Cum ar arăta viața fără telefon pentru o generație care nu a cunoscut lumea fără smartphone-uri? 72.000 de copii din cinci țări europene au încercat să afle, renunțând timp de trei săptămâni la telefoane, rețele sociale sau la ambele, într-un experiment de detox digital coordonat de experți independenți din Austria. Unii au descoperit că gândesc mai limpede, ascultă mai bine și se conectează altfel cu familia. Alții s-au simțit singuri și plictisiți. Toți au învățat ceva despre ei înșiși, scrie The New York Times.
Toți copiii care trăiesc astăzi s-au născut după apariția smartphone-ului și a rețelelor sociale.
Câți dintre ei ar putea funcționa fără telefon sau fără contul de TikTok?
La această întrebare au încercat să răspundă 72.000 de copii din cinci țări europene. Au ales să-și limiteze accesul la lumea digitală, schimbând Instagram-ul și iPhone-urile pe agende de hârtie și bilete tipărite.
A fost cel mai recent demers internațional menit să limiteze invazia lumii digitale în copilărie. În unele țări, guvernele urmăresc interzicerea obligatorie a rețelelor sociale. Unele școli au interzis telefoanele la ore, cu rezultate mixte. Acest proiect, coordonat de experți independenți din Austria, a fost altceva: un detox digital voluntar.
Timp de trei săptămâni în martie, o parte dintre participanți au renunțat complet la telefon. Alții au trecut la „dumbphone-uri” – telefoane mobile fără acces la internet. Unii și-au păstrat smartphone-urile, dar și-au redus timpul petrecut pe ecran de la ore la minute. Alții au renunțat la rețelele sociale.
Reporterul NYT a intervievat 14 participanți din Austria, cu vârste între 10 și 17 ani, împreună cu părinții și profesorii lor, pentru a reconstitui jurnalul experimentului.
Copiii au descris o lume transformată, în care se simțeau mai conectați la ceea ce îi înconjoară și mai apropiați de familie. Alții au spus că s-au simțit plictisiți și singuri, fără posibilitatea de a lua legătura cu rudele aflate la distanță.
Ziua 1: Telefoanele se sting
Moritz Voltmer, 14 ani, a renunțat complet la telefon: „A fost un mare eveniment la școală, unde ne-am închis telefoanele în același timp. Îmi amintesc că nu m-a impresionat. De genul: 21 de zile o să fie ușor.”
Özlem Koza, 11 ani, și-a propus să-și limiteze utilizarea telefonului la o oră pe zi: „Prima zi a fost cea mai grea și cea mai rea. Nu voiam să merg acasă, pentru că știam că o să vreau să-mi folosesc telefonul. Acasă, m-am gândit des la telefon.”
Zilele 2–4: Acomodarea
Salome Slouk, 16 ani, a folosit un dumbphone în locul smartphone-ului: „Când sunt pe telefon, nu trebuie să gândesc. Doar dau scroll, iar după aceea nu-mi amintesc ce am văzut. Când nu am avut telefonul, nu-mi puteam opri gândurile. Pur și simplu debordau.”
Johanna Spring, 17 ani, și-a păstrat smartphone-ul, dar a renunțat la rețelele sociale: „E un colț al casei unde stă violoncelul meu. L-am luat și am început să cânt. E ceva plăcut în faptul că nu ai telefon și pur și simplu iei lucrurile și le încerci.”
Zilele 5–7: Conexiuni noi
Niki Sumper, 16 ani, și-a limitat utilizarea smartphone-ului la 10 minute pe zi: „Am jucat șah cu tata și jocuri de societate cu mama și cu tata. Am petrecut toată seara așa. În mod normal, stau în camera mea și ascult muzică, mă joc PlayStation, dar mai ales stau pe telefon.”
Johanna: „Dacă dai scroll pe TikTok, sunt schimbări emoționale tot timpul. Poți să intri în depresie foarte ușor. Dacă nu ai deloc asta, cauți conexiuni cu oamenii. Cred că am ascultat mai mult. Când vorbesc cu mama, dacă nu suntem de acord, una dintre noi o închide pe cealaltă. Am încercat să ascult ce are de spus. Am avut o relație mult mai frumoasă.”
