Sistemul public de pensii din România funcționează pe principiul contributivității, ceea ce înseamnă că dreptul la pensie se naște din contribuțiile plătite de-a lungul vieții active. Însă ce se întâmplă atunci când ajungi la vârsta standard de pensionare, dar nu ai acumulat stagiul minim de cotizare pentru pensie?
Această întrebare preocupă tot mai multe persoane care au lucrat în străinătate fără forme legale, au avut întreruperi de carieră sau au desfășurat activități neînregistrate.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani
Legislația românească stabilește că pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă este necesar un stagiu minim de cotizare de 15 ani. Această perioadă reprezintă totalul lunilor în care s-au plătit contribuții la sistemul public de pensii, fie prin angajator, fie prin contribuții individuale. Nu contează dacă anii au fost acumulați consecutiv sau fragmentat, important este ca suma totală să atingă cel puțin 180 de luni.
Stagiul minim este diferit de stagiul complet de cotizare, care în prezent este de 35 de ani pentru bărbați și urmează să ajungă la același nivel și pentru femei, conform calendarului de egalizare. Stagiul complet determină accesul la o pensie integrală, calculată la valoarea maximă posibilă în funcție de punctajul acumulat. Stagiul minim, în schimb, este condiția de bază pentru a primi orice fel de pensie contributivă.
Cei 15 ani de cotizare includ mai multe tipuri de perioade:
- Perioade contributive efective, lunile în care angajatorul sau persoana fizică autorizată a virat contribuții la bugetul de asigurări sociale
- Perioade asimilate, intervalele în care legea recunoaște stagiu fără plata contribuțiilor, cum ar fi concediul pentru creșterea copilului, perioada de șomaj indemnizat sau studiile universitare finalizate cu diplomă (pentru absolvenții de dinainte de 2005)
- Perioade de contribuție voluntară, lunile pentru care o persoană a încheiat contract de asigurare cu casa de pensii și a plătit contribuții din fonduri proprii.
Pentru a verifica exact câți ani ai acumulat, poți solicita informații de la Casa Națională de Pensii Publice sau poți accesa platforma online disponibilă pe site-ul instituției.
Ce se întâmplă dacă ai vârsta de pensionare dar nu ai stagiul minim
Situația devine complicată atunci când îndeplinești vârsta standard de pensionare, dar nu ai cel puțin 15 ani de contribuție. În acest caz, nu poți beneficia de pensie pentru limită de vârstă din sistemul public.
Consecințele sunt semnificative, pentru că fără drept la pensie, venitul la bătrânețe depinde exclusiv de economii personale, sprijin familial sau, în anumite condiții, de ajutoare sociale.
Există totuși câteva soluții care ar putea ajuta într-o astfel de situație.
Completarea stagiului prin contribuții voluntare
Dacă îți lipsesc câțiva ani până la pragul de 15, poți încheia un contract de asigurare socială cu casa de pensii și să plătești contribuții pentru perioadele neacoperite. Acest mecanism îți permite să „cumperi" vechime retroactiv sau să contribui pentru perioade viitoare. Este o opțiune viabilă mai ales pentru persoanele care au lucrat în economia informală sau în străinătate, fără transfer de contribuții.
Totalizarea perioadelor de asigurare din străinătate
România are acorduri bilaterale de securitate socială cu mai multe state și, în plus, aplică regulamentele europene de coordonare pentru cetățenii care au lucrat în Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă că perioadele de contribuție din alte țări pot fi luate în calcul pentru a atinge stagiul minim de 15 ani. Pensia efectivă va fi plătită proporțional de fiecare stat în care ai contribuit.
Indemnizația socială pentru pensionari
Dacă obții totuși o pensie, dar cuantumul acesteia este extrem de mic, poți beneficia de indemnizația socială pentru pensionari, un sprijin acordat celor ale căror venituri din pensie se situează sub un anumit prag. Însă această facilitate presupune că ai dreptul la pensie, astfel că fără stagiul minim, nu poți accesa nici acest mecanism.
Continuarea activității
Dacă starea de sănătate permite, poți continua să lucrezi și după vârsta standard de pensionare, acumulând în acest fel stagiu suplimentar. Legislația nu interzice activitatea profesională la vârste înaintate, iar contribuțiile plătite se adaugă la cele existente.
Cât costă un an de vechime de la 1 iulie 2026
Pentru cei care doresc să își completeze stagiul prin contribuții voluntare, costul este un factor decisiv. Începând cu 1 iulie 2026, tarifele pentru asigurarea voluntară la sistemul public de pensii se calculează în funcție de venitul minim brut pe economie și de cota de contribuție în vigoare.
La momentul actual, contribuția de asigurări sociale (CAS) datorată pentru pensii este de 25%. Venitul minim pe care te poți asigura voluntar este salariul minim brut, iar venitul maxim este plafonat la de cinci ori câștigul salarial mediu brut. Practic, ai flexibilitate în alegerea bazei de calcul, ceea ce influențează atât costul lunar, cât și punctajul de pensie pe care îl vei acumula.
Presupunând un salariu minim brut de aproximativ 4.050 lei (valoare estimativă pentru iulie 2026), contribuția lunară la acest nivel ar fi de circa 1.012 lei. Pentru un an întreg de vechime, costul total se ridică la aproximativ 12.150 lei.
De la 1 iulie, odată cu intrarea în vigoare a noului salariu minim brut de 4.325 de lei, contribuția minimă lunară va crește la 1.081,25 lei, iar costul unui an de vechime cumpărat va ajunge la 12.975 de lei.
Dacă optezi pentru o bază de calcul mai mare, costul crește proporțional, dar crește și punctajul anual obținut, ceea ce va duce la o pensie mai mare.
Procedura implică depunerea unei cereri la casa teritorială de pensii, încheierea unui contract de asigurare socială și plata contribuțiilor lunar sau anticipat pentru întreaga perioadă. Poți plăti retroactiv pentru perioade din ultimii cinci ani sau poți contribui pentru perioade viitoare.
Cine poate primi pensie de urmaș
Pensia de urmaș reprezintă o formă de protecție socială destinată membrilor de familie ai unei persoane decedate care era fie pensionar, fie asigurat la momentul decesului. Aceasta nu este condiționată de stagiul minim de cotizare al beneficiarului, ci de drepturile acumulate de persoana decedată.
Au dreptul la pensie de urmaș:
- Copiii până la vârsta de 16 ani sau, dacă își continuă studiile, până la 26 de ani. Copiii invalizi au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității.
- Soțul supraviețuitor, dacă a fost căsătorit cu persoana decedată cel puțin 10 ani. Soțul poate beneficia de pensie de urmaș la împlinirea vârstei standard de pensionare sau, dacă este invalid de gradul I sau II, indiferent de vârstă. Există și dreptul la pensie de urmaș pe o perioadă limitată pentru soțul care are copii în întreținere.
Cuantumul pensiei de urmaș se calculează ca procentaj din pensia pe care o primea sau ar fi primit-o persoana decedată. Procentele variază în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți și de situația fiecăruia.
Pensia de urmaș poate reprezenta o soluție pentru persoanele care nu au propriul stagiu de cotizare, dar al căror soț decedat a fost contributor sau pensionar. În acest caz, dreptul la pensie derivă din contribuțiile celuilalt, nu din cele proprii.
În final, este important de reținut că stagiul minim de cotizare de 15 ani reprezintă pragul esențial pentru accesul la sistemul public de pensii din România și că există soluții ca acesta să fie completat și după împlinirea vârstei de pensionare.
Ştiri video recomandate
