori de intenție, contacte oficiale, stabilirea agendei, sincronizarea ministerelor. Nimic spectaculos la suprafață, dar fiecare detaliu conta. (...) În sistemul lor, Procurorul General este figura-cheie, cu o autoritate mult mai mare decât cea a miniștrilor. Am discutat inclusiv cu reprezentanții serviciului de probațiune, cei care gestionează supravegherea condamnaților prin brăţările electronice, vizitând şi centrul de supraveghere.
Întrevederea cu Procurorul General al Malaysiei a avut loc în Putrajaya, la Biroul acestuia. În deschiderea reuniunii, ambii am subliniat necesitatea cooperării dintre România și Malaysia în plan juridic, având în vedere inexistența, până la acest moment, a cadrului juridic bilateral în materie. Pentru a pune bazele acestei cooperări, am semnat împreună cu Procurorul General Memorandumul de Înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Malaysiei privind activități de cooperare juridică”, povestește Tudorel Toader.
Fostul ministru al Justiției scrie și că a fost să îi vadă pe doi dintre românii aflați în închisoare și că a aflat de la aceștia în ce condiții își așteptau executarea condamnării la moarte:
”Ne-am așezat într-o sală, vreo zece-douăsprezece persoane, într-un semicerc. Când a intrat primul dintre ei, de la câțiva metri distanță, a început să plângă. Nu m-a întrebat cine sunt. Nu a avut nevoie. A fost nevoie de multe minute până să-și poată reveni și să putem vorbi.
Mi-a povestit despre faptă, despre vină, despre frică. Despre condițiile de detenție: celule la subsol, doisprezece deţinuţi într-un spațiu fără paturi, fără lumină naturală. Dormeau pe saltele pe jos. Seara mai jucau table, mai vorbeau. Dimineața, uneori, observau că unul lipsește. Credeau că fusese extras pentru execuție. I-am spus atunci că există și un efect psihologic calculat în astfel de mutări, dar nu era nimic care să-i poată alina spaima. Discuția a durat aproape trei sferturi de oră.
Mi-a spus că se simțea abandonat de statul român. Că speranța lui era doar să mai trăiască de la o zi la alta. I-am spus atât cât puteam spune: că e tânăr, că a greșit, că e păcat de el și de părinții lui, dar să nu-și piardă speranța”.
”Într-o seară, Procurorul General malaysian m-a invitat la masă și mi-a spus, neoficial, trei lucruri:
– imediat după plecarea mea, celor trei tineri li se va îmbunătăţi regimul de detenție;
– pe termen mediu, legea va fi modificată, în sensul înlocuirii pedepsei cu moartea cu detențiunea pe viață;
– că pedepsele lor nu vor fi puse în executare până la modificarea legii!
Era maximul ce puteam obține.
Am plecat cu acest angajament moral și juridic. După câteva zile am primit un apel telefonic de la domnul ambasador care mi-a transmis că deja le-a fost schimbat regimul de detenţie, în sensul că li se permitea să iasă în curtea penitenciarului, să desfăşoare unele activităţi. (...)
După ce nu am mai fost ministru, lucrurile au stagnat. Au trecut șapte ani. Tinerii sunt încă acolo. Acordurile există. Pârghiile există. Totul depinde de voința de a le folosi. Dar voința, se pare, a lipsit şi încă lipseşte”, a mai spus fostul ministru al Justiției.
Ştiri video recomandate
