România anului 2026 se află într-un paradox evident. Pe de o parte, economia și societatea se transformă rapid sub presiunea migrației, digitalizării și schimbărilor demografice. Pe de altă parte, deciziile publice continuă să fie luate într-un ritm lent, fragmentat și reactiv.
Această diferență de viteză între realitate și politicile care ar trebui să o gestioneze creează un gol de direcție care devine tot mai greu de ignorat.
Datele oficiale arată clar amploarea schimbărilor. Conform INS și Eurostat, România a pierdut peste trei milioane de locuitori în ultimele decenii, iar proiecțiile demografice indică o continuare a acestui trend până în 2050. Populația activă scade, în timp ce presiunea asupra sistemelor de educație, sănătate și pensii crește.
Aceste evoluții nu sunt surprize. Ele sunt previzibile și documentate de ani de zile, dar rareori sunt integrate într-o strategie coerentă de dezvoltare pe termen lung.
În paralel, structura economiei se schimbă. România nu mai este doar o economie bazată pe muncă ieftină și outsourcing. Apar centre de cercetare, industrii creative, inițiative antreprenoriale în tehnologie și energie.
Totuși, fără o viziune clară asupra direcției în care ar trebui să evolueze țara, aceste insule de progres rămân slab conectate între ele și vulnerabile la schimbări politice sau economice.
În acest context, „Proiect de țară - România 2050” propune o abordare diferită față de reflexul obișnuit al dezbaterilor publice. Nu pornește de la promisiuni electorale și nici de la soluții rapide, ci de la o întrebare simplă și incomodă: unde vrem să fie România peste 25 de ani și ce trebuie făcut, etapizat, pentru a ajunge acolo.
Spre deosebire de strategiile clasice, limitate la un domeniu sau la un mandat, România 2050 încearcă să conecteze marile teme care modelează viitorul: demografia, educația, piața muncii, inovația, coeziunea socială. Această abordare este deja standard în multe state europene, unde politicile publice sunt gândite pe baza unor scenarii de evoluție, nu doar ca reacție la crize.
Lipsa unei astfel de gândiri pe termen lung are consecințe directe. De exemplu, fără o corelare între educație și nevoile viitoare ale economiei, România riscă să pregătească generații întregi pentru meserii care vor dispărea sau se vor transforma radical. Fără o viziune asupra migrației și repatrierii, politicile rămân limitate la măsuri punctuale, fără impact structural.
Proiect de țară - România 2050 nu își propune să înlocuiască instituțiile statului și nici să ofere soluții definitive. Rolul său este acela de a construi un cadru de reflecție pe termen lung, în care datele, expertiza și vocile generațiilor tinere să fie puse în dialog. Este un exercițiu de responsabilitate colectivă, într-o societate obișnuită să discute viitorul doar în campanie electorală.
Înscrierile în cadrul campaniei sunt în continuare deschise pe fundatiadanvoiculescu.ro.
Ştiri video recomandate