Zilele 7–11: Gândesc mai bine
Niki: „În mod normal, scriu 10 propoziții, apoi fac o pauză, mă uit pe telefon, apoi scriu următorul paragraf. Uit ce am scris înainte și uneori repet aceleași expresii sau scriu ceva care nu se potrivește cu eseul. Dar pe acesta l-am scris fără pauze.”
Moritz: „Am învățat pentru un test la spaniolă. De obicei, când învăț, fac pauze scurte ca să trimit niște Snap-uri sau ceva. Dar pe măsură ce provocarea a avansat, am învățat să mă concentrez mai bine. Știam că nimeni nu mă va suna, nu-mi va scrie, și asta mi-a dat un mic impuls.”
Zilele 12–14: Singurătatea
Niki: „Cel mai greu în proiect a fost să nu comunic cu prietenii. În primele zile a fost OK, dar la mijloc a devenit greu. Cel mai bun prieten al meu locuiește aproape, așa că l-am rugat să organizeze totul ca să ne putem vedea cu alți prieteni. Mi s-a părut un pic penibil să merg la el și să-i zic: «Sună-i pe toți prietenii mei și spune-le să vină aici.»”
Özlem: „Acasă, am observat că mama, fratele meu, tata – toți erau pe telefon tot timpul, iar eu eram singura din casă fără telefon. M-am enervat foarte tare. Le-am spus de multe ori să nu mai facă asta, dar nu m-au ascultat.”
Salome: „Petrec mult timp pe WhatsApp scriindu-i prietenului meu. Simt că trebuie să-i scriu lucruri mărunte, de genul: «Ce faci?» Dar (în timpul proiectului) el știa că nu pot, deci nu trebuia.”
Zilele 16–17: Soluții improvizate
Moritz: „Mi-am luat un dumbphone. Ai butoanele alea și trebuie să apeși de trei ori ca să ajungi la litera potrivită. Era foarte incomod.”
Niki: „Am vrut să-l vizitez pe un prieten bun care stă într-un alt oraș, la 30–40 de minute cu mașina. Am decis să merg cu bicicleta. M-am dus la laptop, am căutat pe Google distanța și ruta și am printat-o. Mi-a luat cam o oră și 20 de minute. Am mers prin sătucuri din Austria Inferioară pe care nu le mai văzusem niciodată. A fost foarte frumos să văd animale – nevăstuici, veverițe, bufnițe, cai, căprioare, o vulpe.”
Salome: „Am mers cu mama la Viena să cumpărăm ceva, iar după aceea ea a rămas în Viena, dar eu trebuia să mă întorc acasă. M-am uitat pe telefonul ei și a trebuit să memorez numele stațiilor de tren. Mi-a fost puțin frică, dar am ajuns bine acasă.”
Ziua 22: Telefoanele se reaprind
Moritz: „Am avut un mare eveniment la școală ca să ne repornim telefoanele împreună. M-am simțit grozav în timpul provocării și mi-era teamă că o să-mi folosesc iar telefonul în exces.”
Salome: „Chiar vreau să dau dumbphone-ul înapoi și să-mi iau un telefon adevărat? Nu prea voiam.”
Johanna: „Aveam peste 70 de mesaje pe Snapchat, așa că l-am pus imediat jos. Nu voiam să mă uit.”
Niki: „Mi-am verificat mesajele, apoi am verificat ce am pierdut pe Instagram și TikTok. Nu era mare lucru.”
Ziua 25: Ce au învățat
Johanna: „Încerc să limitez timpul petrecut pe telefon și să-l folosesc mai conștient. Am acum tot timpul o carte în geantă, pe care o citesc când sunt în transportul public, în loc să dau scroll fără rost.”
Özlem: „Îmi iubesc foarte, foarte mult telefonul, dar îl folosesc mai puțin, una-două ore pe zi. Desenez sau învăț sau o ajut pe mama sau ies afară.”
Salome: „Am așteptat până sâmbătă dimineața ca să pun cartela SIM înapoi. Voiam să rămân în sentimentul ăla de a fi disponibilă doar când mă sună cineva. Încă nu am deschis TikTok-ul și nu-mi lipsește.”
Ştiri video recomandate
