Criminologul Vlad Zaha, cercetător la Edge Institute, avertizează, într-un interviu exclusiv pentru Antena3.ro, că, dacă s-ar interzice rețelele sociale pentru copii, am putea face mai mult rău decât bine. Într-un context în care 77% dintre copiii români stau zilnic peste 3 ore online, iar părinții se simt depășiți, marea întrebare nu este „dacă”, ci „cum” reglementăm acest haos.
Interzicerea accesului la rețelele sociale „este varianta cea mai ușoară, dar e o capcană politică”, spune Zaha. Expertul explică de ce mutarea responsabilității de la stat și platforme către părinți prin măsuri de interdicție brută nu va face decât să împingă tinerii către Dark Web sau platforme nereglementate, lăsându-i total nepregătiți pentru viața digitală de după 16 ani.
Copii care stau și opt ore pe rețelele sociale
Reporter: Ce credeți că ar trebui să facem legat de ceea ce se întâmplă acum cu rețelele sociale? Sunt o mulțime de studii care arată cum timpul petrecute pe rețelele sociale duce izolarea lor, la depresia și la o escaladare a violenței. Toate lucrurile rele care li se întâmplă au, în mare parte, legătură și cu faptul că au un acces neîngrădit la rețelele sociale, iar părinții și profesorii nu știu cum să pună stop acestor lucruri, întrucât nu s-au mai întâlnit cu așa ceva. Ce ar trebui să facă statul?
Vlad Zaha: În primul rând, ar trebui să controleze platformele și felul în care sunt folosite aceste platforme, în sensul de educație pentru copii. Folosirea mediului digital, a internetului și a rețelelor de socializare poate să aibă beneficii semnificative în dezvoltarea copiilor, atâta timp cât sunt folosite corect, cu măsură. Și, foarte important, ceea ce se găsește pe aceste platforme să fie atent moderat, să fie împinși de algoritmi care să nu distribuie violență; ci să distribuie, cât de mult se poate, educație, dorință de cunoaștere și susținerea curriculei școlare.
Știu și eu studiul de la Salvați Copiii din 2023, în care 77% dintre copii petrec cel puțin 3 ore zilnic pe internet. O treime dintre părinții cu copii de 5-10 ani recunosc faptul că copiii lor folosesc TikTok, iar o treime dintre adolescenții între 16 și 17 ani sunt online între 4 și 6 ore. Practic, cel puțin un sfert din zi este petrecut în mediul online.
Reporter: Este ca și cum ar fi la un job 8 ore pe zi sau 6 ore pe zi, doar că ei sunt copii.
Vlad Zaha: Da. Cea mai simplistă măsură, care nu ar rezolva practic problemele, ar fi să le interzicem tuturor adolescenților sub 16 ani, de exemplu, accesul la social media.
De ce nu ar rezolva problema interzicerea accesului la rețelele sociale
Reporter: De ce nu ar rezolva asta problema?
Vlad Zaha: În primul rând, pentru faptul că o mare parte dintre ei vor găsi modalități de a ocoli această interzicere, fie prin platforme sociale mai periculoase decât cele extrem de vizibile pe care le folosim cu toții.
Atunci când interzici platformele vizibile, va crește inevitabil numărul platformelor despre care nu știm nimic: ce se petrece acolo, ce se distribuie, ce intenții au cei care au creat algoritmii acelor platforme ascunse.
Aici spectrul este foarte mare, de la Dark Web până la noi platforme care să ocolească legislația sau tranziția către jocuri video, din nou, foarte ascunse și greu accesibile pentru adulți și autorități.
„S-a luat fix singura măsură pe care specialiștii nu au recomandat-o”
Pe de altă parte, pentru o altă parte semnificativă a adolescenților și copiilor, există riscul ca aceștia să ajungă la 16 ani total nepregătiți în fața pericolelor reale care vor continua să existe pe internet.
