Timp de decenii, o mică piatră sculptată din marmură a stat în casa unei familii din Chile, iar proprietarul le-a spus vizitatorilor că este o parte din Partenon. Când a trimis-o înapoi în Grecia, arheologii au dat, însă, un răspuns diferit, scrie publicația Futura-Science.
În 1930, Gaetano Tosti-Croce, un inginer naval italian, a vizitat Atena cu Marina Italiană. Atunci, de la baza Partenonului, a luat o bucată de marmură și a păstrat-0, potrivit revistei Smithsonian. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost inginerul șef al submarinului Console Generale Liuzzi, scufundat de distrugătoarele britanice în iunie 1940, și a petrecut restul războiului ca prizonier britanic în India, potrivit The Art Newspaper. După război, a emigrat în Chile împreună cu familia sa.
Familia s-a stabilit în Viña del Mar, pe coasta chiliană, unde marmura a stat pe un raft din sufragerie. Fiul său, Enrico Tosti-Croce, a moștenit-o când părinții săi au murit, în 1994. A păstrat-o în casele sale din Santiago și mai târziu din Villarrica și le-a spus vizitatorilor că provine din Partenon, relatează The Art Newspaper.
Fragmentul măsoară aproximativ 7,5 cm înălțime și 11,5 cm lățime.
O știre la radio
Apoi, Enrico a auzit la radio că Grecia cere restituirea sculpturilor Partenonului din Marea Britanie.
„Când am auzit vestea, am spus: «Uau, am o mică bucată din Partenon»”, a spus Tosti-Croce, în vârstă de 77 de ani, pentru Smithsonian. După aceea, el acontactat Ambasada Greciei în Chile, a trimis o fotografie și detalii, apoi a predat fragmentul la ambasada din Santiago.
Specialiști greci au studiat apoi piesa. Conform unei scrisori de la Ministerul Culturii din Grecia, citată de The Art Newspaper, aceasta făcea parte din jgheabul unui templu arhaic, probabil Hekatompedon, primul templu monumental de pe Acropole, construit în prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr.
Smithsonian o datează în jurul anului 570 î.Hr., cu mai mult de un secol înainte de începerea lucrărilor la Partenon.
„S-a dovedit că piesa nu provenea din Partenon, ci dintr-un templu și mai vechi”, a spus Tosti-Croce.
Întrebat cum se simte, el a declarat pentru The Art Newspaper: „Am simțit că am făcut ceva bun”.
Ministerul grec descrie legătura cu Hekatompedonul ca fiind probabilă, nu certă. O parte a poveștii se bazează și pe amintirile familiei: Smithsonian datează vizita tatălui în 1930, The Art Newspaper în anii 1930, iar circumstanțele exacte în care a fost ridicat fragmentul nu pot fi verificate.
Theodosios Theos, adjunct al șefului misiunii la Ambasada Greciei din Chile, a declarat că speră că returnarea va fi un exemplu pentru alții.
Moștenirile de familie ascund uneori povești extraordinare. În Franța, o familie a avut un tablou cu lei în sufragerie timp de 150 de ani înainte de a afla că era un Delacroix. În România, o femeie a folosit o piatră pentru a-și ține ușa deschisă timp de decenii, înainte ca aceasta să se dovedească a fi chihlimbar în valoare de aproximativ 1 milion de dolari.
