Începând din luna iunie, sistemul european de clasificare în funcție de vârstă va introduce unsprezece criterii noi în patru categorii noi: nu doar despre conținut și limbaj, ci și despre mecanismele de implicare și interacțiunea cu alți utilizatori.
De peste douăzeci de ani, sistemul Pan European Game Information (PEGI) i-a îndrumat pe părinți în alegerea jocurilor video potrivite pentru copiii lor, cu deja cunoscutele clasificări PEGI 3, 7, 12, 16 și 18. Însă începând din iunie, ceva se va schimba fundamental: unsprezece întrebări noi, distribuite în patru categorii vor fi adăugate la chestionarul pe care fiecare companie trebuie să îl completeze înainte de a lansa un nou joc pe piața europeană.
Directorul PEGI, Dirk Bosmans, a explicat pentru Corriere della Sera logica de bază: de ani de zile, părinții cer răspunsuri nu doar despre conținutul tradițional, ci și despre aspecte concrete ale vieții digitale de zi cu zi a copiilor lor. Fiecare companie care dorește să distribuie un joc video în Europa trebuie să răspundă la un chestionar structurat sub formă de întrebări binare: da sau nu. Răspunsurile determină automat ratingul de vârstă al produsului, urmând o structură piramidală care nu lasă loc interpretărilor subiective.
Cum funcționează sistemul de clasificare
Directorul Bosmans a ilustrat modul de funcționare cu un exemplu concret legat de violență, care se aplică și noilor categorii: dacă jocul conține violență realistă împotriva personajelor umanoide, ratingul va fi PEGI 16 sau 18. Dacă violența este imaginativă și îndreptată către personaje non-umane, ratingul va fi redus la PEGI 7 sau 12.
Aceeași abordare este aplicată acum achizițiilor din joc și mecanicilor de implicare. Un joc care impune presiune de timp, cum ar fi un cronometru cu numărătoare inversă sau un permis de luptă care expiră, primește automat cel puțin un rating PEGI 12. Două institute independente verifică acuratețea răspunsurilor companiilor: NICAM din Olanda și Games Rating Authority din Regatul Unit, unde profesioniștii joacă jocuri video la nivel profesional și compară afirmațiile cu conținutul real. Datele istorice arată că sistemul funcționează: 75% din autodeclarațiile companiilor sunt complet corecte. Din restul de 25%, majoritatea (aproximativ 17-18%) au aplicat o clasificare mai restrictivă decât este necesar, în timp ce doar 8% și-au subestimat clasificarea.
Bosmans a explicat: „Trei din patru companii răspund perfect la chestionar. Dintre cele care greșesc, marea majoritate sunt excesiv de precaute: își auto-atribuie un PEGI 16, iar noi le spunem că PEGI 12 este suficient. Doar o mică parte trebuie ajustată în sus.” Unul din zece jocuri va schimba clasificarea în funcție de vârstă.
Unul din zece jocuri va schimba intervalele de vârstă
Impactul practic al acestor schimbări a fost deja măsurat în Germania, unde organizația USK a anticipat reguli similare în baza unei legi naționale intrate în vigoare acum trei ani. Datele sunt clare: 30% dintre jocurile video vor trebui să răspundă cu „da” la cel puțin una dintre noile întrebări, iar unul din trei dintre aceste titluri va primi o clasificare mai mare.
Rezultatul general este că aproximativ 10% din totalul jocurilor de pe piața europeană vor fi reclasificate în sus. Unele titluri clasificate în prezent PEGI 3 ar putea deveni PEGI 16. „Ați putea crede că 10% nu este mult. Dar este cu siguranță semnificativ. Și se referă la unele dintre cele mai importante titluri. Categoria PEGI 16 va crește semnificativ în comparație cu alte grupe de vârstă”, a mai precizat Bosmans. În ceea ce privește loot box-urile, cutii cu recompense care pot fi achiziționate cu bani reali al căror conținut este aleatoriu și necunoscut în momentul achiziției, datele PEGI din ultimii cinci ani arată că acest mecanism este prezent în nu mai mult de 3-3,5% din totalul jocurilor video. Nu este un fenomen răspândit, dar tinde să se concentreze tocmai în cele mai populare titluri și în cele jucate cel mai des de minori.
Creșterea exponențială a pieței digitale a obligat PEGI să își revizuiască temeinic procedurile de operare. În urmă cu cincisprezece ani, organizația clasifica între 2.000 și 2.500 de titluri pe an. Astăzi, aproximativ 2.500 sosesc zilnic, majoritatea pe platforme mobile. Este fizic imposibil să se aplice evaluarea manuală tradițională de cinci până la zece zile fiecărui titlu.