Dacă permitem platformelor strict să interzică accesul, există riscul ca acestea să reglementeze și mai puțin conținutul pe care îl livrează adulților, sub scuza faptului că copiii nu mai au acces. Deci nu mai este nevoie să fie atenți la algoritmi, la dezinformare sau la violență.
Aș lua cazul Australiei. Este singura țară din Vestul global care a luat, acum aproape două luni, această măsură de interzicere a rețelelor sociale (YouTube, Reddit, Facebook, Twitter etc.). Însă această măsură a fost luată contrar recomandărilor specialiștilor angajați de guvern, care au emis 12 recomandări pentru a spori siguranța online. Niciuna dintre aceste 12 recomandări nu menționa interzicerea sub 16 ani. Adică s-a luat fix singura măsură pe care specialiștii nu au recomandat-o.
Cât de greu îi este României să reglementeze accesul copiilor la rețelele sociale
Printre măsurile recomandate se numărau: accesul și auditul statului asupra algoritmilor, protecția datelor și confidențialitatea conturilor minorilor, cercetări academice clare, educație digitală și moderație clar stabilită. Nu s-a aplicat nimic din toate acestea, s-a aplicat doar interzicerea.
Peste 140 de academicieni și mari cercetători australieni au trimis o scrisoare guvernului prin care se împotriveau interzicerii, cu argumente care s-ar aplica și României: lipsa îmbunătățirii standardelor rețelelor și dificultățile de implementare.
În România, ar trebui să verifici vârsta tuturor persoanelor pentru a-ți da seama cine are sub 16 ani. Apoi, problemele cu acordurile parentale care să fie gestionate de ANCOM. Ne-am imagina că ANCOM, o instituție relativ mică, ar trebui să proceseze milioane de acorduri parentale și să facă legătura între părinte și copil.
„O limită precum cea de 16 ani poate fi o măsură mult prea dură”
Reporter: România are capacitatea de a lupta cu așa ceva? Avem instituțiile, oamenii, care să aplice astfel de prevederi?
Vlad Zaha: România nu are, în acest moment, capacitatea. Noi ar trebui să ne raliem în spatele măsurilor Comisiei Europene, inclusiv în ceea ce privește portofelul european de identitate digitală și reglementarea pieței comune. Ar trebui să accelerăm adoptarea cărților electronice de identitate și să ne uităm către eventuale inovații precum portofelul digital al copilului, unde s-ar putea introduce documente încă de la naștere.
Revenind, ideea principală legată de această interzicere pe rețelele sociale este că ar trebui să reglementăm platformele și nu să reglementăm vârsta de acces.
O limită precum cea de 16 ani poate fi o măsură mult prea dură. Pe de o parte, îi aruncă pe cei care chiar n-ar mai avea acces într-un ocean de necunoaștere când împlinesc 16 ani. De cealaltă parte, aruncă un alt mare segment într-o plajă mult mai nesigură și periculoasă, cea a rețelelor sociale ascunse; practic, pericolul doar se mută.
România ar trebui să se poziționeze în spatele Comisiei Europene. Pe lângă o defalcare strictă pe grupe de vârstă – unde este normal ca sub 9 sau 13 ani accesul să fie foarte îngrădit și limitat la variante educaționale sigure – de la vârsta adolescenței (de exemplu, 14 ani) tinerii ar trebui să aibă acces la rețele sociale sigure, curate și moderate. Acolo, algoritmii ar trebui să caute să educe și să stârnească nevoia de cunoaștere, nu să limităm accesul ca mai apoi să-l permitem fără niciun fel de educație digitală prealabilă. Mesajul este: controlați mai mult platformele decât să încercați să controlați milioane de copii sub 16 ani.
„Să duci milioane de părinți către opțiunea de a depune sau nu un acord parental la ANCOM este nedrept din partea statului”
Reporter: Sau să fie aruncată responsabilitatea în spinarea părinților. Și nici ei nu au educație digitală.
Vlad Zaha: Absolut. Asta au descris și cei peste 100 de cercetători în scrisoarea adresată guvernului australian: faptul că statul nu ar trebui să facă un pas în spate după interzicere și să spună că părinții sunt acum în control, faceți ce vreți cu copiii dumneavoastră.
