Jazz, rock and roll, hippie, rock psihedelic, disco, pop, new wave, heavy metal, indie, Hip-hop, Trip hop și lista continuă la nesfârșit: Fiecare generație vine cu propriile sale aspirații, stiluri, valori și idealuri prin care să se „rupă” de cele dinaintea ei. De la ce părea o subcultură la începutul anilor 2000, EDM (muzica dance electronică) s-a transformat acum într-un fenomen global. În 2026, nu mai vorbim de un simplu gen muzical ci de un element cultural devenit sinonim cu o întreagă generație: Generația Z. Și, ca orice gen muzical, EDM și-a creat propria sa cultură vestimentară: una bizară și spectaculoasă, care a cucerit întreaga lume, așa cum nimeni (și niciun alt gen muzical) nu a mai reușit până acum.
Cum a fost posibil acest lucru?
„Zoomerii” actualei generații Z s-au născut concomitent cu una din cele mai mari revoluții culturale din istoria umanității: apariția Internetului. A rețelelor sociale și a informațiilor care circulă, sub formă de „influențe” și „trenduri” cu viteza luminii.
Generația Z înseamnă Internet și EDM. Ingrediente spectaculoase care au dus la apariția unui stil vestimentar pe măsură.
„Algoritmii nu mai distribuie doar muzică — distribuie identități. Îți propun un sunet, dar în același timp îți oferă un context complet: o atmosferă, un cod vizual, un set de referințe, o anumită stare. Pentru Generația Z, piesa nu mai circulă doar ca audiție, ci ca micro-univers cultural: fragmente video, estetică, limbaj, simboluri, comunități. Din acest mecanism se naște o traducere aproape naturală spre modă.
EDM-ul are, într-un fel, propriul său dress code, chiar dacă nu este formulat explicit. Nu funcționează ca o regulă, ci ca o convenție afectivă: energia muzicii se regăsește în felul în care te prezinți. Suprapuneri, contraste, accente deliberate, combinații care par incongruente în afara contextului, dar devin perfect coerente în interiorul lui. Ciorapi peste trening, papuci, estetici „gender fluid” — toate pot fi citite ca forme contemporane de expresie și apartenență, nu ca excentricități. În fond, este o manieră de a afirma cine ești, cu minimum de explicații și cu maximum de intenție”, conform „Enaque & Nujord”, cei doi producători muzicali români din spatele noului proiect EDM (muzică dance eletronică), care a revoluționat industria muzicii.
„Generația Z”, termen generic pentru cei născuți între 1997 și 2010, reprezintă în prezent aproape o treime din întreaga populație a planetei. Ei sunt „tinerii din ziua de azi” (chiar dacă cei mai „bătrâni” vor face 29 de ani anul acesta) care, conform unor studii (INSERT LINK), fac parte din cea mai obsedată generație față de modă: felul în care se îmbracă (și arată) reprezintă forma supremă de entertainment și modul principal de cheltuire a banilor.
În primul rând, actuala generație are la dispoziție un întreg mix de influențe și referințe vestimentare „la doar un click distanță”. O imagine alb-negru cu un domn elegant în costum și pălărie – swipe – un hip-hoper cu pantaloni bufanți și pantofi sport fără șireturi – swipe – o tânără cu pulover croșetat multicolor și sandale cu platformă – swipe – doi tineri în fâșuri multicolore și blugi mulați.
„În spațiul EDM, tehnologia nu rămâne doar în culise - devine parte din estetică”
Toate stilurile vestimentare din istoria (cel puțin modernă) au intrat în acest malaxor cultural.
Iar festivalurile EDM, pe lângă muzica aferentă, au devenit veritabile declarații de modă și hub-uri de creație vestimentară ad-hoc.
„În spațiul EDM, tehnologia nu rămâne doar în culise — devine parte din estetică. Festivalurile și cluburile construiesc un univers vizual prin lumină, ecrane și efecte, iar streetwear-ul se potrivește firesc acestui cadru: piese funcționale, siluete relaxate, materiale tehnice și accesorii utilitare, gândite pentru ritm, aglomerație și multe ore de mișcare.
În același timp, experiența este trăită și distribuită în timp real, iar ținuta trebuie să funcționeze și ca imagine: să prindă lumina, să se distingă, să transmită un mesaj instant. De aici interesul pentru detalii reflectorizante, accente metalice, layering și elemente cu aer ‘future’, echilibrate însă de o bază urbană. E, în esență, o sinteză între util și spectaculos”, conform lui Adi și Florin, cei doi producători români de la „Enaque & Nujord”.
Muzica și moda au fost mereu în sincron și direct legate de noile schimbări culturale aduse de fiecare generație din ultimii 100 de ani.
Rockul și Punk-ul au adus cu ele spiritul „modei rebele” dominate de blugi (strâmți ori rupți în genunchi, după caz), bocanci, haine de piele țintuite.
Hip-Hopul a inventat ceea ce acum numim „Streetwear” sau „Urban Fashion” (blugi largi, sneakeri, gecile de fâș cu imprimeuri sau hainele în culori de camuflaj, portul excesiv de bijuterii și lanțuri.
Enaque & Nujord: „În zona EDM, dress code-ul e mai degrabă o convenție de comunitate”
EDM-ul a luat din toate câte puțin, le-a amestecat și a turnat propriile sale ingrediente: haine argintii sau în culori „electrice” și fluorescente, designuri avantgardiste, ținute personalizate (multe chiar făcute de mână sau cu accesorii hand-made).
„La concertele și festivalurile EDM, hainele nu sunt doar o alegere estetică, ci parte din experiență — o extensie a energiei din muzică. Vezi multă libertate în combinații: piese sport și streetwear puse lângă accente rave sau retro, culori electrice, elemente reflectorizante, accesorii care prind lumina. Nu e vorba despre ‘a te îmbrăca frumos’ în sens clasic, ci despre a-ți construi o prezență: să fii confortabil, să te poți mișca, dar și să transmiți o stare.
Și noi ne raportăm la asta similar: pe scenă alegem ținute care susțin dinamica show-ului — linii simple, piese funcționale, uneori un detaliu puternic (un accent metalic, o textură, o piesă statement) care leagă vizual ceea ce se aude. În zona EDM, dress code-ul e mai degrabă o convenție de comunitate: fiecare își permite să experimenteze, iar tocmai diversitatea asta face cultura să pară vie.” — Enaque & Nujord
Putem, astfel, vorbi de o veritabilă „modă EDM”, cu inspirații ale subculturilor anilor 90 și cu accente sport, rave ori retro. Papuci de plastic peste o pereche de șosete sport purtate, la rândul lor, peste o perecehe de pantaloni de jogging. Totul în numele „gender fluid” și al minimalismului. De ce nu?
Ştiri video recomandate