Din acest motiv, PEGI distinge acum între două abordări distincte: jocurile distribuite pe suport fizic (disc sau cartuș) urmează în continuare întregul proces, deoarece clasificarea trebuie cunoscută înainte ca ambalajul să fie tipărit și distribuit în toată Europa. Jocurile exclusiv digitale, pe de altă parte, completează chestionarul în timpul procesului de încărcare în magazinul de aplicații, iar verificarea are loc ulterior, acordându-se prioritate titlurilor cele mai descărcate. Un avantaj al tehnologiei digitale: dacă se descoperă o eroare de clasificare, aceasta poate fi corectată cu un singur clic, fără a fi nevoie să se retragă stocul fizic din magazinele de pe jumătate de continent.
Libertatea creativă și protecția copilului: o alegere, nu o interdicție
Sistemul PEGI se bazează pe un principiu care merită înțeles: nu există interdicție, ci o alegere cu consecințe. O companie care dorește libertate creativă și comercială deplină poate include orice conținut în jocul său, dar va trebui să accepte o clasificare ridicată care restricționează publicul țintă. Cei care doresc să ajungă la toate grupele de vârstă, inclusiv la copiii foarte mici, vor trebui să renunțe la o parte din conținut. Bosman este clar în această privință: „Nu poți avea ambele: libertate deplină a conținutului și libertate deplină a publicului. Sistemele de clasificare pe vârste sunt răspunsul modern la cenzura secolului al XX-lea. Cenzura nu a învățat niciodată pe nimeni nimic. Clasificările, pe de altă parte, educă: le spun tuturor ce este potrivit pentru cine, lăsându-i liberi să aleagă, dar cu consecințe clare.”
O problemă sensibilă se referă la minorii care joacă jocuri destinate adulților. Bosman este, de asemenea, clar în această privință: o companie care produce un joc PEGI 18 nu vizează copiii, dar nu poate exclude posibilitatea ca unii copii să îl joace. În acest caz, responsabilitatea revine părinților.
Instrumente disponibile părinților: de la site web la aplicație, până la publicitate
Site-ul web PEGI.info și aplicația oficială permit consultarea ratingului oricărui titlu și oferă ghiduri practice pentru configurarea controlului parental pe Nintendo Switch, PlayStation și Xbox. Bosman a mai subliniat cât de mult s-au schimbat aceste instrumente, împărtășind propria experiență ca tată. „Când fiul meu este acasă și eu sunt la serviciu, îmi trimite un mesaj: «Tată, mi-am făcut temele și am cântat la chitară, pot să mă joc o oră?» Cu o aplicație pe telefon, îi pot spune da sau nu. Pot vedea conținutul lui limitat la PEGI 16, că nu poate cheltui bani, dar că are cinci euro pe săptămână. Controlul parental a devenit cu adevărat accesibil: părinții de astăzi nu mai au scuza că nu îl înțeleg”, a continuat Bosmans.
Pe lângă instrumentele digitale, PEGI se bazează pe o strategie de comunicare care valorifică bugetele de publicitate ale industriei jocurilor video. Organizația, care trebuie să ajungă la aproape 500 de milioane de oameni din Europa cu resurse limitate, a impus companiilor să includă clasificarea PEGI în toate materialele promoționale: reclame TV, anunțuri în reviste, panouri publicitare și videoclipuri YouTube plătite. Rezultatul, construit de-a lungul a două decenii, este semnificativ. „Astăzi, 80% dintre părinții europeni cu copii care joacă jocuri video sunt conștienți de sistemul PEGI și îl utilizează. Asta nu înseamnă 100%, așa că mai avem de lucru. Dar anii și anii de prezență în publicitatea din industrie au realizat mai mult decât orice campanie instituțională pe care ne-am fi putut permite”, a concluzionat directorul PEGI.
Un sistem în continuă evoluție: revizuiri deja planificate
Noile directive nu reprezintă un sfârșit. PEGI a planificat deja o revizuire inițială până la sfârșitul anului 2026 și o evaluare mai amplă în 2027. Una dintre principalele provocări din următorii ani va fi instruirea și orientarea noilor dezvoltatori independenți - adesea fără experiență în procedurile de certificare - care populează acum platforme precum Roblox, Fortnite și Google Play. „A fost odată ca niciodată un mic grup de profesioniști din industrie. Astăzi, trebuie să ne ocupăm de doi frați care dezvoltă o aplicație în garajul lor. Și trebuie să răspundă la aceleași chestionare. Educarea dezvoltatorilor și editorilor va necesita dublul efortului în următorii doi ani”, a concluzionat Bosmans.
Între timp, sfatul pentru părinți este simplu: uitați-vă la eticheta PEGI nu doar pentru număr, ci și pentru descriptorii care îl însoțesc. Începând din iunie, aceiași descriptori vor aborda și achizițiile, presiunea și interacțiunile sociale. Un nou vocabular pentru a răspunde la întrebările pe care multe familii și le pun de ceva vreme.
Ştiri video recomandate