Nici părinții nu sunt specialiști în aceste chestiuni, nu au acces la algoritmi și nici la cea mai mare parte a ceea ce fac copiii lor online. Să duci milioane de părinți către opțiunea de a depune sau nu un acord parental la ANCOM este nedrept din partea statului. Până la urmă, suntem un stat social, unde o mare parte din veniturile noastre merg către stat pentru ca acesta să dezvolte politici corecte, unitare, care să apere familiile și copiii.
Rețele sociale periculoase
Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt în momentul de față cele mai periculoase rețele sociale pentru copiii din România?
Vlad Zaha: Periculozitatea ține foarte mult de cât de folosite sunt aceste rețele. Pe TikTok, în România, sunt aproximativ 9 milioane de conturi. Practic, spre jumătate din populația României este în acest mediu al Tiktokului. Comparativ cu Facebook (unde sunt mai puțini tineri) sau Instagram (unde sunt mai puțini adulți), pe TikTok sunt prezente toate grupele de vârstă.
Teoria și practica ne spun că într-o locație, fie ea fizică sau digitală, unde sunt mai mulți oameni, crește nivelul pericolelor: conținut ilegal, riscul de a contacta persoane cu intenții rele, abuzuri psihologice sau bullying. Nu aș spune că pericolul ține neapărat de o rețea anume. Ele trebuie controlate.
Un mare pericol în discursul public din România este ideea că, dacă Australia a făcut pasul către interzicere, ar trebui să o facem și noi cât mai repede. Însă Australia a făcut acest pas împotriva celor mai bune și stridente argumente ale specialiștilor, care susțin că măsura nu educă tinerii și îi aruncă într-un ocean de necunoscute. Este o măsură reducționistă care nu rezolvă problema de fond și nu controlează mai bine platformele.
Varianta cea mai ușoară: interzicerea
Reporter: Faptul că acest guvern nu a ținut cont de sfaturile specialiștilor care îndemnau ca responsabilitatea să fie pusă pe creatori nu înseamnă că – poate – au ales varianta asta ca să nu se pună rău cu cei din big-tech, să nu îi supere?
Vlad Zaha: Este o întrebare bună. Politicienii australieni prezintă această interdicție ca pe o luptă împotriva marilor rețele și a profitului acestora.
Reporter: Dar nu e asta varianta cea mai ușoară? Să interzici și gata?
Vlad Zaha: Este varianta cea mai ușoară. Ar putea să fie și o capcană politică, pentru că deși te profilezi ca învingător în fața rețelelor care „vor răul copiilor”, problemele de fond – accesul la algoritmi, siguranța restului populației, manipularea conținutului pentru influențarea alegerilor sau profitul pe spatele populației – rămân identice. Se taie doar vârful icebergului, dar baza rămâne neschimbată.
„Riscăm să ne transformăm copiii într-un al doilea experiment global”
Reporter: Și ce putem face acum?
Vlad Zaha: Specialiștii recomandă acum ca țările lumii să aștepte cel puțin șase luni pentru a vedea efectele în Australia. Să vedem dacă va exista o tranziție către platforme și mai periculoase, dacă se vor folosi instrumente de evitare a interdicției sau dacă platformele se conformează. Dacă luăm aceste măsuri prea repede, riscăm să facem mai mult rău decât bine, transformând copiii noștri într-un al doilea experiment global. Mai bine așteptăm primele rapoartele științifice din Australia, în loc să ne grăbim.
De asemenea, este fals ce se spune în România, cum că Marea Britanie sau Franța au interzis deja accesul minorilor. În Franța există doar un proiect de lege, în Marea Britanie este în dezbatere și guvernul s-ar opune, în Norvegia este în analiză, iar în Danemarca este doar o propunere politică. Singura țară unde interdicția este în vigoare este Australia, și asta de doar 6 săptămâni. Este important să nu facem experimente de politici publice pe copiii noștri.
Ştiri video recomandate
