Când un grup de insideri din domeniul apărării s-au adunat la Whitehall, la sediul guvernului britanic, luna trecută, pentru a discuta cât de pregătit este Regatul și aliații săi pentru un război care ar putea să vină în anii următori, verdictul a fost destul de sumbru, scrie CNN într-un articol de analiză.
Aceste persoane s-au adunat la o conferință găzduită de Royal United Services Institute (RUSI) – nu vorbim de „ahtiați de război”, ci de oameni informați – actuali și foști membri ai forțelor armate, oficiali guvernamentali sau din partea NATO, cercetători și profesioniști din industria apărării ale căror analize se bazează pe niște evaluări clare și obiective conform cărora Rusia de pregătește de un conflict direct cu Europa.
Singurul mod prin care un astfel de deznodământ poate fi prevenit, spun ei, este să ne asigurăm că dacă un astfel de război devine realitate, Europa are capacitățile să-l câștige.
Cheia este mai multă finanțare în sectorul subfinanțat al apărării din Europa. Totuși, experții în securitate avertizează tot mai des că e nevoie de o schimbare radicală de abordare politică – este timpul, spun ei, ca guvernele europene să-și convingă cetățenii de necesitatea momentului și să le spună clar că momentul în care Europa putea ignora amenințarea s-a încheiat.
„Cred că există niște semne că societățile sunt dispuse să poarte aceste conversații, dar cred că se vede și că guvernele nu sunt încă suficient de încrezătoare să deschidă acest subiect cu publicul”, spune Sam Greene profesor de politică rusă la King’s College London și expert în reziliență a democrației.
Există un consens tot mai larg acceptat printre experți că Rusia deja poartă un război hibrid de anvergură împotriva Occidentului – prin operațiuni de sabotaj și prin folosirea haosului și dezinformărilor pentru a destabiliza discuțiile politice naționale.
Există dovezi categorice în acest sens – repetatele incursiuni ale rușilor în spațiul NATO, bruiajele împotriva sistemelor GPS, campanii de dezinformare și de influențare a alegerilor, atacuri împotriva infrastructurii critice în țări multiple. Rusia neagă constant implicarea în aceste atacuri, dar ea este cât se poate de vizibilă.
Greene spune că aceste atacuri deja au schimbat perspectiva multora din Europa, chiar dacă politicienii rămân reticenți în a folosi pe față termenul de „război hibrid”.
„Cred că oamenii se sperie cu adevărat, cu cât aceste atacuri devin mai vizibile. Vedem drone zburând în aeroporturi și cred că există o senzație crescândă printre oameni că este doar o chestiune de timp până ce o astfel de dronă duce la un accident aviatic”.
Temeri baltice
Deși Rusia nu a făcut vreun atac direct împotriva aliaților NATO din Europa, experții spun că acest lucru se datorează faptului că Rusia știe că nu poate învinge alianța cu capacitățile sale actuale. Dar există și semne – tot mai multe – că asta s-ar putea schimba în viitor.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat, la începutul anului, că Rusia ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO pe parcursul următorilor cinci ani.
Șeful diplomației germane, Johann Wadephul, a repetat avertismentul într-un discurs susținut luna trecută, spunând că serviciile de informații germane cred că Rusia „menține deschisă posibilitatea războiului împotriva NATO care ar putea începe până în 2029, cel mai târziu”.
Vladimir Putin declara, la începutul lui decembrie, că deși Rusia „nu plănuiește” niciun război împotriva Europei, „dacă Europa brusc vrea să meargă la război cu noi, suntem pregătiți acum”.
Consensul în țările baltice este că un atac împotriva lor ar putea să vină pe parcursul următorilor trei ani. Când cercetătorii de la Belfer Center for Science and International Affairs de la Harvard Kennedy School au analizat avertismentele și predicțiile făcute de mai mulți oficiali – legate de pregătirea și determinarea Rusiei de a lansa un război împotriva NATO – au descoperit că cei mai menționați ani sunt 2027 și 2028.
Recunoașterea acestei amenințări a determinat NATO să-și pregătească planuri de contingență pentru o posibilă apărare în fața unei agresiuni a rușilor în țările baltice. Experți avertizează, însă, că planurile alianței nu sunt suficiente.
„Există un plan cu cifre. Dar autoritățile nu fac ce este necesar pentru a-l implementa. Încă facem planuri pe baza unor lucruri care nu există”, spune Jack Watling, cercetător senior la RUSI.
El a accentuat că există riscul ca planurile de apărare să fie structurate pe baza unei „liste de dorințe” și mai puțin pe realitate. El spune că decidenții trebuie să ia în calcul resursele care sunt disponibile și să planifice în funcție de ele.
La începutul anului, guvernul britanic a cerut evaluări de la trei experți de rang înalt – fostul șef NATO George Robertson, generalul Richard Barrons, și Fiona Hill, fostă membră a Consiliului de Securitate Națională al SUA. Cei trei au evaluat capacitățile de apărare ale Regatului.
Ei au prezentat concluziile lor alături de un manual cu pași de urmat pentru ca țara să fie pregătită de război.
Într-un discurs la RUSI, luna trecută, Barrons a spus că Regatul trebuie să-și regândească infrastructura, să-și reconstruiască forțele armate și apărarea civilă și să investească în servicii de sănătăte, în industrie și economie, pentru a putea avea capacitatea de a trece pe „modul război” în eventualitatea unei agresiuni.
Deși țara merge în direcția corectă, mai spune el, la ritmul actual, ar mai dura încă zece ani până ce ea ar fi pregătită de război.
Dividendul păcii
Multe guverne europene, inclusiv cel de la Londra, nu prea s-au gândit la război în ultimele decenii. Fără un conflict militar major din 1945 și până acum, Europa s-a bucurat de cea mai lungă perioadă de pace continuă din ultimele secole.
Aceste decenii de relativ calm au produs și ceea ce experții numesc „dividendul păcii”. Guverne succesive ale țărilor europene s-au concentrat pe cheltuieli legate de bunăstare socială, ignorând apărarea.
Viețile europenilor au devenit, astfel, mult mai bune și mai confortabile, în timp ce dependența de Statele Unite ca generator de securitate prin cel mai mare buget de apărare din istorie a crescut.
Acum, „trezirea” a venit sub forma a două evenimente majore – America lui Trump a transmis clar aliaților NATO că nu mai este dispusă să-i apere necondiționat; în timp ce Rusia a invadat Ucraina de două ori pe parcursul unui deceniu.
Acest final brusc al statu-quo-ului securitar european i-a determinat pe majoritatea membrilor europeni ai NATO să-și crească rapid cheltuielile pe apărare.
Conform datelor alianței, 31 din cei 32 de membri ai alianței își vor îndeplini obligația de a da doi la sută din PIB pe apărare. În 2021, doar șase respectau această cerință.
Islanda este singura țară care nu-și va îndeplini această obligație. Ea nici măcar nu are armată proprie, contribuind doar financiar, cu forțe civile și cu sisteme de supraveghere și anti-aeriene.
Țările NATO s-au pus de acord, în iunie, să crească ținta de cheltuieli până la cinci la sută din PIB până în 2035. Totuși, analiștii sunt sceptici cu privire la viabilitatea acestui obiectiv, mai ales pentru că multe țări europene se confruntă cu presiuni financiare mari, chiar și în absența cheltuielilor militare mai mari.
Va fi greu pentru politicieni și guverne și să explice votanților că unele resurse vor trebui realocate și că unii oameni vor fi nevoiți să facă stagii militare voluntare.
Mai multe sondaje de tip eurobarometru au arătat, în acest an, că o majoritate covârșitoare a europenilor – 78% sunt îngrijorați de starea apărării și securității UE în următorii cinci ani. O treime dintre ei cred că apărarea ar trebui să devină una dintre prioritățile blocului.
Ştiri video recomandate
